20 de ani de România în UE: nivelul de trai a explodat, educația a rămas marele eșec

Un raport comparativ al think tank-ului Rethink România pune față în față șase state post-comuniste — România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria — pentru a măsura cine a recuperat mai repede decalajele față de media europeană din 2006 încoace. Verdictul pentru România este contrastant: campioană la creșterea consumului și a productivității, dar codașă la aproape toți indicatorii de educație și tot mai vulnerabilă fiscal.

Cursa convergenței, la două decenii de la aderare

Analiza, publicată în iulie 2026, de Rethink România pornește de la o constatare simplă: deși România nu are un obiectiv de țară asumat oficial, apropierea de media europeană a funcționat ca țintă de facto după 1 ianuarie 2007. Raportul compară evoluția celor șase state pe două mari planuri — economie și societate — folosind 2006 ca an de referință, și caută zonele în care România a ieșit din tipar, în bine sau în rău.

Ce a mers: consumul, productivitatea, sărăcia în scădere

Cel mai spectaculos progres al României este nivelul de trai. Consumul individual, aflat în 2006 sub jumătate din media UE, a urcat aproape neîntrerupt — prin criza financiară, prin pandemie — ajungând în 2025 la circa 86% din media europeană, cea mai rapidă creștere din întregul grup analizat, alături de Bulgaria. Productivitatea muncii a avut, la rândul ei, cel mai alert ritm de creștere din regiune.

ASF vrea cursuri de FinTech și finanțe digitale în universități. Autoritatea pregătește colaborări cu mediul academic

12:18

PIB-ul României a scăzut cu 0,7% în primul semestru. Consumul gospodăriilor a tras economia în jos

10:46

Nici planul social nu arată rău: ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune a scăzut de la aproximativ 45% în 2015 la circa 27% în 2025, inegalitatea veniturilor măsurată prin coeficientul Gini a coborât sub media europeană începând cu 2023, iar speranța de viață a înregistrat cel mai mare avans din cele șase state față de 2006 — deși România și Bulgaria rămân, împreună cu Letonia, pe ultimele locuri din Uniune la acest capitol.

Ce nu a mers: școala, deficitul comercial, datoria

Educația este descrisă de autori drept marele eșec al post-aderării. România ocupă ultimul sau penultimul loc regional la fiecare indicator educațional analizat: doar circa 23% dintre tinerii de 30-34 de ani au studii superioare (față de 48% în Polonia), rata părăsirii timpurii a școlii este cea mai mare din UE, iar la testele PISA elevii români se situează vizibil sub media OCDE, cu rezultate puternic corelate cu mediul socio-economic și cu decalaje mari între urban și rural.

Pe plan extern, tabloul este la fel de îngrijorător. În timp ce statele din grupul Visegrad s-au integrat ca exportatori neți în lanțurile industriale europene, România și Bulgaria au avut deficit comercial în fiecare din cei 20 de ani analizați. Deficitul românesc la bunuri a atins aproximativ 33 de miliarde de euro în 2024, iar gradul de acoperire a importurilor prin exporturi a scăzut de la 90% în 2014 la circa 75% în prezent.

La aceasta se adaugă derapajul fiscal: pornită în 2008 cu o datorie publică de doar 11% din PIB — cea mai mică din grup — România a ajuns să concureze cu Polonia pentru a treia cea mai mare îndatorare din regiune, cu perspectiva unei creșteri continue din cauza deficitului și a costului dobânzilor.

Demografia: 3,1 milioane de români în alte state UE

România deține un record european nedorit: cel mai mare număr de cetățeni stabiliți în alte state membre — în jur de 3,1 milioane, iar estimările extinse urcă spre 3,8 milioane la nivel european. Diaspora reprezintă între 16% și 20% din populație, cea mai ridicată pondere din UE. Vestea relativ bună: ritmul emigrării a încetinit, apar semne timide de repatriere, iar autorii apreciază că epoca marilor exoduri s-a încheiat.

Clasamentul regional: Polonia câștigă, Ungaria pierde

Raportul desemnează un câștigător și un perdant regional. Polonia a înregistrat cea mai amplă ameliorare la majoritatea indicatorilor și se apropie, alături de Cehia, de convergența deplină cu Vestul — deși se confruntă cu o prăbușire a natalității care o face să îmbătrânească mai repede decât a făcut-o vreodată Japonia. La polul opus, Ungaria: aflată în 2006 pe locul doi regional la dezvoltare, a ajuns pe ultimul loc la șapte indicatori și pe primul la niciunul, autorii notând că „Orbanomics” nu a produs câștigurile promise.

România apare pe ultimul sau penultimul loc regional la 14 din cei 28 de indicatori analizați — jumătate din total.

Modelul de dezvoltare al ultimelor două decenii și-a atins limitele

Diagnosticul final este că modelul de dezvoltare al ultimelor două decenii — investiții străine, forță de muncă ieftină, acces la piața unică — și-a atins limitele. Autorii pledează pentru trecerea de la o dezvoltare „ad hoc”, facilitată de conjunctură, la una intenționată, care să atace frontal punctele slabe: în primul rând educația, apoi demografia, deficitul comercial și calitatea politicilor publice. Constrângerea imediată rămâne însă cea fiscală: cu datoria în creștere și dobânzi scumpe, fiecare leu cheltuit va trebui să conteze mai mult, iar marja de eroare a statului s-a îngustat considerabil.

Precondiția tuturor acestor obiective, conchide raportul, este calitatea instituțiilor: fără predictibilitate a reglementării, capacitate administrativă și stat de drept, progresele economice și sociale rămân reversibile.