Marea Britanie vrea să limiteze la 15% participațiile străine la companiile media din țară: „Nu ar trebui să fie co-proprietare ale ziarelor britanice”

Mai este inofensiv un patronat străin într-o companie media națională? – se întreabă Marea Britanie, care pregătește o nouă măsură legislativă pentru a controla ponderea acționariatelor în acest domeniu strategic. Definiția unei participări acceptabile din partea unui stat într-o organizație internă de presă ar trebui să fie zero, dacă suntem serioși în privința protejării libertății presei, spun editorialiștii de la The Guardian, comentând un anunț recent al guvernului britanic, care le va permite companiilor străine să dețină participații de până la 15% în ziarele britanice. Decizia, comentează The Guardian, ar putea pune capăt celor doi ani de incertitudine privind proprietatea titlurilor reunite sub cupola The Telegraph.

Decizia, care urmează să fie anunțată săptămâna viitoare, vine după ce, anul trecut, guvernul a blocat achiziția ziarului The Telegraph, „curtat” de fondul de investiții Redbird IMI, susținut de Abu Dhabi. Partea IMI, care urma să asigure majoritatea finanțării, este controlată de șeicul Mansour bin Zayed al-Nahyan, vicepreședintele Emiratelor Arabe Unite. Dacă noua lege trece de Parlament, entitatea controlată de statul EAU va putea deține 15% în mod legal. Departamentul britanic pentru Cultură, Media și Sport urmează să anunțe această limită joi, prin introducerea unui instrument legislativ (statutory instrument) în Parlament, marcând astfel finalul unei consultări de mai multe luni, însoțită de un lobby intens din partea proprietarilor de ziare. Pragul de 15% i-ar putea permite și firmei americane RedBird Capital, deținută de Gerry Cardinale, să finalizeze achiziția ziarelor Daily Telegraph și Sunday Telegraph. 

„Apărăm pe deplin necesitatea de a ne proteja presa de controlul statelor străine, recunoscând, totodată, că organizațiile media trebuie să poată atrage finanțări esențiale”, a spus Lisa Nandy, ministra Culturii, stabilind pragul de 15% ca limită pentru deținerea de acțiuni de către state străine într-o companie britanică de presă.

Hidroelectrica revine pe primul loc la BVB: capitalizare de 62,4 miliarde lei, maxim istoric al acțiunii la 142 lei

01:14

Sumele finale după majorări. Cât a încasat statul din TVA, accize, impozit pe venit și CASS în 2025

21:17

„15% înseamnă, de fapt, un picior pus în ușă”

O astfel de decizie, comentează The Guardian, are și riscuri, având în vedere că unora le va fi mai greu să atragă fonduri dacă o sursă potențială de capital – fonduri suverane și entități similare – este exclusă din start. Nu e de mirare că unii proprietari media au făcut lobby pentru un prag mai mare decât cel de 5%, propus anterior. Iar acest prag era, de fapt, o modificare la legislația de anul trecut, care stabilea plafonul la zero.

“Ar fi o naivitate să credem că 15% garantează un ‘risc minim’ de influență din partea unui stat străin. Lumea nu funcționează așa: 15% înseamnă, de fapt, un picior bine înfipt în ușă. Un acționar cu o participație de de 15% va fi adesea (și, în cazul companiilor listate, foarte adesea) cel mai mare de pe registrul de acționari. Președintele unui consiliu de administrație nu poate pur și simplu să ignore un telefon de la un astfel de acționar”, scrie The Guardian.

„Presa liberă și independentă a Marii Britanii este un bun național fără egal, iar faptul că avem măsuri ferme pentru a permite verificarea preluărilor de companii media din Regat – care ar putea contraveni interesului public – este absolut justificat. Aceste reforme importante au ca scop protejarea pluralismului media și reflectă modul în continuă schimbare în care oamenii consumă știri”, declară Lisa Nandy, într-un comnicat.

O participare de doar 5% a reușit să schimbe strategia privind investițiile verzi a BP

Pentru a-și susține argumentația, editorialiștii The Guardian evocă precedentul BP, un fond speculativ american – Elliott Management, care deținea doar 5%, dar a avut un rol clar în a determina consiliul să schimbe strategia privind investițiile verzi. Consiliul a luat decizia aparent independent, în cele din urmă. Dar Elliott a încercat să impună o direcție, să creeze un climat și să influențeze noua viziune.

Un al doilea exemplu citat este din lumea presei. Și în acest caz scopul era unul benign: garantarea independenței editoriale. Când Scott Trust, proprietarul acestui ziar, a vândut The Observer către Tortoise Media, anul trecut, a păstrat o participație în entitatea rezultată pentru a „consacra valorile tradiționale în noua structură de proprietari”. Acea participație a fost de doar 9%, nici măcar două cifre, dar a inclus și un loc în consiliul de administrație.

Dacă e să acceptăm un compromis, 5%, ar putea fi tolerabil în anumite cazuri, dacă guvernul simte nevoia să cultive genul de investitori pasivi și „prietenoși”, cum ar fi fondul suveran al Norvegiei.

Potrivit planului lui Lisa Nandy, ministrul va avea puterea de a interveni, dacă există motive rezonabile să creadă că un „investitor statal”, așa cum sunt numiți în legislație, a dobândit capacitatea de a controla sau de a influența politica editorială a unui ziar, de exemplu prin dreptul de a numi sau a demite directori.

Un stat care nu respectă libertatea presei ar putea deveni co-proprietar al unui ziar de prestigiu

În curând, un stat străin – chiar unul aflat pe o poziție foarte joasă în Indexul Mondial al Libertății Presei, precum EAU – va putea deține 15%, comentează The Guardian. 

„Treziți-vă: poate că nu vă pasă de Telegraph sau poate chiar vă amuză faptul că a rămas în incertitudine, dar ar trebui să fiți îngrijorați de ideea că un stat străin sau o entitate controlată de acesta ar putea deveni co-proprietar al unei organizații media britanice în proporție de 15%”.

Definiția unei participații acceptabile în instituțiile de presă pentru un stat ar trebui să fie zero, dacă luăm în serios protejarea libertății presei. La limită, 5% ar putea fi un compromis acceptabil. Dar 15% este inacceptabil. Parlamentarii ar trebui să blocheze această propunere.