Tarifele de 50% impuse de Trump cresc dramatic costurile pentru avioanele F-35 și tancurile Abrams. Industria militară, la ananghie

Pe 4 iunie 2025, președintele Donald Trump a semnat un ordin executiv care dublează tarifele la importurile de oțel și aluminiu, de la 25% la 50%. Această măsură, intrată în vigoare imediat, a provocat unde de șoc atât în comerțul global, cât și în industria americană de apărare, iar costurile pentru avioanele F-35 și pentru tancurile Abrams vor crește vertiginos, conform unei analize complexe realizate de experți militari.

Proclamația prezidențială, care menține tarifele pentru Regatul Unit la 25%, urmărește să stimuleze producția internă de oțel și aluminiu, abordând în același timp preocupările de securitate națională legate de dependența de metale străine.

Oțelul și aluminiul reprezintă coloana vertebrală a echipamentelor militare critice, inclusiv a avionului de luptă F-35 Lightning II și a tancului M1 Abrams, două elemente centrale ale puterii militare americane. Pe măsură ce SUA încearcă să-și consolideze baza industrială, noile tarife ridică întrebări presante despre impactul lor asupra producției acestor sisteme avansate.

Rolls-Royce își apără strategia de prețuri după criticile venite din partea companiilor aeriene

22:32

Tesla, între declin și revenire: ce arată datele din Europa

21:32

Vor întări ele sectorul de apărare prin securizarea lanțurilor de aprovizionare sau vor duce la creșterea costurilor și la perturbarea producției? Această decizie ar putea remodela viitorul programelor F-35 și Abrams, cu implicații majore pentru securitatea națională și economie, conform unei analize a experților militari.

De la tarifele din 2018 la noul val de protecționism

Ordinul executiv extinde tarifele impuse inițial în 2018, când au fost introduse taxe de 25% pentru oțel și 10% pentru aluminiu, în baza Secțiunii 232 din Trade Expansion Act din 1962. Aceste măsuri vizau reducerea importurilor din țări precum Canada, Brazilia și China, considerate responsabile pentru inundarea pieței americane cu metale subvenționate.

Potrivit unei fișe informative a Casei Albe, „tarifele din 2018 au redus importurile de oțel și aluminiu cu aproape o treime între 2016 și 2020, au stimulat investiții de peste 10 miliarde de dolari pentru noi fabrici și au creat mii de locuri de muncă în industria metalelor.”

Totuși, excepțiile acordate unor țări precum Canada, Mexic și Uniunea Europeană au slăbit impactul acestor tarife, permițând producătorilor străini să exploateze portițe legale. Noile tarife de 50% elimină majoritatea acestor excepții, cu excepția Regatului Unit, și se extind la produse derivate precum piese auto și componente de utilaje.

Casa Albă susține că această decizie „va proteja securitatea națională, asigurând că SUA pot răspunde cererii de apărare în caz de criză”, menționând o rată de utilizare a capacității industriei de oțel de 75,3% în 2023 (față de 80% în 2021) și o scădere a capacității aluminiului de la 61% în 2019 la 55% în 2023.

F-35 Lightning II: Cel mai scump program militar, sub presiunea tarifelor

F-35 Lightning II, produs de Lockheed Martin, este cel mai avansat avion multirol din arsenalul SUA și un simbol al supremației aeriene americane. Acest avion stealth, proiectat pentru luptă aer-aer, atac la sol și recunoaștere, depinde masiv de aliaje ușoare de aluminiu pentru structura sa și componentele critice.

Cu un cost total de peste 400 de miliarde de dolari și peste 1.000 de avioane livrate armatei SUA și aliaților precum Australia, Japonia și Regatul Unit, F-35 este cel mai scump sistem de armament din istorie. Construcția sa, bazată pe aluminiu de înaltă rezistență pentru aripi, fuselaj și tren de aterizare, face ca un lanț de aprovizionare stabil să fie vital.

Comparativ cu rivali precum Su-57 (Rusia) sau J-20 (China), F-35 beneficiază de tehnologie stealth avansată și fuziune de senzori, dar complexitatea producției îl face extrem de sensibil la orice creștere de costuri.

M1 Abrams: Legenda blindatelor americane, tot mai scumpă

Tancul M1 Abrams, fabricat de General Dynamics, este principalul tanc de luptă al armatei americane încă din anii 1980. Armura sa compozită, bazată pe oțel de înaltă rezistență, îl protejează împotriva armelor antitanc, iar tunul său de 120 mm îi conferă o putere de foc remarcabilă.

Cea mai nouă variantă, M1A2 SEPv3, aduce îmbunătățiri digitale și de supraviețuire, poziționându-l ca rival direct pentru T-14 Armata al Rusiei. Ambele sisteme depind de aprovizionări solide cu oțel și aluminiu, ceea ce face ca tarifele să fie un factor cheie.

Efectele tarifelor asupra F-35 și Abrams

Pentru programul F-35, tarifele promit beneficii pe termen scurt, stimulând producția internă de aluminiu. SUA depinde puternic de importuri, Canada fiind principalul furnizor, urmată de Emiratele Arabe Unite.

Prin scumpirea aluminiului străin, tarifele încurajează companii precum Alcoa și Century Aluminum să-și crească producția. De exemplu, Century Aluminum plănuiește o nouă topitorie cu 500 de milioane de dolari finanțare de la Departamentul Energiei, ceea ce ar putea stabiliza aprovizionarea pentru Lockheed Martin.

Totuși, dezavantajul imediat este clar: prețuri mai mari la aluminiu. Prețul spot pentru aluminiul intern a ajuns la 984 de dolari pe tonă, față de 690 de dolari în Europa și 392 de dolari în China, potrivit Departamentului Comerțului al SUA. Aceste costuri ar putea crește cheltuielile de producție pentru F-35, tensionând lanțul de aprovizionare și riscând întârzieri la livrare.

Pe rețelele sociale, unii utilizatori au speculat că aliați precum Canada ar putea reconsidera comenzile pentru F-35 din cauza costurilor, însă nu există anulări oficiale.

Pe termen lung, tarifele ridică riscuri semnificative. Prețurile mari la aluminiu pot eroda competitivitatea F-35 pe piața globală, unde aliați ca Japonia sau Canada pot alege alternative precum Eurofighter Typhoon sau Gripen. Bugetul programului, deja sub presiunea Pentagonului, ar putea fi afectat de noi depășiri de costuri.

Analistul Fabian Tintelnot avertizează:

„Niciun lider de afaceri nu ar trebui să facă investiții masive dacă nu crede că aceeași politică va fi menținută peste doi, trei sau patru ani.”

Dacă producătorii interni nu își cresc capacitatea (în prezent la 55%), Lockheed Martin s-ar putea confrunta cu lipsuri de materie primă și întârzieri suplimentare.

Provocări similare pentru Abrams

Producția tancului la fabrica General Dynamics din Lima, Ohio, se bazează pe oțel de calitate superioară. Tarifele urmăresc să stimuleze companii precum Nucor și U.S. Steel, asigurând un flux constant de materie primă. În 2024, Canada, Brazilia și Mexic au fost principalii exportatori de oțel către SUA, Canada livrând 6,6 milioane de tone.

David McCall, președintele United Steelworkers Union, a declarat:

„Principala noastră preocupare rămâne impactul pe care această fuziune îl va avea asupra securității naționale, membrilor noștri și comunităților în care trăim și muncim.”

Pe termen scurt, tarifele ar putea stabiliza lanțul de aprovizionare pentru M1A2 SEPv3, însă prețurile mai mari la oțel — deja la 984 de dolari pe tonă — vor crește costurile de producție.

M1A2 SEPv3, cu electronica sa avansată și armura grea, este deja costisitor, iar creșterile suplimentare pot tensiona bugetul Pentagonului. Armata plănuiește să modernizeze 2.100 de tancuri Abrams până în 2030, dar costurile ar putea duce la reduceri sau întârzieri.

Dacă parteneri externi, precum Canada, vor impune tarife de retorsiune — ministrul de finanțe Dominic LeBlanc a anunțat contramăsuri de 20,7 miliarde de dolari — exporturile de echipamente militare americane ar putea scădea.

Reacții globale și viitorul industriei de apărare

Canada, cel mai mare furnizor de oțel și aluminiu pentru SUA, a promis represalii. Dominic LeBlanc, ministrul Afacerilor Interguvernamentale din Canada, a declarat:

„Nu vom sta cu mâinile în sân în timp ce industriile noastre emblematice de oțel și aluminiu sunt ținta unor măsuri incorecte.”

Uniunea Europeană a pregătit, de asemenea, contramăsuri, un purtător de cuvânt declarând:

„Aceste tarife adaugă și mai multă incertitudine economiei globale și cresc costurile pentru consumatori și afaceri de ambele părți ale Atlanticului. Dacă ești director într-o companie, chiar le vei spune membrilor consiliului că acum este momentul să extinzi linia de asamblare?”