„Prea obosiți să muncească, prea pretențioși să accepte joburi” – criza Generației Z pe piața muncii

Sunt conectați, inteligenți și rapizi, dar par să fi pierdut gustul muncii. Tinerii din generația Z, crescuți în confortul digital, sunt tot mai des acuzați că nu vor să muncească cu adevărat, deși au pretenții salariale generoase.

Generația Z care vine la birou, dar nu se implică

Angajatorii din întreaga lume se confruntă cu o realitate tot mai greu de ignorat: tinerii din generația Z, născuți în era internetului și crescuți cu ecranele în față, ajung în companii bine pregătiți teoretic, dar lipsiți de dorința de implicare. Potrivit expertului în tendințe emergente Constantin Măgdălina, tinerii nu mai caută promovare – pentru că presupune responsabilitate. Totodată nu vor implicare, pentru că aduce presiune emoțională și bineînțeles că nu vor stres, pentru că afectează echilibrul lor interior.

Aceștia nu sunt deloc lipsiți de inteligență. Din contră, sunt rapizi, informați și capabili să înțeleagă complexități. Dar aleg să se mențină la suprafață. Generația Z nu este motivată de ierarhii sau cariere pe termen lung, ci de confort, validare imediată și plăcere. Iar aceste valori, inoculate din copilărie, intră adesea în coliziune cu realitățile muncii.

Cum „fentează” producătorii de țigări electronice din China tarifele lui Trump

22:00

China joacă dur cu metalele rare: industria auto din Europa, tot mai vulnerabilă

21:30

De la educație fără efort la cariere fără stres

Această atitudine nu a apărut din senin. Generația Z a fost crescută într-un ecosistem în care totul trebuie să fie „fun”. Educația s-a transformat într-un joc, școala a fost „adaptată” să nu mai streseze copiii, iar părinții – de multe ori cu cele mai bune intenții – au evitat să le permită copiilor să simtă disconfortul natural al învățării. Așa s-a născut ideea că dacă ceva este greu, este greșit.

Industria divertismentului a devenit etalonul după care se măsoară totul – de la muncă până la relații. Dacă un job nu oferă satisfacție rapidă și nu e lipsit de presiune, este abandonat. Dacă o sarcină necesită efort sau perseverență, este considerată „toxică”. Rezultatul? O generație fragilizată, care nu mai face diferența între disconfort constructiv și abuz real.

„Trăim în epoca plăcerii, în care durerea a devenit suspectă, iar efortul un inamic. Dar fără efort nu există devenire”, atrage atenția Măgdălina. Succesul profesional nu se obține în absența frustrării, iar dezvoltarea reală presupune și momente de renunțare temporară la confort.