Paralizia politică pune Franța în vizorul piețelor. „Nu spun că văd ieșirea, nu sunt magician”

Guvernul francez ar putea să cadă luni, după ce planurile de reducere a deficitului au fost respinse. Din biroul său, aflat într-un palat central din Paris, Pierre Moscovici privește direct care e problema Franței: datoriile. Fost ministru de finanțe și comisar european, Moscovici conduce acum Curtea de Conturi, auditorul suprem al banilor publici. După trei decenii în centrul economiei europene, a ajuns la o concluzie incomodă. Franța nu se poate opri din cheltuit. „Este o caracteristică națională”, spune el. „Face parte din contractul nostru social”. 

Guvernele succesive au trecut prin crize cheltuind, apoi au fost blocate de calcule electorale, incapabile să facă vreo reducere, comentează Bloomberg. Deficitul fiscal al Franței este acum cel mai mare din zona euro. Datoria crește cu 5.000 euro pe secundă, iar serviciul anual va atinge 75 miliarde euro. „Nu spun că văd ieșirea, nu sunt magician”, afirmă Moscovici. „Dar trebuie să existe una”.

Ieșirea pare mai îndepărtată ca niciodată. Sistemul politic francez este paralizat. Alegătorii și companiile refuză noi taxe. Guvernul minoritar fragil al lui François Bayrou, al patrulea premier în doi ani, propune tăieri de 44 miliarde. Însă înfruntă o mișcare de tip „blocați totul”, care respinge orice austeritate. Probabil că guvernul va cădea luni, comentează sursa citată, urmând să fie înlocuit de o administrație slabă, incapabilă să adopte bugetul.

The Hearing Car: tehnologia care permite mașinilor autonome să „asculte” traficul

15:37

Trump a găzduit liderii din tehnologie la Casa Albă dar nu l-a invitat pe Elon Musk

14:42

Foto: Unsplash

În vizorul vigilenților: Franța, Marea Britanie și Japonia

Piețele obligațiunilor au observat rapid. Prima de risc a Franței față de Germania a urcat la niveluri nemaivăzute din ianuarie. Randamentele pe 30 de ani au atins maximul din 2011, iar cele pe 10 ani depășesc Spania și Grecia. Episodul britanic din 2022, când planul fiscal Truss a prăbușit obligațiunile, arată puterea investitorilor. Așa-numiții „vigilenți ai obligațiunilor” vând masiv datorie publică, cresc randamentele și forțează disciplina fiscală. Nimeni nu știe când apar. Însă blocajul politic face Franța vulnerabilă.

„Vigilenții obligațiunilor survolează acum mai multe ținte: Franța, Marea Britanie și Japonia. Dar Franța e cea mai expusă”, avertizează Dhaval Joshi, strateg la BCA Research. „Franța are nevoie de o soluție politică, dar politica internă e blocată. Vigilenții pot forța destinul Franței”.

Grecia și Italia au adoptat austeritate dureroasă, dar Franța a preferat taxele

În 1999, la crearea zonei euro, datoria Franței era similară cu Germania. După 2008, traiectoriile celor două țări s-au despărțit. Parisul a fost lent în a inversa cheltuielile pentru salvări, subvenții și sprijin pentru gospodării. Același tipar s-a repetat în criza euro. Grecia și Italia au adoptat austeritate dureroasă, dar Franța a preferat taxele. Povara fiscală a urcat la 48% din PIB în 2014, dar datoria tot a crescut, scrie sursa citată.

Emmanuel Macron a venit cu o promisiune diferită. Ca ministru al economiei, a promovat reforme favorabile afacerilor și relaxarea regulilor muncii. A câștigat alegerile din 2017 și a accelerat „macronismul”: reducerea taxelor pe capital și avere, scăderea impozitelor companiilor. Șomajul a scăzut, iar creșterea PIB a depășit Germania pentru prima dată în cinci ani.

„Pariul macronist este fundamental optimist”, spunea Moscovici, pe atunci comisar european. Politicile pe partea ofertei au ajutat industria, dar nu au compensat cheltuielile publice uriașe. Macron, fost socialist, nu s-a simțit inconfortabil cu acest viraj pro-business. Totuși, mutarea poverii fiscale pe cetățeni este riscantă, după cum a dovedit experiența lui Hollande.

Paris / Foto: Unsplash

Imaginea de „președinte al bogaților” au aprins protestele Vestelor Galbene

În noiembrie 2018, nemulțumirea publică a explodat. Taxele pe carburanți și imaginea de „președinte al bogaților” au aprins protestele Vestelor Galbene. Revolta a degenerat în violențe, vandalism și confruntări dure. Macron a răspuns cu zeci de miliarde de euro cheltuieli suplimentare.

Pandemia Covid a adus o altă spirală. Macron a promis să facă „tot ce e nevoie” pentru a salva economia. Statul a garantat credite, a plătit salarii suspendate și a subvenționat combustibili. Curtea de Conturi estimează că au fost cheltuiți 83 miliarde pentru Covid și încă 72 miliarde pentru criza energiei, scrie Bloomberg.

Totuși, piețele nu au pedepsit imediat Franța. Alte țări au împrumutat la fel. În 2022, Macron a fost văzut ca un garant al stabilității, preferabil lui Marine Le Pen. Ulterior, a încercat reducerea deficitului prin creșterea vârstei minime de pensionare la 64 de ani. Însă a pierdut majoritatea absolută în Adunarea Națională. Alegerile anticipate din 2024 au eșuat, lăsând un parlament fracturat în trei blocuri ireconciliabile.

Socialiștii își cer șansa de a guverna, iar extrema dreaptă solicită noi alegeri

De atunci, totul e blocat. Michel Barnier a demisionat. Bayrou riscă să cadă săptămâna viitoare. Socialiștii își cer șansa de a guverna, iar extrema dreaptă solicită noi alegeri. Macron, probabil, va numi alt premier centrist, obligat să negocieze cu o opoziție ostilă oricărei reduceri bugetare. „Problema e bine cunoscută”, spune Charlotte de Montpellier de la ING. „Dar realitățile politice și democratice fac foarte dificilă aplicarea soluțiilor”.

Sentimentul investitorilor s-a deteriorat. Randamentele pe 10 ani ale Franței sunt printre cele mai ridicate din zona euro. Italia a redus diferența la câteva puncte de bază, de la aproape 200 în urmă cu trei ani. Scenariul extrem pentru piețe ar fi demisia lui Macron și alegeri prezidențiale anticipate. Un guvern nou poate că ar cheltui mai mult.

Analiștii Citigroup prevăd că prima de risc față de Germania poate urca la 120 puncte de bază dacă Macron pleacă. Președintele, însă, a exclus demisia. Chiar și fără acest scenariu, investitorii consideră că randamentele vor rămâne ridicate, până la apariția disciplinei fiscale.

„Franța e extrem de vulnerabilă pe termen lung”

Unii văd oportunități. JPMorgan și Franklin Templeton găsesc valoare în obligațiunile franceze. UBS recomandă cumpărarea titlurilor pe 30 de ani, anticipând o revenire a randamentelor spre 4,25%. Alții avertizează că perspectivele pe termen lung sunt tot mai dificile. Franța nu are propria monedă și depinde de BCE. „Franța e extrem de vulnerabilă pe termen lung”, avertizează Thomas Roderick de la Trium Capital. „Nu are instrumente independente pentru corecții fiscale”.

Bayrou își joacă supraviețuirea la votul din 8 septembrie. Matematic, șansele sunt slabe. Frederik Ducrozet, de la Pictet, spune că „odinioară era profitabil să cumperi obligațiuni franceze, acum nu mai vedem ieșirea”. Chiar dacă Franța rezistă încă un an, alegerile prezidențiale din 2027 pot fi detonatorul unei crize majore.

„Deocamdată, nu pare că alegătorii sau partidele găsesc curajul să rezolve problemele”, avertizează Holger Schmieding, economist-șef la Berenberg. Bayrou cere o „prise de conscience”, o trezire națională cu privire la necesitatea reducerii datoriei. Un sondaj Ipsos arată că 78% dintre francezi doresc scăderea cheltuielilor, dar evită sacrificiile proprii. „Francezii sunt paradoxali”, spune Christelle Craplet de la BVA. „Recunosc datoria ca problemă, dar toți cer ca alții să plătească”.