Nimeni nu și-ar dori să muncească fără bani sau – și mai rău – chiar să dea bani ca să fie primit la birou. Se pare că în China a devenit populară ideea de a le plăti unor companii specializate pentru a te preface că lucrezi pentru ele, o tendință care câștigă tot mai mult teren printre tinerii șomeri. Universitățile din China condiționează studiile de un stagiu de muncă în decurs de un an de la eliberarea diplomei, ceea ce îi forțează pe mulți tineri absolvenți să apeleze la astfel de servicii pentru a se preface că îndeplinesc această clauză contractuală. Totodată, dincolo de dificultățile pe care le aduce lipsa unui venit, șomajul este privit, din perspectiva culturii tradiționale, ca o rușine în China, astfel încât tinerii au o presiune în plus pentru a găsi soluții. Oricât de fanteziste ar fi acestea. Fenomenul a dus la apariția unui număr tot mai mare de furnizori de servicii de angajator-simulacru, scrie BBC. Astfel de afaceri, precizează sursa citată, apar în ultima perioadă în marile orașe din China, inclusiv în Shenzhen, Shanghai, Nanjing, Wuhan, Chengdu sau Kunming. Adesea, spațiile în care ești invitat să pretinzi că lucrezi arată exact ca niște birouri complet funcționale, echipate cu calculatoare, internet, săli de ședințe și camere de socializare. Serviciile au devenit atât de căutate, încât cei care doresc să se alăture trebuie, mai nou, să treacă printr-un proces de selecție.
Insolita tendință are loc în cadrul unei economii și al unei piețe a muncii lente. Șomajul în rândul tinerilor chinezi rămâne încă ridicat, depășind 14%. Cum locurile de muncă reale devin tot mai greu de găsit, unii tineri preferă să plătească pentru a merge totuși la un birou în loc să rămână blocați acasă. Shui Zhou, 30 de ani, a avut o afacere în domeniul alimentar care a eșuat în 2024. În aprilie anul acesta, a început să plătească 30 de yuani pe zi (4,20 USD; 3,10 £) pentru a merge într-un birou-simulacru, operat de o firmă numită Pretend To Work Company, în orașul Dongguan, la 114 km nord de Hong Kong. Acolo mai are alți cinci „colegi” care fac același lucru.
„Mă simt foarte fericit”, spune Zhou. „E ca și cum am lucra împreună, ca o echipă”.
Și, în loc ca participanții să stea pur și simplu, pot folosi calculatoarele pentru a căuta locuri de muncă sau pentru a încerca să își lanseze propriile start-up-uri. Uneori, taxa zilnică – de obicei între 30 și 50 de yuani – include prânzul, gustările și băuturile.
Unii vin la birou și doar stau, alții folosesc calculatoarele cu care sunt echipate sălile pentru a aplica la diverse locuri de muncă. Dr. Christian Yao, lector senior la Școala de Management a Universității Victoria din Wellington, Noua Zeelandă, expert în economia Chinei, spune:
„Fenomenul de a te preface că lucrezi este acum foarte răspândit. Din cauza transformărilor economice și a nepotrivirii dintre educație și piața muncii, tinerii au nevoie de aceste locuri pentru a-și gândi următorii pași sau pentru a face munci ocazionale, ca o tranziție. Companiile de birouri-simulacru sunt una dintre soluțiile de tranziție”.
Zhou a descoperit Pretend To Work Company în timp ce naviga pe rețeaua socială Xiaohongshu. Spune că a simțit că mediul de birou îi va îmbunătăți autodisciplina. De peste trei luni merge acolo zilnic. Le-a trimis părinților poze cu biroul, iar aceștia se simt acum mult mai liniștiți în legătură cu faptul că nu are, de fapt, un loc de muncă. Deși participanții pot veni și pleca oricând vor, Zhou ajunge de obicei între 8 și 9 dimineața. Uneori pleacă abia la ora 23:00, după ce pleacă și managerul firmei.
Spune că ceilalți i-au devenit prieteni. Când cineva este ocupat – de exemplu, căutând un loc de muncă – lucrează serios, iar când are timp liber, glumesc, stau de vorbă sau se joacă. Adesea iau cina împreună după „program”.
„Îmi place această formă de team building și sunt mult mai fericit decât înainte”, spune Zhou.
Foto: Unsplash
În Shanghai, Xiaowen Tang și-a închiriat un spațiu de lucru la o companie de tip „birou-simulacru” pentru o lună, la începutul acestui an. Tânăra de 23 de ani a absolvit anul trecut, dar încă nu a găsit un loc de muncă cu normă întreagă. Universitatea ei are o regulă nescrisă: studenții trebuie să semneze un contract de muncă sau să prezinte dovada unui stagiu în termen de un an de la absolvire; altfel, nu primesc diploma. A trimis fotografii cu biroul-simulacru ca dovadă a stagiului. În realitate, plătea taxa zilnică și stătea în birou scriind romane online, din care câștiga bani de buzunar.
„Dacă te prefaci, atunci prefă-te până la capăt”, spune Tang.
Dr. Biao Xiang, director al Institutului Max Planck de Antropologie Socială din Germania, consideră că acest fenomen vine dintr-un „sentiment de frustrare și lipsă de putere” în fața lipsei locurilor de muncă.
„A te preface că lucrezi este un fel de o cochilie pe care tinerii și-o creează, o distanță mică față de societatea de masă, oferindu-și puțin spațiu”.
Proprietarul Pretend To Work Company din Dongguan este un bărbat de 30 de ani, numit Feiyu (pseudonim). „Ceea ce vând nu este un spațiu de lucru, ci demnitatea de a nu fi o persoană inutilă”, spune el. Și el a fost șomer în trecut, după ce afacerea sa de retail a fost închisă în pandemie. „Eram foarte deprimat și puțin autodistructiv”, își amintește. „Voiam să întorc situația, dar eram neputincios”. În aprilie anul acesta a început să facă publicitate serviciului Pretend To Work, iar în mai puțin de o lună toate spațiile au fost ocupate. Cei care vor să se alăture, deja trebuie să treacă printr-un proces de selecție.
Feiyu spune că 40% dintre clienți sunt proaspăt absolvenți de universitate, care vin să facă fotografii pentru a-și dovedi experiența de stagiu în fața foștilor profesori. Un număr mic vin pentru a reduce presiunea exercitată de părinți. Restul de 60% sunt freelanceri, mulți dintre ei nomazi digitali, inclusiv angajați ai unor mari companii de comerț electronic și scriitori online. Vârsta medie este de aproximativ 30 de ani, iar cel mai tânăr are 25.
„Le vând demnitate oamenilor”, spune Feiyu, proprietarul Pretend To Work Company.
Oficial, acești oameni sunt încadrați în categoria „profesioniști cu muncă flexibilă”, care include și șoferii de ride-hailing sau camionagii. Pe termen lung, Feiyu recunoaște că e discutabil dacă afacerea va rămâne profitabilă. O vede mai degrabă ca pe un experiment social.
„Folosește minciuna pentru a menține respectabilitatea, dar le permite unora să descopere adevărul. Dacă îi ajutăm doar să-și prelungească abilitățile actoricești, suntem complici la o înșelătorie blândă. Doar dacă îi ajutăm să transforme locul de muncă fals într-un punct real de plecare, acest experiment social își poate împlini promisiunea pro-socială”.