Romgaz analizează Azomureș ca activ în dificultate: investiții uriașe și presiuni competitive globale

Directorul general al Romgaz, Răzvan Popescu, a declarat că societatea evaluează combinatul Azomureș drept un „distress asset”, adică un activ aflat în dificultate financiară, după mai mulți ani consecutivi de pierderi. Declarațiile au fost făcute în cadrul conferinței ZF Power Summit 2026, unde șeful companiei a explicat în detaliu provocările structurale din industria europeană a îngrășămintelor.

Costul gazului, principalul dezavantaj competitiv

Potrivit lui Răzvan Popescu, aproximativ 70% din prețul final al îngrășămintelor este reprezentat de costul gazului natural. În aceste condiții, producătorii europeni se confruntă cu o presiune majoră din partea importurilor ieftine provenite din regiuni unde energia este mult mai accesibilă.

Oficialul Romgaz a arătat că în Orientul Mijlociu, Statele Unite și China, gazul natural poate fi de până la cinci ori mai ieftin decât în Europa. Această diferență de preț face extrem de dificilă competiția pe o piață globalizată, unde prețul este un factor decisiv.

Deficitul extern al României crește: a ajuns la 16,3 miliarde de euro

16:26

SUA ajung să se împrumute la cele mai mari dobânzi din ultimii 20 de ani

15:17

Pe lângă costurile energetice, producătorii europeni trebuie să suporte și cheltuieli suplimentare generate de politicile climatice. Taxele pentru emisii de CO2, dar și obligațiile de investiții impuse de legislația europeană, cresc semnificativ presiunea financiară asupra combinatelor chimice.

Obligațiile din Net Zero Industry Act cresc nota de plată

Un element central în analiza Romgaz îl reprezintă cerințele impuse de Net Zero Industry Act. Conform acestor reglementări, orice investiție majoră într-un combinat industrial presupune alinierea la cele mai noi standarde tehnologice și de mediu.

În cazul Azomureș, acest lucru ar însemna retehnologizarea liniilor de producție a amoniacului, modernizarea instalațiilor existente și implementarea unor sisteme de captare și stocare a carbonului. Toate aceste investiții ar trebui realizate pentru a aduce unitatea la nivelul Best Available Technology, în concordanță cu normele europene.

Directorul general al Romgaz a subliniat că aceste costuri nu sunt opționale. O eventuală preluare ar implica asumarea integrală a programului de modernizare, cu investiții care s-ar întinde pe cel puțin un deceniu.

Diferențe majore între Europa și Orientul Mijlociu

Un alt argument invocat de Răzvan Popescu este legat de vârsta activelor industriale. În Europa, vârsta medie a combinatelor de îngrășăminte este de aproximativ 40 de ani. În contrast, în Orientul Mijlociu, unitățile de producție au în medie doar doi sau trei ani.

Această diferență se reflectă în eficiența energetică, costurile de mentenanță și nivelul tehnologic. Unitățile mai vechi presupun cheltuieli mai mari pentru întreținere și modernizare, ceea ce reduce competitivitatea într-un mediu global dominat de producători cu infrastructură nouă.

În acest context, Azomureș este perceput de Romgaz nu doar ca o oportunitate industrială, ci și ca o provocare financiară majoră. Investițiile necesare ar putea depăși semnificativ valoarea efectivă a tranzacției.

Investiții mai mari decât prețul de achiziție

Răzvan Popescu a precizat că nota de plată pentru modernizare ar fi „incomparabil mai mare” decât prețul eventual al achiziției. Costurile asociate conformării la noile standarde europene, implementării tehnologiilor de reducere a emisiilor și creșterii eficienței ar putea transforma proiectul într-un angajament financiar de lungă durată.

Pe lângă investițiile tehnologice, trebuie luate în calcul și costurile cu forța de muncă, care în Europa sunt mai ridicate decât în alte regiuni. Toate aceste elemente influențează analiza de rentabilitate a proiectului.

Astfel, preluarea combinatului ar însemna nu doar integrarea pe lanțul valoric al gazului natural, ci și asumarea unei restructurări ample și costisitoare.

Decizia, exclusiv pe criterii economice

Șeful Romgaz a respins ideea că o eventuală achiziție ar avea o motivație politică. Potrivit acestuia, analiza este realizată strict din perspectivă economică, în logica costului de oportunitate.

Compania trebuie să decidă dacă este mai profitabil să vândă gazul natural pe piața liberă sau să îl proceseze intern, transformându-l în produse cu valoare adăugată, precum îngrășămintele chimice. O astfel de decizie implică evaluarea marjelor de profit, a riscurilor de piață și a evoluției reglementărilor europene.

„Nu este o decizie politică, sub nicio formă”, a subliniat Răzvan Popescu, menționând că tranzacția ar avea sens doar în anumite condiții și la un anumit preț.