„Repatriați aurul!” Presiuni fără precedent la Berlin: ținerea lingourilor Germaniei în SUA, puse sub semnul întrebării de noua dinamică politică

Dezbaterea privind siguranța rezervelor de aur ale Germaniei a revenit în prim-planul scenei politice și economice europene, pe fondul tensiunilor transatlantice și al imprevizibilității politicilor promovate de administrația americană. Sume uriașe, echivalente cu zeci de miliarde de euro, sunt depozitate în prezent în seifurile Rezervei Federale din New York, iar vocile care cer repatrierea aurului devin tot mai influente în spațiul public german.

Subiectul, considerat până recent o temă marginală, a migrat rapid din zona discursului populist către agenda mainstream, implicând economiști de renume, lideri politici și instituții financiare majore. Miza nu este doar simbolică, ci ține de securitatea financiară, independența strategică și încrederea în parteneriatele internaționale, scrie The Guardian.

Germania, a doua cea mai mare putere auriferă a lumii

Germania deține a doua cea mai mare rezervă națională de aur din lume, după Statele Unite. Valoarea totală a rezervelor se apropie de 450 de miliarde de euro, un activ strategic care joacă un rol esențial în stabilitatea monetară și în credibilitatea financiară a țării.

Marii investitori nord-europeni își regândesc expunerea pe SUA. Fondurile de pensii din Scandinavia devin mai prudente față de activele americane

13:26

UE – India: un pact care poate redesena harta comerțului global

12:14

Distribuția acestor rezerve este împărțită între mai multe centre financiare internaționale. Puțin peste jumătate din aur se află în seifurile Bundesbank din Frankfurt am Main, aproximativ 37% este depozitat la Rezerva Federală din New York, iar restul de circa 12% se găsește la Banca Angliei din Londra, un nod central al comerțului global cu aur.

Această diversificare a fost, timp de decenii, considerată o strategie prudentă, menită să asigure lichiditate rapidă și acces la piețele internaționale în situații de criză. Totuși, schimbările geopolitice recente au pus sub semnul întrebării această arhitectură.

Economist de top: păstrarea aurului în SUA devine un risc

Emanuel Mönch, economist cunoscut și fost șef al departamentului de cercetare al Bundesbank, a readus în atenție ideea repatrierii aurului. În intervenții publice recente, acesta a subliniat că actualul context geopolitic face riscantă concentrarea unei părți semnificative din rezervele Germaniei în Statele Unite. El a atras atenția asupra faptului că instabilitatea deciziilor politice și tensiunile comerciale pot genera vulnerabilități greu de anticipat.

În viziunea sa, o repoziționare a rezervelor ar contribui la consolidarea independenței strategice a Germaniei și ar reduce expunerea la factori externi imprevizibili. Argumentul central este că aurul reprezintă ultima linie de apărare financiară a unui stat, iar accesul necondiționat la aceste rezerve trebuie să fie garantat în orice scenariu internațional.

Independența strategică, noul leitmotiv al dezbaterii

Poziția lui Mönch nu este singulară. Tot mai mulți experți financiari și lideri de opinie susțin că repatrierea parțială a aurului ar fi în concordanță cu obiectivul Germaniei de a-și consolida autonomia strategică față de partenerii externi.

Michael Jäger, liderul Asociației Contribuabililor Europeni și al Asociației Contribuabililor Germani, a pledat public pentru măsuri concrete în acest sens. El a invocat riscurile generate de politica externă agresivă și de retorica economică orientată spre protecționism.

În mesajele adresate autorităților, Jäger a avertizat că există un risc crescând ca accesul la aurul depozitat peste ocean să devină mai complicat în situații de criză politică sau diplomatică. În opinia sa, aducerea lingourilor „acasă” ar reprezenta o măsură de prevenție și de responsabilitate fiscală.

De la discursul marginal la agenda politică centrală

Până nu demult, tema repatrierii rezervei de aur era asociată în principal cu partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD), care invoca argumente patriotice și de suveranitate națională. În prezent însă, subiectul a pătruns în dezbaterea politică mainstream.

Reprezentanți ai Verzilor, aflați în opoziție, au susținut că aurul este un pilon al stabilității și al încrederii publice și nu ar trebui să devină un instrument în jocurile geopolitice. Din această perspectivă, controlul direct asupra rezervelor este văzut ca o garanție suplimentară pentru securitatea financiară.

Totodată, un număr tot mai mare de membri ai Uniunii Creștin-Democrate, formațiunea condusă de Friedrich Merz, și-au exprimat deschiderea față de ideea relocării unei părți din rezerve, pe fondul deteriorării percepției privind fiabilitatea parteneriatului transatlantic.

Reacția guvernului și poziția Bundesbank

Guvernul federal a adoptat, cel puțin deocamdată, o poziție prudentă. Stefan Kornelius, purtătorul de cuvânt al coaliției aflate la guvernare, a precizat că retragerea aurului din SUA nu se află în prezent pe agenda decizională.

Bundesbank, instituția responsabilă de administrarea rezervelor, susține că efectuează audituri regulate ale aurului depozitat în străinătate și că nu există motive concrete de îngrijorare. La reuniunile Fondului Monetar Internațional desfășurate la Washington, președintele Bundesbank, Joachim Nagel, a reiterat că siguranța rezervelor este monitorizată constant și că procedurile de control sunt riguroase.

Mesajul oficial urmărește să transmită stabilitate și continuitate, într-un context în care piețele financiare sunt deja sensibile la semnale de incertitudine.

Avertismente privind efectele neintenționate

Nu toți economiștii privesc favorabil ideea repatrierii aurului. Clemens Fuest, președintele Institutului de Cercetări Economice Ifo și una dintre cele mai influente voci din mediul academic german, a avertizat că o astfel de decizie ar putea genera consecințe neintenționate.

Potrivit acestuia, mutarea lingourilor ar putea fi interpretată ca un semnal de neîncredere față de Statele Unite, amplificând tensiunile politice și economice. Într-un context deja marcat de volatilitate, un asemenea gest ar putea accentua nervozitatea piețelor și ar putea alimenta speculații privind stabilitatea relațiilor transatlantice.

Din această perspectivă, menținerea status quo-ului este văzută ca o opțiune mai prudentă, cel puțin pe termen scurt.

Argumentul diversificării și al accesului rapid la piețe

Social-democrații, parteneri minoritari în guvern, au transmis un mesaj de calm. Frauke Heiligenstadt, responsabilă pentru politica financiară în cadrul grupului parlamentar, a subliniat că rezervele Germaniei sunt bine diversificate și că această structură oferă flexibilitate operațională.

Faptul că o parte semnificativă a aurului se află deja la Frankfurt garantează capacitatea de intervenție rapidă în situații de urgență. În același timp, depozitarea unei părți a rezervelor la New York este justificată prin interconectarea strânsă dintre piețele financiare europene și cele americane, facilitând tranzacții rapide și lichiditate.

Această logică a stat la baza strategiei de depozitare adoptate după Al Doilea Război Mondial și a funcționat, în linii mari, fără incidente majore.

Tensiuni geopolitice și percepția de risc

Contextul internațional actual complică însă evaluarea riscurilor. Retorica dură a administrației americane față de partenerii occidentali, disputele comerciale și abordările neconvenționale în politica externă alimentează temeri privind stabilitatea angajamentelor tradiționale.

Pentru unii economiști și politicieni germani, aceste evoluții justifică o reevaluare a dependenței de infrastructura financiară americană. Ideea de a consolida autonomia europeană, inclusiv în domeniul rezervelor strategice, câștigă teren în dezbaterea publică.

Pe fundalul acestor discuții, piețele bursiere globale se confruntă deja cu episoade de volatilitate, generate de decizii tarifare și de semnale contradictorii privind direcția politicilor economice internaționale.

Dincolo de aspectele tehnice, aurul rămâne un simbol puternic al suveranității și al credibilității unui stat. În perioade de criză financiară sau geopolitică, rezervele de aur pot funcționa ca un colac de salvare, oferind acces la finanțare și stabilitate monetară.