Pe măsură ce evoluția economică a lumii continuă să avanseze, structura ocupării forței de muncă din fiecare țară reflectă nivelul său de dezvoltare. O hartă realizată pe baza celor mai recente date ale Băncii Mondiale, compilată de VisualCapitalist evidențiază sectorul dominant de angajare în fiecare națiune, împărțind ocuparea în trei categorii majore: Servicii, agricultură și industrie.
În economiile cu venituri ridicate, aproximativ 74% din populația activă este angajată în sectorul serviciilor. Această categorie include domenii diverse precum sănătatea, educația, comerțul cu amănuntul, finanțele și tehnologia. Agricultura, în schimb, ocupă doar 3% din forța de muncă în aceste țări. Această tranziție reflectă decenii de industrializare urmate de un proces de transformare către economii bazate pe cunoaștere și servicii. În mod frecvent, țările cu rate mari de urbanizare au serviciile ca sector principal de angajare.
În statele cu venituri mici, situația este cu totul diferită: 57% dintre lucrători sunt angajați în agricultură, sectorul principal de ocupare, oferind securitate alimentară și mijloace de trai pentru populație. Serviciile reprezintă aproximativ o treime din forța de muncă, iar industria are o prezență redusă, cu circa 11% din totalul angajaților. Aceasta indică o dezvoltare industrială limitată și o dependență ridicată de activitățile agricole.
Analizând global, distribuția forței de muncă este mai echilibrată: jumătate din angajați sunt în sectorul serviciilor, 26% în agricultură și 24% în industrie. Aceste cifre arată importanța serviciilor ca motor principal al economiilor dezvoltate, dar și menținerea agriculturii și industriei ca surse semnificative de ocupare în multe regiuni.
În trecut, industria avea un rol mult mai mare ca angajator. De exemplu, în anii 1970, 46% din forța de muncă din Regatul Unit lucra în industrie, proporție care a scăzut semnificativ odată cu tranziția către economiile servicii.
Ce sectoare angajează cei mai mulți oameni la nivel mondial. Foto: Visual Capitalist
Sectorul serviciilor acoperă o gamă largă de activități economice, incluzând sănătatea publica, educația, activitățile financiare și comerciale, turismul și tehnologiile informaționale. Această diversitate face din servicii un sector atractiv pentru angajatori și angajați, reflectând schimbările în structura socială și economică a țărilor dezvoltate.
În țările cu economie mai puțin dezvoltată, agricultura reprezintă încă baza supraviețuirii și a economiei locale. Acolo, multe comunități depind direct de activitățile agricole, iar lipsa industrializării face ca această sector să fie predominant în ocuparea forței de muncă.
Deși industria a pierdut teren față de alte sectoare, ea rămâne o sursă importantă de locuri de muncă la nivel global, reprezentând aproape un sfert din angajări. Modernizarea și automatizarea continuă să schimbe profilul și numărul lucrătorilor din industrie.
La nivel mondial: 50% angajați în servicii, 26% în agricultură și 24% în industrie.
În țările bogate: serviciile angajează 74%, agricultura 3%, iar industria 23%.
În țările sărace: 32% lucrează în servicii, 57% în agricultură și 11% în industrie.
Aceste date oferă o perspectivă clară asupra faptului că nivelul de dezvoltare economică influențează decisiv structura ocupării, reflectând schimbările istorice și tendințele viitoare ale pieței muncii.