Macron caută un nou prim-ministru

Președintele Emmanuel Macron caută al cincilea prim-ministru de pe durata zbuciumatului său al doilea mandat, transmite Financial Times. 

Macron speră că noul premier va reuși să impună un buget care să permită reducerea deficitului și să-l treacă printr-un parlament blocat, evitând, astfel, încă un scrutin legislativ anticipat. Demiterea premierului François Bayrou, după ce a pierdut, luni, votul de încredere, a declanșat o nouă criză politică ce riscă să se răspândească în stradă și pe piețe, cu proteste și o posibilă retrogradare a ratingului de țară la orizont.

Palatul Élysée a anunțat, luni seara, că Macron va numi un nou premier în zilele următoare. Dar are puține opțiuni viabile pentru a forma un guvern stabil, dat fiind că nu are majoritate parlamentară și nu vrea să convoace alegeri anticipate. În primul său mandat, Macron a numit doar doi premieri. A schimbat deja patru în primii doi ani ai ultimului său mandat, care se încheie în 2027.

Puterea de cumpărare a europenilor ajunge la 21.153 de euro în 2026. România coboară pe locul 32, cu 11.283 de euro pe locuitor

12:22

Premierul României: Centrala nucleară de la Cernavodă ar putea fi repornită în câteva zile. Ploile au îmbunătățit debitul Dunării

10:02

După căderea guvernului Bayrou, Emmanuel Macron se vede nevoit să caute al cincilea prim-ministru al mandatului său, oscilând între loialiști apropiați, precum Sébastien Lecornu sau Julien Denormandie, figuri de stânga, precum Olivier Faure, ori tehnocrați cu experiență financiară, precum Éric Lombard sau Pierre Moscovici. De această dată, mai puțin contează persoana aleasă și mai mult strategia prin ar putea calma parlamentul turbulent, măcar cât să fie adoptat bugetul pentru 2026. În joc este moștenirea politică a lui Macron, grav afectată de alegerile anticipate pe care le-a convocat și le-a pierdut vara trecută.

Franța / Foto: Unsplash

Ce opțiuni are Macron: tabăra președintelui

Președintele ar putea să rămână consecvent și să aleagă din nou un premier din propriul său grup, format din trei partide. François Patriat, un vechi aliat și senator cu experiență, a spus că acest scenariu rămâne cel mai probabil, în ciuda eșecurilor anterioare.

„Este singura opțiune reală. Președintele are nevoie de cineva în care să aibă încredere și care să aibă abilitatea de a negocia”, a spus Patriat.

Un loialist ar putea proteja unele dintre reformele majore ale lui Macron, precum creșterea vârstei de pensionare cu doi ani. Dar, pentru ca această strategie să funcționeze și bugetul pe 2026 să fie adoptat, noul premier ar trebui să convingă socialiștii – blocul-cheie de vot – să se abțină, în schimbul unor concesii. Bayrou a încercat deja și a eșuat.

Riscul: un nou blocaj bugetar

Un loialist aflat în cărți este ministrul apărării, Sébastien Lecornu, apropiat de Macron și cu bune relații cu alți lideri de partid. Este singurul ministru care a servit neîntrerupt în guverne succesive, începând din din 2017. Julien Denormandie, un alt aliat de încredere din prima campanie a lui Macron, este și el o opțiune, având experiență ca ministru al agriculturii. Totuși, a fi prea apropiat de Macron este o chestie care s-ar putea întoarce împotriva sa în negocierile cu opoziția. „Numirea unui loialist pur este complicată”, a spus Matthieu Gallard, director de cercetare la Ipsos Franța.

Gérald Darmanin, actual ministru al justiției, și-a manifestat și el interesul pentru funcție. Politician abil, se poziționează ca dur în privința criminalității și imigrației și ca apărător al clasei muncitoare. Însă ar putea părea prea de dreapta pentru socialiști. O altă opțiune experimentată ar fi Catherine Vautrin, fostă politiciană conservatoare, în prezent la conducerea unui minister care supraveghează problemele de protecție socială, sănătate și muncă. Macron aproape că a numit-o premier în 2022.

Riscul acestei strategii este să ducă la aceleași rezultate — un blocaj bugetar sau încă o cădere a guvernului. Un astfel de scenariu l-ar împinge, probabil, pe Macron să convoace din nou alegeri anticipate. Ar putea, de asemenea, întări percepția că guvernul nu mai reflectă opiniile alegătorilor francezi. Un sondaj Elabe a arătat că doar 6% dintre respondenți își doreau un nou premier din grupul lui Macron.

Pe 10 septembrie se anunță boicot în Franța / Foto: Unsplash

Opțiunea de stânga

De la alegerile de anul trecut, stânga a cerut dreptul de a forma un guvern, ca grupare cu cele mai multe locuri. Macron a respins în repetate rânduri cererea lor, alegând, în schimb, să colaboreze cu partidul conservator mai mic, Les Républicains (LR). Olivier Faure, liderul Partidului Socialist, s-a propus acum ca șef al unui guvern care ar introduce un impozit major pe avere și ar suspenda creșterea vârstei de pensionare la 64 de ani.

Socialiștii au fost clari: ar guverna doar pentru a implementa o agendă de stânga, în divergență cu politicile lui Macron, pe care le consideră în neregulă pentru alegători. Sunt presați să demonstreze credibilitate de stânga înaintea alegerilor municipale de anul viitor, altfel riscă să piardă teren în fața extremei stângi populiste. „Este foarte important să nu pară că cedăm în fața lui Macron sau a guvernului său, ori că uneltim împreună. Alegătorii de stânga ne-ar sancționa”, a spus un aliat al lui Faure.

O altă opțiune, deși improbabilă, este Bernard Cazeneuve, fost premier socialist, care a părăsit partidul în 2022, după ce acesta a decis să se alinieze cu extrema stângă. Numele său a fost vehiculat anul trecut, dar socialiștii l-au respins.

Un premier conservator

Este un scenariu pe care Macron l-a încercat deja cu Michel Barnier, politician conservator și fost negociator al UE pentru Brexit. Barnier a rezistat doar trei luni înainte de a fi demis în decembrie, după ce bugetul său de austeritate a fost respins. O opțiune este Xavier Bertrand, politician LR experimentat, care conduce regiunea nordică Hauts-de-France și a fost un adversar ferm al ascensiunii extremei drepte Rassemblement National (RN).

Accentul pe care-l pune pe protejarea muncitorilor îl face puțin mai acceptabil pentru stânga, dar ar atrage furia RN, cel mai mare partid individual din parlament. Barnier a încercat să negocieze cu lidera RN, Marine Le Pen, dar aceasta i-a respins ofertele, forțându-i înlăturarea. Pozițiile lui Le Pen s-au înăsprit de atunci: a cerut noi alegeri cât mai curând posibil. Prin urmare, RN nu este un partener de negociere viabil pentru niciun premier.

Paris / Foto: Unsplash

Un tehnocrat?

Având în vedere că obiectivul principal al noului premier va fi bugetul pe 2026, Macron ar putea alege un tehnocrat cu experiență în finanțe publice. Un sondaj Elabe a arătat că 39% dintre francezi susțin ideea unui șef de guvern „apolitic”. Éric Lombard, actualul ministru de finanțe al Franței, s-a prezentat ca un pod de legătură către socialiști, având în vedere că a fost membru al partidului. Dezavantajul: a fost, practic, imaginea bugetului nepopular al lui Bayrou. În plus, fostul bancher nu a ocupat niciodată o funcție aleasă.

O opțiune similară ar fi Pierre Moscovici, fost ministru de finanțe socialist sub președintele François Hollande. Acum conduce instituția națională de audit, unde a avertizat în repetate rânduri asupra stării precare a finanțelor publice. O alegere mai neutră ar fi François Villeroy de Galhau, guvernatorul Băncii Centrale a Franței din 2015.

Indiferent cine va fi numit, va înfrunta aceleași constrângeri ca predecesorii săi, iar aliații avertizează că Macron va trebui să permită noului premier să facă compromisuri cu opoziția pentru a supraviețui.

„Președintele trebuie să renunțe la unele dintre dogmele sale — cum ar fi refuzul oricărei creșteri de taxe”, a spus Patriat.