Un nou studiu șocant bazat pe date provenite din satelit, arată că cele mai mari orașe din SUA nu sunt doar vulnerabile la schimbările climatice, ci literalmente se scufundă, iar Houston este pe primul loc în această cursă periculoasă spre subteran. Milioane de oameni locuiesc deja în zone care se afundă anual, iar infrastructura e pusă la încercare.
O cercetare recentă publicată în prestigioasa revistă Nature Cities trage un semnal de alarmă: toate cele 28 de orașe mari din Statele Unite, cu populații ce depășesc 600.000 de locuitori, se confruntă cu fenomenul de „land subsidence”, adică afundarea solului. Potrivit imaginilor obținute prin sateliții Sentinel-1 ai Agenției Spațiale Europene, între 20% și 98% din suprafața urbană a fiecărei metropole este afectată. Iar Houston se află în fruntea clasamentului, cu zone care se scufundă cu până la 1 cm pe an.
În Houston, 43% din terenul orașului se scufundă cu peste 5 mm anual, iar 12% cu 10 mm, un ritm periculos care amenință mii de clădiri, drumuri, rețele de apă și electricitate. Alte orașe grav afectate sunt Dallas, Fort Worth, Chicago și New York, unde aproape întreaga suprafață urbană prezintă mișcări descendente ale solului. În total, peste 34 de milioane de americani trăiesc pe terenuri care se lasă la propriu sub greutatea lor.
Deși cauzele naturale, precum ajustările geologice post-glaciare, contribuie parțial la acest fenomen, cercetătorii spun că principalul vinovat este omul. Mai exact, extragerea excesivă de apă din pânza freatică. Pe măsură ce apa este pompată din subteran, solul se compactează și provoacă o coborâre permanentă a nivelului de suprafață.
În Texas, acest proces este agravat de extracția de petrol și gaze, care afectează structura geologică a terenului. Situația e agravată și de schimbările climatice: perioadele lungi de secetă sporesc dependența de apa subterană, ceea ce duce la extracții și mai mari și, implicit, la o scufundare mai accelerată a solului.
Impactul nu e doar vizibil, ci și periculos. Infrastructura urbană, proiectată pe un teren aparent stabil, este acum vulnerabilă. Studiul a identificat peste 29.000 de clădiri aflate deja în zone cu risc ridicat de deteriorare. Iar pe măsură ce orașele continuă să se extindă, ele se dezvoltă în direcția greșită: spre regiunile cele mai instabile.
„Nu e suficient să spunem că avem o problemă. Trebuie să acționăm, să adaptăm, să reducem impactul și să prevenim dezastrul”, spune Leonard Ohenhen, autorul principal al studiului și cercetător la Columbia Climate School.
Printre soluțiile propuse sunt limitarea construcțiilor în zone cu risc ridicat, consolidarea infrastructurii vulnerabile și dezvoltarea unor planuri solide de combatere a inundațiilor.