7 întrebări-cheie care ar putea rescrie viitorul sistemului monetar global

Era digitală schimbă din ce în ce mai mult felul în care privim sistemul monetar. Criptomonedele, monedele digitale emise de băncile centrale și stablecoins contestă supremația banilor tradiționali. În acest context, economiști, bancheri centrali și companii private încearcă să răspundă la șapte întrebări esențiale despre viitorul banilor.

O epocă istorică pentru economie: momentul în care banii se reinventează

Trăim poate cea mai interesantă perioadă pentru economie și sistemul monetar din ultimele decenii. Dacă anii ’80 au adus stabilitatea prețurilor și consolidarea independenței băncilor centrale, astăzi regulile jocului sunt puse din nou sub semnul întrebării.

Criptomonedele, stablecoins-urile și expansiunea Big Tech atacă din ce în ce mai mult fundațiile banilor tradiționali. Deși banii emiși de băncile centrale rămân dominanți, competiția pentru rolul de mijloc de schimb se intensifică. Întrebarea de bază nu mai este doar „ce sunt banii?”, ci „cine ar trebui să îi emită?” și „cum ar trebui să funcționeze într-o lume digitală?”.

Alertă: Ford cheamă înapoi în service sute de mașini produse la Craiova

21:55

În ce merită să investiți în 2026: activul clasic care promite câștiguri mari

19:54

Astfel, economiștii sunt obligați să reanalizeze de unde provin banii și să decidă dacă trecerea la active digitale descentralizate poate coexista cu sistemele monetare tradiționale sau le poate înlocui.

Dobânda la rezerve: arma ascunsă a politicii monetare moderne

Una dintre inovațiile majore aduse după criza financiară globală din 2008 este plata dobânzii la rezervele obligatorii și excedentare. Această măsură le-a permis băncilor centrale să stabilească direct rata nominală a dobânzii. Asta fără să mai manipuleze strict cantitatea de bani din piață.

Acest instrument a simplificat politica monetară și a permis separarea parțială a obiectivelor. Mai precis, a adus o stabilitate a prețurilor și o stabilitate financiară. De exemplu, băncile centrale pot aplica programe de relaxare cantitativă (QE) fără a pierde controlul asupra ratelor dobânzii.

Unii economiști consideră că această metodă apropie politica monetară de „regula lui Friedman”, o teorie conform căreia dobânzile ar trebui ajustate astfel încât să minimizeze costurile deținerii banilor.

Slăbiciunile sistemului actual: o construcție solidă, dar nu indestructibilă

Chiar dacă actualul cadru monetar funcționează relativ bine, el nu este lipsit de vulnerabilități. Una dintre cele mai mari provocări rămâne limita inferioară zero, care îngreunează aplicarea dobânzilor negative. Deși au fost inventate instrumente alternative, precum relaxarea cantitativă, soluția nu este definitivă.

Mai mult, relațiile economice tradiționale, cum ar fi curba Phillips (care descrie raportul dintre inflație și șomaj) sau curba IS (legătura dintre dobânzi și producție), au devenit mai puțin clare și mai greu de utilizat pentru previziuni.

O altă incertitudine majoră este rata naturală a dobânzii, greu de estimat, dar esențială pentru calibrarea politicii monetare. Mulți bancheri evită subiectul tocmai din cauza lipsei de precizie.

Dispariția numerarului: progres inevitabil sau risc major?

Utilizarea banilor cash scade vizibil, în special în rândul tinerilor și al consumatorilor activi online. Plățile cu cardul și comerțul electronic fac ca numerarul să pară depășit.

Economiștii au argumentat deseori că declinul numerarului ar putea fi benefic, pentru că ar reduce tranzacțiile ilegale și ar permite dobânzi negative mai adânci. Totuși, există motive serioase de îngrijorare:

• Numerarul rămâne singurul mijloc anonim de plată.

• Este vital în situații de criză – pene de curent, dezastre naturale sau atacuri cibernetice.

• Menținerea numerarului în circulație este necesară pentru a testa în mod real reziliența sistemului financiar.

De aceea, multe bănci centrale lucrează la monede digitale oficiale, tocmai pentru a compensa declinul numerarului și a păstra controlul asupra stabilității monetare.

Bitcoin și lecțiile unei revoluții neterminate

Bitcoin a rezolvat problema tehnică a tranzacțiilor fără intermediari, dar are limite majore ca mijloc monetar. Este lent, costisitor și consumă multă energie din cauza mecanismului de tip „proof of work”.

Mai mult, oferta sa limitată, inspirată de aur, îl face un ancoră monetară rigidă și volatilă. Prețurile Bitcoin se bazează pe așteptări fragile, ceea ce îl transformă într-un activ speculativ, nu într-o monedă stabilă.

Totuși, impactul său asupra inovației este uriaș. A deschis drumul pentru stablecoins, tokenizare (prin care bunuri și drepturi reale pot fi reprezentate digital, reducând costurile și sporind accesul la piețe) și dezvoltarea ledgerelor distribuite, care cresc eficiența tranzacțiilor. Chiar dacă Bitcoin nu va fi moneda viitorului, tehnologiile inspirate de această monedă ar putea remodela radical sistemul financiar global.

Cripto și Hayek: visul monedelor private

Economistul Friedrich Hayek a susținut ideea denaționalizării banilor, în care multe entități private concurează pentru a emite cea mai bună monedă. Criptomonedele par să fi dat viață acestei viziuni.

Dar în practică, banii tind să fie un monopol natural. Efectele de rețea favorizează apariția unui singur emitent dominant. Exemplul clar este dolarul american, folosit global chiar și într-un sistem care permite, teoretic, concurența altor monede.

Deși criptomonedele nu au înlocuit monedele tradiționale, ele au forțat băncile centrale să inoveze și să se adapteze. În acest sens, chiar dacă viziunea lui Hayek nu s-a realizat complet, ea a influențat profund direcția actuală a sistemului monetar.