Pentru ca piețele energetice să se reechilibreze, este necesară stabilizarea geopolitică și o ofertă predictibilă de resurse.
Doar prin reducerea tensiunilor și ajustarea cererii și ofertei la nivel global se pot tempera prețurile și incertitudinile din sector.
Războiul din Orientul Mijlociu a intrat în cea de-a patra săptămână, iar efectele asupra piețelor energetice globale sunt tot mai vizibile. În fiecare zi în care atacurile iraniene blochează traficul prin Strâmtoarea Hormuz, aproximativ 20% din producția mondială de petrol și gaze rămâne blocată.
Traderii își revizuiesc constant estimările privind pierderile de ofertă pentru acest an. Pe măsură ce aceste cifre cresc, prețurile energiei urcă rapid, relatează publicația The Economist.
Prețul petrolului Brent a ajuns la 112 dolari pe baril, cu 54% peste pragul de dinainte de începerea ostilităților, iar gazele naturale lichefiate (GNL) din Europa s-au scumpit cu 85%. Creșterile nu sunt și mai mari deoarece investitorii se așteaptă ca fluxurile să fie reluate curând. Pariurile financiare indică mai multe așteptări de scădere a prețurilor decât cele care anticipează o creștere pentru livrările din iulie. Revenirea la normal este estimată pentru luna mai, ținând cont de întârzierile de transport.
Sursa citată a analizat cât ar dura redresarea piețelor dacă războiul s-ar încheia astăzi. Chiar dacă Iranul ar redeschide Strâmtoarea Hormuz în 48 de ore sau ar ataca centralele electrice – scenariu foarte incert – piețele globale de petrol și gaze ar rămâne subaprovizionate mai multe luni. Aceasta ar afecta economia mondială.
Pentru ca piețele să se reechilibreze după redeschiderea strâmtorii, sunt necesare trei etape. Mai întâi, producătorii din Golf trebuie să readucă producția la nivelurile de dinainte de conflict. Apoi, petrolul și gazele trebuie transportate către rafinăriile internaționale. În final, rafinăriile trebuie să transforme materia primă în combustibil utilizabil. Fiecare etapă implică timp și logistică complexă.
Țările din Golf nu au putut exporta și s-au confruntat cu limite de stocare. Din această cauză, și-au redus producția de țiței cu aproximativ 10 milioane de barili pe zi, adică 10% din producția globală și 40% din nivelul lor preconflict.
Reluarea producției presupune verificarea echipamentelor, eliminarea blocajelor din conducte și repornirea lentă a sondelor pentru a evita deteriorarea zăcămintelor. În plus, repornirea separatoarelor, compresoarelor și instalațiilor de tratare necesită timp suplimentar.
Deși statele din Golf, ca membri OPEC, pot ajusta producția rapid în condiții normale, reducerile recente sunt mai bruște și mai profunde decât orice s-a întâmplat până acum. Experții estimează că reluarea completă a producției va dura între două și patru săptămâni.
Situația GNL este și mai complicată. Instalația Ras Laffan din Qatar, care furnizează aproape 20% din GNL-ul mondial, a fost închisă din 2 martie după un atac cu dronă iraniană. Recent, un atac cu rachetă a avariat grav două dintre cele 14 unități de lichefiere. Acestea reprezintă 17% din capacitatea instalației și 3% din oferta globală.
Reparațiile vor dura între 3 și 5 ani, iar extinderea planificată a fost amânată. Chiar și unitățile mai puțin afectate necesită săptămâni de reparații pentru reluarea activității.
Echipamentele trebuie uscate complet înainte de reluarea lichefierii, pentru a evita fisurarea conductelor la minus 160 °C. Graba poate provoca contracții neuniforme ale metalului și cedarea sudurilor. Experții estimează că procesul complet ar putea dura până la șapte săptămâni.
Chiar și în cazul unui armistițiu, multe dintre cele aproximativ 480 de nave blocate în Golf vor aștepta câteva zile fără atacuri înainte de a traversa strâmtoarea. Strâmtoarea poate gestiona trafic intens, dar navele trebuie inspectate, iar infrastructura portuară reparată. Aceste operațiuni pot dura luni.
În plus, polițele de asigurare pentru risc de război au devenit foarte scumpe. Mulți căpitani și armatori ezită să reia cursele riscante. Flota globală de petroliere se află acum în locații nepotrivite. Navele care vor reveni în Golf trebuie să-și finalizeze mai întâi contractele actuale. Acest lucru poate întârzia livrările până la 90 de zile.
Chiar și după ce petrolul și gazele ajung la rafinăriile îndepărtate, penuria de combustibil nu se va rezolva imediat. Unele rafinării asiatice și-au oprit unități întregi din lipsă de materie primă, reducând producția cu 3 milioane de barili pe zi (8%). Reluarea activității necesită verificarea și curățarea conductelor, repornirea sistemelor de energie și aer comprimat, precum și încălzirea lentă a instalațiilor pentru a evita deteriorarea metalului.
Chiar dacă conflictul s-ar încheia acum, piețele ar avea nevoie de aproximativ patru luni pentru a reveni la normal. Producția globală ar rămâne cu 4% sub cerere, chiar dacă Qatarul ar relua instantaneu capacitatea maximă. În fiecare lună în care Ras Laffan rămâne închis, pierderile de GNL ating aproape 2% din oferta anuală estimată. Capacitatea totală va fi mai mică decât înainte din cauza atacurilor recente.
Stocurile globale de țiței, deja în treimea inferioară a intervalului lor istoric, vor continua să scadă săptămâni întregi după redeschiderea Hormuzului. Reducerea rezervelor poate provoca episoade de cumpărări panicarde și creșteri bruște de preț, iar licitațiile agresive pentru GNL sunt la fel de probabile.
Ultimele transporturi din Qatar vor ajunge în Asia și Europa în câteva zile, însă ulterior cumpărătorii vor trebui să caute surse alternative, punând în pericol refacerea stocurilor pentru iarnă. Chiar și în scenariul ideal, piețele energetice vor resimți efectele războiului până târziu în iarna emisferei nordice, iar logistica și redresarea vor rămâne provocări majore.