Echipa de litigii fiscale a Reff & Asociații | Deloitte Legal a obținut în instanță suspendarea executării unor decizii de impunere din oficiu, prin care autoritatea fiscală stabilise obligații de plată de aproximativ 1,2 milioane de lei în sarcina unei persoane fizice. Sumele vizau venituri din investiții, iar deciziile fuseseră emise în urma unei proceduri de estimare a veniturilor contribuabilului. Cazul ridică o problemă importantă privind modul în care administrația fiscală poate utiliza informațiile financiare obținute automat din alte state sau de la instituții financiare pentru a stabili obligații fiscale. Soluția instanței evidențiază necesitatea ca datele raportate să fie analizate în contextul operațiunilor economice și să nu fie considerate automat venituri impozabile.
Potrivit informațiilor prezentate de Reff & Asociații | Deloitte Legal, procedura de impunere din oficiu este prevăzută pentru situațiile în care contribuabilii nu își îndeplinesc obligațiile declarative. Existența acestei proceduri nu înseamnă însă că orice sumă identificată în raportările financiare poate fi tratată drept venit supus impozitării. Datele trebuie verificate, interpretate și corelate cu natura operațiunilor efectuate de contribuabil. În lipsa unei asemenea analize, există riscul ca autoritatea fiscală să stabilească obligații care nu reflectă câștigul economic real obținut de persoana verificată.
Unul dintre aspectele centrale ale litigiului a fost distincția dintre valoarea totală a tranzacțiilor derulate printr-un cont de investiții și profitul efectiv realizat de investitor.
În cazul operațiunilor cu active financiare, valoarea vânzărilor nu reprezintă automat câștig impozabil. Pentru determinarea rezultatului economic trebuie luate în calcul mai multe elemente, printre care costul inițial de achiziție al activelor, eventualele pierderi rezultate din tranzacții și cheltuielile asociate operațiunilor.
Prin urmare, simpla identificare a unor sume importante care au circulat printr-un cont de investiții nu este suficientă pentru stabilirea bazei de impozitare. Este necesară analiza diferenței dintre veniturile obținute din vânzări și costurile aferente achiziției activelor, precum și examinarea celorlalte elemente relevante pentru determinarea câștigului.
În dosarul analizat, documentele financiare indicau diferențe semnificative între valoarea brută a tranzacțiilor și rezultatul economic efectiv al operațiunilor. Argumentele prezentate în instanță au evidențiat că estimarea fiscală părea să se fi bazat pe rulajele sau încasările brute ale contului, fără să reflecte în mod corespunzător costurile de achiziție și rezultatul real al investițiilor.
Un argument important în susținerea cererii de suspendare a fost faptul că deciziile de impunere nu prezentau suficient de clar și verificabil metoda prin care autoritatea fiscală ajunsese la baza de impozitare și la sumele pretinse de la contribuabil.
Mai exact, documentele nu explicau într-o manieră transparentă cum au fost interpretate informațiile financiare și cum au fost transformate valorile raportate în obligații fiscale. Într-un asemenea context, diferența dintre rulajele contului și câștigurile efective a devenit un element esențial al argumentației.
Suspendarea executării reprezintă o măsură cu efecte importante pentru contribuabil, întrucât îl protejează temporar de consecințele imediate ale executării unor obligații fiscale a căror fundamentare a fost contestată.
Totuși, soluția obținută de echipa de avocați nu trebuie confundată cu anularea definitivă a deciziilor de impunere. Legalitatea acestora urmează să fie analizată în cadrul procedurilor corespunzătoare, iar suspendarea nu stabilește, prin ea însăși, că obligațiile fiscale sunt nelegale. Măsura privește executarea deciziilor până la clarificarea situației juridice.
Ștefan Mihărtescu, Senior Managing Associate în cadrul Reff & Asociații | Deloitte Legal, a explicat că soluția instanței este relevantă deoarece evidențiază limitele procedurii de impunere din oficiu.
Potrivit acestuia, autoritatea fiscală nu poate utiliza acest mecanism fără să ofere explicații privind informațiile pe care le-a avut la dispoziție, modul în care le-a interpretat și raționamentul care a condus la stabilirea sumei datorate.
Cu cât metoda de estimare utilizată este mai indirectă, cu atât devine mai importantă transparența și motivarea deciziei fiscale. În opinia reprezentantului Deloitte Legal, o simplă corelare automată între date nu poate înlocui analiza necesară pentru stabilirea corectă a unei obligații fiscale.
Mihărtescu a subliniat că digitalizarea administrației fiscale și schimbul de informații între instituții sunt evoluții necesare, care permit identificarea mai rapidă a situațiilor ce necesită verificări. Totuși, utilizarea tehnologiei și accesul la volume mari de date nu elimină obligația de a analiza juridic și economic fiecare caz în parte.
O informație transmisă automat de o instituție financiară sau de o autoritate din alt stat trebuie privită ca un punct de pornire pentru verificări, nu ca o dovadă definitivă a existenței unui venit impozabil și a valorii acestuia.
Reprezentantul Deloitte Legal a atras atenția că autoritatea trebuie să explice concret cum a ajuns de la datele financiare disponibile la suma stabilită prin decizia de impunere. Această obligație este cu atât mai importantă atunci când informațiile utilizate nu reflectă direct câștigul realizat de contribuabil.
Litigiul a fost gestionat de echipa de litigii fiscale a Reff & Asociații | Deloitte Legal, care a asistat și reprezentat contribuabilul în procedura prin care a fost obținută suspendarea executării deciziilor de impunere.
Echipa a fost coordonată de Bogdan Mărculeț, Counsel, și i-a inclus pe Ștefan Mihărtescu, Senior Managing Associate, și Diana Bicioc, Associate.
Cazul evidențiază importanța verificării modului în care sunt utilizate informațiile financiare în procedurile de stabilire a obligațiilor fiscale. În special în cazul investițiilor, unde rulajele brute pot fi foarte diferite de câștigurile efectiv realizate, determinarea bazei de impozitare presupune o analiză a costurilor, pierderilor și rezultatelor economice ale tranzacțiilor.