România se aliniază la revoluția fiscală globală

România adoptă măsuri importante în politica fiscală. Ministerul Finanțelor pregătește ratificarea convenției internaționale privind Pilonul Doi și regula de supunere la impozitare. Această regulă este menită să blocheze optimizările fiscale agresive.

România se aliniază standardelor OCDE și G20

Ministerul Finanțelor a pus în dezbatere un proiect de act normativ pentru ratificarea Convenției Multilaterale. Acesta facilitează aplicarea Pilonului Doi și a regulii de supunere la impozitare (STTR). Documentul, adoptat la Paris în septembrie 2023, a fost semnat de România pe 19 septembrie 2024.

Această decizie marchează o schimbare majoră în politica fiscală națională. În plus, reprezintă un angajament ferm al țării. România urmărește să se integreze în standardele globale elaborate de OCDE și G20. Scopul este combaterea fenomenului prin care companiile multinaționale își mută profiturile în jurisdicții cu taxe extrem de scăzute. Astfel, ele reduc veniturile statelor în care activează efectiv.

Analiză ESET: Peste 25.000 de aptitudini AI au fost considerate suspecte, iar mii conțineau malware

18:57

Viața după Orban: companiile apropiate fostei puteri se pregătesc pentru noua eră politică din Ungaria

17:45

Prin acest act, România își consolidează poziția în efortul comun al marilor economii de a asigura o fiscalitate mai echitabilă, adaptată provocărilor unei economii digitalizate și globalizate.

Ce este Pilonul Doi și cum funcționează STTR

Pilonul Doi, parte a soluției propuse de OCDE și G20, introduce un impozit minim global de 15% pentru companiile multinaționale. Mecanismul central al Pilonului este STTR. Acesta oferă țărilor în curs de dezvoltare dreptul de a percepe un impozit suplimentar. Aceasta se aplică asupra plăților intragrup direcționate către jurisdicții unde cota de impozitare este sub 9%.

STTR vizează o gamă largă de tranzacții între entități afiliate: dobânzi, redevențe, plăți pentru utilizarea proprietății intelectuale. De asemenea, include prime de asigurare, comisioane pentru garanții financiare, chirii pentru echipamente comerciale și industriale. Totodată, se aplică și pentru servicii prestate între companii din același grup.

Există și excepții clare: persoanele fizice, fondurile de pensii, organizațiile non-profit, anumite vehicule de investiții și instituțiile publice nu intră sub incidența STTR. Aplicarea regulii se face doar peste anumite praguri financiare. Este exclusiv în cazul plăților între companii cu legături juridice directe.

Un exemplu ilustrativ arată cum mecanismul previne optimizarea fiscală agresivă. Dacă o companie din România plătește redevențe unei entități dintr-o țară unde impozitul este de doar 3%, iar România aplică 1%, statul beneficiar poate impune suplimentar până la atingerea pragului minim de 9%.

România și procesul de semnare a convenției

Ceremonia de semnare a avut loc la sediul OCDE din Paris, în septembrie 2024. A fost în prezența reprezentanților din 57 de jurisdicții. România a fost reprezentată de ambasadorul Ioana Bivolaru. Aceasta, după aprobarea documentului de către Guvern și Președinție, conform Puterea.

În aceeași zi au semnat și alte state, precum Barbados, Turcia, Indonezia sau Benin, iar alte zece țări – printre care Bulgaria și Ucraina – și-au exprimat intenția de a adera ulterior.

Impactul pentru companii și bugetul statului

România este clasificată ca țară în curs de dezvoltare conform PIB-ului pe cap de locuitor. Atfel, STTR se poate aplica și în relația cu state dezvoltate. Ministerul Finanțelor estimează că România va putea aplica regula în relația cu 38 de țări. De asemenea, poate primi cereri de la 31 de parteneri.

Deși impactul bugetar exact nu a fost cuantificat, autoritățile susțin că statul va colecta sume suplimentare importante din tranzacțiile intragrup care, în lipsa acestui mecanism, ar fi fost impozitate la cote foarte reduse. Cele mai expuse domenii sunt microîntreprinderile și companiile active pe piețele internaționale.

Pentru companii, introducerea STTR înseamnă obligații fiscale mai stricte, documentație suplimentară și controale sporite asupra tranzacțiilor transfrontaliere.