Tot mai mulți antreprenori români își mută firmele în Bulgaria, Cipru sau Dubai, atrași de regimuri fiscale mai prietenoase

Tot mai mulți antreprenori români se gândesc să-și mute firmele în țări cu taxe mai mici, ca o soluție rapidă la impredictibilitatea fiscală din România. Însă, în spatele promisiunii de „relaxare fiscală”, se ascund proceduri complexe, costuri ascunse și riscuri majore.

Tot mai mulți antreprenori români fug fiscalitatea locală

Instabilitatea fiscală tot mai accentuată din România, introducerea unor impozite progresive și schimbări bruște de politici economice, îi determină pe tot mai mulți oameni de afaceri să caute alternative în afara granițelor. Bulgaria, Cipru, Estonia sau Dubai apar tot mai des pe radarul firmelor care vor să scape de taxele fiscale.

La prima vedere, soluția mai simplă ar fi ca antreprenorii să deschidă o firmă într-o jurisdicție mai prietenoasă, care beneficiază de impozite mai mici, astfel încât să-și poată continua activitatea. Dar realitatea este cu totul alta. Conform avocatului Marius Stanciu, expert în fiscalitate, relocarea implică mult mai mult decât schimbarea unei adrese pe acte, iar greșelile se plătesc scump.

Avertisment din interiorul BCE: riscul de recesiune în zona euro revine în prim-plan pe fondul șocului energetic

11:09

ANALIZĂ

Pariul de un trilion pe AI ar putea fi o „nebunie pură”: „Cea mai mare alocare greșită de capital din istorie”

09:39

ANALIZĂ

Capcanele ascunse: de ce relocarea poate fi un bumerang

1. Reședința fiscală reală rămâne în România
Dacă asociatul firmei locuiește tot în România și ia decizii de aici, autoritățile pot considera că firma are în continuare centrul de conducere în țară. Astfel, impozitul pe dividende arată ca și cum nu ai fi plecat niciodată. Practic, o relocare „pe hârtie” nu te scapă de obligațiile fiscale.

2. Procesul birocratic este lung și costisitor
Mutarea presupune notificarea ANAF, închiderea fiscală locală, deschiderea firmei în noua țară, dovedirea activității reale și menținerea statutului fiscal extern. În Dubai, spre exemplu, ai nevoie de chirie, ședere legală, activitate economică clară și raportări periodice.

3. Costuri ascunse care ard bugetul
Deschiderea firmei, consultanța legală, contabilitatea locală, spațiul de lucru real și menținerea activității pot depăși 5.000 de euro anual – chiar dacă firma nu are clienți activi în noua jurisdicție. Plus eventualele amenzi dacă greșești ceva în documente.

Risc de controale și impozitare dublă

Ignorarea convențiilor fiscale internaționale și a reglementărilor OCDE poate duce la scenarii dificile:

• Recalificarea firmei ca rezidentă fiscal în România

• Impozit retroactiv pentru venituri considerate obținute local

• Blocarea conturilor și controale transfrontaliere

• Penalități pentru nedeclararea veniturilor în România

Și mai grav este că, începând cu 2023, România a extins considerabil schimbul de informații fiscale prin directive precum DAC6, DAC7 și CRS. Adică evitarea ANAF e mai greu de făcut ca oricând.

Probleme operaționale și de imagine

Activitatea rămâne blocată în România?

Chiar dacă firma e în Cipru, dacă echipa, clienții și serverele sunt în România, autoritățile pot considera că tot aici are loc activitatea reală. Iar asta vine cu toate taxele la pachet.

Ai uitat să transferi contractele și licențele?

Multe firme nu transferă corect drepturile comerciale în noua entitate. Astfel, firma „mutată” nu are voie legală să opereze cu vechii clienți sau aplicații software.

Complicații la TVA

Dacă vinzi în România dintr-o firmă străină, este posibil să ai obligația de a te înregistra în scopuri de TVA în România – iar acest lucru presupune o nouă rundă de birocrație și riscuri.

Acces restricționat la licitații sau fonduri UE

Firmele înregistrate în afara României sunt deseori excluse din finanțări nerambursabile locale sau licitații publice. Ba chiar unele bănci pot refuza deschiderea de conturi pentru ele.