AEI: Criza energetică nu este eșecul regenerabilelor. România a construit capacități fără să pregătească sistemul care să le susțină

Criza actuală din energie nu demonstrează că energia regenerabilă a eșuat, ci scoate la iveală problemele modului în care România a făcut tranziția energetică, fără să dezvolte în paralel suficiente capacități de stocare, rețele și surse controlabile, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Potrivit acestuia, România a urmărit în prea multe etape instalarea de noi capacități de producție fără să construiască simultan infrastructura necesară pentru integrarea lor în sistemul energetic național.

„România nu a făcut tranziție energetică. A făcut, în prea multe etape, o acumulare de instalații fără construcția simultană a sistemului care să le susțină”, afirmă Chisăliță. El critică inclusiv politicile de sprijin acordate producției regenerabile și lipsa investițiilor în infrastructură, arătând că statul a stimulat instalarea de panouri și alte capacități fără să rezolve problema echilibrării sistemului.

Energia produsă nu este întotdeauna energia de care este nevoie

Potrivit președintelui AEI, problema fundamentală este diferența dintre puterea instalată și energia disponibilă atunci când consumatorii au nevoie de ea.

Dăianu avertizează: O reducere a taxelor în 2027 ar putea trimite România în „junk”. „Ar fi o mare eroare”

12:58

România, în topul țărilor unde salariul se apropie de „venitul fericirii”. De ce românii nu simt însă acest lucru în buzunare

09:08

„Nu poți opri un reactor nuclear, un grup hidro sau o centrală pe gaz și să pui în loc aceeași putere în panouri, deoarece panourile produc când există soare, nu când SEN are nevoie de energie”, susține acesta.

Chisăliță consideră că România a tratat prea mult timp energia regenerabilă și energia controlabilă ca fiind echivalente, deși cele două au caracteristici diferite.

„Am tratat la fel energia disponibilă ziua și energia necesară noaptea, puterea instalată și puterea efectiv garantată”, explică specialistul.

În analiza costurilor, susține el, România nu a luat suficient în calcul toate cheltuielile asociate integrării regenerabilelor: stocarea, echilibrarea producției, rezervele de capacitate, întărirea rețelelor și sursele de backup.

„Greșeala nu a fost să construim regenerabile”

Chisăliță subliniază că dezvoltarea energiei eoliene și fotovoltaice nu a fost, în sine, o decizie greșită. Problema a fost modul în care aceste capacități au fost integrate în sistem.

„România nu a greșit construind capacități eoliene și fotovoltaice. Greșeala fundamentală a fost să pună semnul egal între megawații securitari – produși controlabil din cărbune și gaze – și megawații regenerabili, dependenți de soare și vânt”, afirmă președintele AEI. El consideră că un sistem energetic nu poate fi evaluat doar prin prețul energiei produse într-un anumit moment.

„Un sistem energetic nu trebuie doar să producă ieftin atunci când poate, ci să livreze sigur atunci când consumatorul are nevoie”, spune Chisăliță.

În opinia sa, România a confundat energia ieftină atunci când există condițiile favorabile de producție cu energia sigură, disponibilă permanent.

Retragerea cărbunelui trebuia făcută etapizat

Președintele AEI susține că reducerea rolului cărbunelui era inevitabilă din punct de vedere economic, însă retragerea capacităților trebuia sincronizată cu apariția unor alternative reale.

„Greșeala nu a fost decizia de a reduce treptat rolul cărbunelui, ci modul în care această retragere a fost făcută, fără centrale noi pe gaze pregătite la timp, fără suficientă stocare, fără întărirea rețelelor și fără o corelare reală între producție, consum și capacitățile de import”, explică acesta.

Soluția, în viziunea sa, ar fi trebuit să presupună închiderea grupurilor complet necompetitive, modernizarea temporară a celor încă necesare și păstrarea unei rezerve strategice până la apariția unor capacități capabile să le înlocuiască.

Problema este că România a renunțat la unele capacități sigure înainte ca alternativele să fie finalizate.

Investitorii nu aveau responsabilitatea de a reconstrui sistemul

Chisăliță critică și modul în care au fost proiectate și aprobate investițiile energetice.

În opinia sa, România a confundat atragerea capitalului privat cu existența unei strategii energetice coerente.

„Investitorii au făcut ceea ce le-a permis și i-a încurajat legea: au căutat terenul cel mai ieftin, radiația solară sau potențialul eolian cel mai bun, racordarea accesibilă și recuperarea cea mai rapidă a capitalului. Nu era obligația investitorului să reconstruiască SEN. Era obligația statului să stabilească regulile”, susține președintele AEI.

Prin urmare, dezvoltarea producției regenerabile ar fi trebuit să fie însoțită de o planificare la nivelul întregului sistem: rețele noi, capacități de stocare, producție flexibilă și mecanisme pentru adaptarea consumului.

Panourile nu sunt vinovate pentru problemele sistemului

Specialistul insistă că responsabilitatea pentru dezechilibrele actuale nu poate fi atribuită tehnologiei regenerabile.

„Un panou fotovoltaic nu decide unde este amplasat. Nu el stabilește condițiile de racordare, schema de finanțare sau obligația de stocare. Nu el închide o centrală pe cărbune și nu întârzie zece ani o centrală pe gaze”, afirmă Chisăliță.

În schimb, statul trebuie să stabilească regulile astfel încât noile investiții să contribuie la funcționarea sigură a întregului sistem.

„Energia regenerabilă putea și trebuia să fie una dintre marile soluții ale României”, susține acesta.

Problema, adaugă el, este că dezvoltarea regenerabilelor a fost prea rapidă și insuficient coordonată cu restul infrastructurii energetice.

„Problema este modul în care a fost integrată: rapid, dispersat administrativ, concentrat geografic, fără suficiente rețele, fără stocare, fără consum flexibil și fără înlocuitori finalizați pentru capacitățile controlabile retrase.”

România are nevoie de un mix energetic, nu de o singură soluție

În viziunea AEI, România nu trebuie să aleagă între regenerabile și sursele convenționale, ci să construiască un sistem în care tehnologiile să se completeze reciproc.

Regenerabilele pot furniza energie ieftină atunci când există soare și vânt, însă sistemul are nevoie în paralel de capacități controlabile, stocare, rețele suficient de puternice și mecanisme de flexibilizare a consumului. Un mix format din surse regenerabile, nuclear, hidro, centrale flexibile și capacități de stocare ar putea asigura atât reducerea emisiilor, cât și securitatea alimentării.