„Realitatea este că firmele nu vor salva planeta”. Companiile abandonează angajamentele climatice: începutul sfârșitului voluntariatului corporativ?

Dacă, până recent, optimismul voluntariatului corporativ părea justificat, acum devine evident că este o simplă ficțiune de Relații Publice, scrie presa internațională. Știrile ultimelor săptămâni par a susține ipoteza: BP revine agresiv la forajele petroliere,  Coca-Cola și PepsiCo renunță la promisiunile privind reducerea plasticului virgin. Într-o perioadă în care planeta se confruntă cu o încălzire estimată la 3°C până la sfârșitul secolului, scrie Bloomberg – subliniind că este vorba de un scenariu echivalent cu distrugerea biodiversității marine, colapsul unor recolte și valuri de căldură fatale -, o nouă tendință tulburătoare prinde contur: companiile își ponderează sau își retrag angajamentele climatice. Coca-Cola, BP, HSBC, Walmart, FedEx, și altele, care până recent își asumau cu emfază leadershipul sustenabilității, renunță, slăbesc sau amână promisiunile ecologice. Explicațiile ar putea fi simple: sustenabilitatea e scumpă. 

La prima vedere, acest recul colectiv pare un semnal de alarmă. Dar, pentru unii experți în politici climatice și guvernanță corporativă, această „fugă lașă” ar putea, paradoxal, să fie exact catalizatorul de care avem nevoie pentru a înțelege adevărul dur: voluntariatul corporațiilor nu va salva planeta – scrie Bloomberg.

Voluntariatul corporativ: „Greenwashing” sistemic și momentul de luciditate

Peter Ford, fost responsabil al departamentului dedicat reducerii emisiilor în lanțul de aprovizionare global al H&M, descrie cinic, dar lucid, eșecul colectiv al industriei textile. Chiar dacă H&M a investit circa 200 de milioane dolari anual și a raportat o scădere de 24% a emisiilor din lanțurile sale de aprovizionare, emisiile globale ale industriei vestimentare continuă să crească. Estimările McKinsey sugerează o creștere cu 30% până în 2030.

Prețul petrolului sare cu peste 3% după extinderea ofensivei Israelului în Liban

20:46

Generali România, în fața unui caz fără precedent: drona din Galați forțează discuția despre limitele asigurărilor de locuință

18:45

Ford recunoaște un adevăr care s-ar putea generaliza dincolo de sectorul său de activitate: majoritatea companiilor „preferă să aștepte, nu să acționeze”. Și dacă, până recent, optimismul voluntariatului părea justificat, acum devine evident că acesta este o ficțiune de relații publice, comentează sursa citată.

De ce se retrag companiile?

Motivațiile sunt înrădăcinate în economie și politică. De la BP, care revine agresiv la forajele petroliere, până la Coca-Cola și PepsiCo, care renunță la promisiunile privind reducerea plasticului virgin, regresul are o logică simplă: sustenabilitatea devine scumpă exact atunci când e nevoie de măsuri profunde — renunțarea la cărbune, investiții în combustibili curați, tranziția logisticii grele.

În plus, în SUA, administrația Trump 2.0 a slăbit reglementările de mediu și a ieșit oficial din Acordul de la Paris, trimițând un semnal clar: dacă statul nu cere, piața nu oferă.

Foto: Shutterstock

„Realitatea este că firmele nu vor salva planeta

Ken Pucker, profesor la Tufts University și fost COO la Timberland, merge mai departe: „Realitatea este că firmele nu vor salva planeta. Cu cât înțelegem asta mai repede, cu atât mai bine”. El și alți experți cer o schimbare de paradigmă: în loc să judecăm companiile după câți becuri LED au montat, să le analizăm după cât susțin, în mod concret, politicile de reglementare climatică.

Auden Schendler, fost director de sustenabilitate la Aspen Skiing Company, afirmă sec: „A schimba becuri e grozav, dar nu rezolvă criza climatică.” Mai important este dacă o companie susține reglementări care cer tuturor actorilor de pe piață să reducă emisiile – altfel, cei care fac eforturi riscă să fie penalizați economic.

Cazul combustibililor de aviație: lecția nevoii de reglementare

Industria aeriană este emblematică. Deși companiile aeriene promit emisii zero până în 2050, combustibilii sustenabili reprezintă azi doar 0.3% din total. De ce? Pentru că sunt de două-trei ori mai scumpi decât kerosenul convențional. Fără o reglementare clară, fiecare companie așteaptă ca alta să facă primul pas, pentru a nu-și pierde competitivitatea.

Europa impune cote minime: 2% combustibil sustenabil azi, 6% până în 2030. SUA? Doar acorduri voluntare și opoziție vehementă față de orice tentativă de reglementare.

„Green pledges” vs. lobby anti-climatic

Această contradicție se repetă în toate sectoarele: Marriott și Hilton se laudă cu reducerea emisiilor, dar susțin asociații care contestă reglementările de eficiență energetică. Business Roundtable se declară pro-climă, dar cere Congresului să interzică rezoluțiile acționarilor privind schimbările climatice.

Unilever este una dintre puținele excepții. Compania publică anual o evaluare a grupurilor de lobby din care face parte, iar în aprilie 2025 a identificat opt organizații cu poziții climatice divergente — și a anunțat posibile retrageri. Este un model de transparență rar, dar replicabil.

Adevăruri economice dure: profitul trimestrial bate planeta

Motivul structural din spatele pasivității corporative este obsesia pentru rezultatele trimestriale. Mars Inc., producătorul M&M’s și Whiskas, estimează că decarbonizarea costă circa 500 milioane dolari anual — 1% din vânzări. Chiar dacă Mars merge înainte, puține companii listate își permit să își supere acționarii pentru beneficii ecologice pe termen lung.

FCLTGlobal arată că jumătate dintre directorii executivi ar amâna proiecte valoroase dacă acestea le-ar pune în pericol rezultatele trimestriale. Este un ecosistem care pedepsește planificarea pe termen lung.

Singura soluție reală este reglementarea?

Mesajul este clar: fără reguli ferme, fără prețuri reale pentru emisii și fără standarde obligatorii, sustenabilitatea corporativă va rămâne un exercițiu de imagine. Voluntarismul nu este suficient — iar abandonul promisiunilor „verzi” poate fi, paradoxal, șansa unei dezmeticiri colective.

Poate că, în sfârșit, vom înțelege că lupta climatică nu se câștigă în departamentele de PR ale companiilor, ci în parlamente, agenții de reglementare și instanțe, scrie sursa citată, listând câteva dintre companiile internaționale care chiar fac acțiuni concrete în direcția Net Zero:

• DHL Group – Investiție de 8 miliarde dolari în deceniul actual pentru reducerea emisiilor.

• Unilever – Transparent în privința poziției grupurilor de lobby.

• Mars Inc. – A investit constant 500 milioane dolari/an pentru reducerea amprentei de carbon.

Cine ezită?

• Coca-Cola & PepsiCo – Au abandonat obiectivele privind plasticul.

• FedEx – Nu va atinge ținta de electrificare a flotei până în 2025.

• HSBC, Wells Fargo – Au redus angajamentele climatice fără explicații coerente.