Africa antică, maestră a adaptării: Lecții milenare de sustenabilitate pentru criza climatică actuală

Africa antică ne învață cum să supraviețuim schimbărilor climatice: o cercetare recentă, publicată în One Earth, evidențiază strategiile flexibile și sustenabile dezvoltate de comunitățile africane de-a lungul a peste 11.000 de ani, oferind modele valoroase pentru adaptarea globală la crizele de mediu actuale.

O nouă cercetare revoluționară, publicată în prestigioasa revistă One Earth, dezvăluie că diversificarea mijloacelor de subzistență nu a fost doar o trăsătură a societăților africane antice, ci o strategie esențială pentru supraviețuire și adaptare în fața schimbărilor climatice dramatice care au marcat mileniile trecute.

Studiul acoperă întreaga Epocă a Holocenului, adică aproximativ ultimii 11.000 de ani, și scoate la lumină modul în care comunitățile africane au navigat prin perioade de mari transformări ecologice, de la Perioada Umedă Africană, cunoscută și sub numele de Sahara Verde, caracterizată prin aproape 9.000 de ani de ploi abundente, până la tranziția către condiții din ce în ce mai aride, scrie phys.org.

Produsele vegane nu vor mai putea fi numite „burger” sau „șnițel”. UE le-a pus gând rău producătorilor de profil

14:44

Cum se schimbă industria luxului: de ce aleg bogații experiențele în locul obiectelor scumpe

14:02

În fața acestor schimbări majore, oamenii nu s-au sprijinit pe soluții uniforme, ci au dezvoltat strategii flexibile, adaptate local și ecologic sustenabile, îmbinând pastoralismul, agricultura, pescuitul și culesul în forme unice, specifice fiecărui ecosistem.

„Ceea ce observăm nu este o poveste liniară a progresului, ci un mozaic complex de strategii, care au ajutat oamenii să rămână rezilienți. Asta ne oferă lecții reale pentru sistemele alimentare de astăzi”, a declarat Leanne N. Phelps, autoarea principală a studiului și cercetătoare postdoctorală la Lamont-Doherty Earth Observatory, parte a Columbia Climate School.

Un nou mod de a privi adaptarea antică în Africa

Pentru a înțelege cum s-au adaptat vechile comunități din Africa la schimbările de mediu, cercetătorii au analizat un set de date izotopice recent publicat, la scară continentală, care acoperă întreg Holocenul. Izotopii din oasele și dinții oamenilor sau animalelor, care reflectă plantele consumate, le permit cercetătorilor să deducă dietele și, implicit, modul în care se obținea hrana.

Analiza s-a concentrat în special pe diferențele dintre plantele C3 (precum grâul și orzul, care preferă climatele răcoroase și umede) și C4 (precum meiul, sorgul și ierburile tropicale, specifice mediilor calde și uscate). Aceste diferențe izotopice au fost folosite pentru a înțelege combinațiile variate de resurse alimentare folosite în diferite regiuni.

Folosind o metodă statistică avansată, numită clusterizare ierarhică, cercetătorii au grupat datele izotopice în așa-numite „nișe izotopice”, fiecare reflectând o combinație unică de activități economice: păstorit, agricultură, pescuit și cules.

Această clasificare a fost apoi corelată cu date arheologice, climatice și de altitudine, permițând identificarea a zece strategii largi de trai, urmărite în timp și spațiu. De pildă, una dintre nise reflectă sisteme agricole bazate pe plante C3, în regiunile temperate ale înălțimilor etiopiene sau nordul Africii, în timp ce altele evidențiază practici adaptate zonelor aride sau ecosistemelor acvatice.

Inovație metodologică și implicații globale

Metodologia este una inovatoare: îmbină analiza izotopică cu inteligența statistică și cu interpretarea arheologică contextualizată, oferind o imagine clară și integrată a modului în care vechile societăți își asigurau traiul.

„Metoda ar putea ajuta și alte domenii să înțeleagă seturi mari de date complexe, întinse pe perioade lungi și regiuni vaste”, a explicat Phelps.

Lecții pentru prezent și viitor

Concluziile cercetării oferă o lecție clară pentru prezentul marcat de crize climatice: reziliența pe termen lung nu vine dintr-o soluție universală, ci dintr-un mozaic de strategii adaptate local, bazate pe cunoașterea resurselor și a specificului ecologic.

„Dacă vrem ca soluțiile pentru climă și schimbările de mediu la nivel global să funcționeze, ele trebuie să fie fundamentate pe o înțelegere a modului în care oamenii au folosit resursele disponibile de-a lungul timpului”, a concluzionat Phelps.

Acest studiu pune în lumină înțelepciunea milenară a comunităților africane și oferă o bază științifică pentru politici de adaptare climatică care respectă diversitatea ecologică și culturală a planetei.

Referință științifică: Leanne N. Phelps et al, Africa-wide diversification of livelihood strategies: Isotopic insights into Holocene human adaptations to climate change, One Earth (2025). DOI: 10.1016/j.oneear.2025.101304