De ce nu a ajuns Dacia să se vândă și pe piața din SUA

Brand de top în Europa, Dacia nu este prezentă și pe piața nord-americană, fiind doar una dintre multe alte mărci care nu se vând în SUA.

Această situație reflectă, pe de-o parte, strategia mărcii deținută de Grupul Renault, iar pe de altă parte cerințele stricte și costisitoare ale pieței de dincolo de Oceanul Atlantic.

Care sunt motivele pentru care Dacia nu  se comercializează în 2025 și în SUA

Foto: Dacia

Energie și miliarde de euro: România negociază la Washington un nou val de investiții strategice

17:23

Bursa de Valori București explodează: +28 miliarde lei într-o singură săptămână

16:22

Mulți s-ar putea gândi că orice constructor auto își dorește cu orice preț să-și vândă modelele în Statele Unite, un simbol al prosperității și al pieței libere. Cu toate acestea, pentru cei care visează la un automobile electric ieftin sau la un break de performanță care să coste sub 100.000 de dolari, realitatea este diferită, potrivit publicației Jalopnik.

Standardele stricte de siguranță și de emisii de CO₂, taxele vamale și politica comercială uneori confuză fac ca multe mărci importante să evite piața nord-americană. Și nu este vorba doar despre producători de supercaruri sau de limuzine de lux. Situația este valabilă și pentru jucători globali ale căror modele pot fi cumpărate aproape oriunde în lume. Printre aceștia se numără și Dacia.

Marca românească este marca de buget din cadrul Grupului Renault, care produce mașini simple și durabile. Acestea oferă suficiente dotări și accesorii pentru a satisface nevoile și cerințele actuale în materie de performanță, conform și tehnologie. Motivul pentru care constructorul de la Mioveni nu este prezent pe piața americană este de natură pur economică.

Ce ar presupune exportul unui model Dacia peste Ocean

Modelul de afaceri al Dacia nu prevede pătrunderea pe piețele scumpe. Adaptarea unui Duster la piața din SUA ar implica airbag-uri, ajustări structurale și de emisii și modificări ale sistemului de iluminare și de software.

Oricare dintre acestea ar fi suficient pentru a reduce marjele de profit. La acestea s-ar adăuga și costul lansării unei rețele de dealeri. Astfel, ceea ce ar părea o „afacere incredibilă de 18.000 de euro” ar deveni „un crossover de 26.000 $”. Și asta, fără a cunoaște brandul și cu un avantaj al valorii pe care îl ignorăm în mare măsură de la mărcile cunoscute. În plus, Dacia se concentrează pe piețele unde valoarea contează.

„Dacia este divizia low-cost a Renault, născută dintr-o filosofie auto est-europeană. Dacă o mașină pornește, se oprește și nu te rănește, asta e lux. În ultimul deceniu, compania a trecut de la curiozitate a Războiului Rece la fenomen de vânzări, mizând pe simplitate. Dacia produce mașini fără pretenții, durabile, cu suficiente dotări pentru autoritățile de reglementare și poate pentru unchiul tău tehnofob”.

Mărci europene care „evită” SUA

Mergând mai departe, Citroen și Peugeot (Stellantis) sunt supranumiți campionii francezi ai confortului și designului. Cu toate acestea, nici aceste branduri nu sunt disponibile în SUA.

Citroën se confruntă cu suprapunerea cu Fiat și cu lipsa unei rețele de dealeri. De partea cealaltă, Peugeot, deși a fost aproape de a reveni în America, și-a anulat planul după fuziunea cu gigantul Stellantis, resursele fiind redirecționate către Alfa Romeo. Absența celor două mărci din SUA nu are legătură cu ingineria, cât cu strategia. Șeii Stellantis au precizat în mod clar că nu vor lansa alte mărci europene de masă în America de Nord.

Americanii au condus modele Opel timp de decenii, care purtau, însă, sigla Buick. Modele precum Regal sau Encore erau, în mare parte, mașini germane pe dedesubt. De asemenea, Opel a fost divizia europeană a General Motors timp de un secol înainte ca gigantul din Detroit  să o vândă către PSA, în 2017. Astăzi, Opel construiește mașini și vehicule electrice curate, inteligente.

Demult, Lancia era „omul de știință” al performanței europene. Italienii au creat modele legendare de raliu ca Stratos, 037 și Delta Integrale. Aceste mașini erau atât de bune, încât FIA a fost nevoită să schimbe regulamentul pentru a le domoli. Astăzi, însă, Lancia vinde o singură mașină, Ypsilon, și asta aproape exclusiv în Italia.

De ce nu ajung anumite mărci în SUA

Producătorii chinezi de mașini electrice BYD, NIO, XPeng, și altele sunt „foarte competente”. La nivel global, BYD vinde acum mai multe mașini decât Tesla pe anumite piețe. NIO are tehnologie de înlocuire a bateriilor, XPeng se bazează pe magie autonomă, iar Zeekr sună ca numele unui club de noapte cyberpunk VR.

Totuși, aceste mărci sunt blocate de tarife vamale de 100% și de reguli fiscale care exclud vehiculele chinezești. Spre exemplu, un model electric BYD Seal care are un preț de 28.000 de dolari în China ar ajunge în SUA să coste chiar și 50.000 de dolari.

Brandul simbol al simplității rusești, Lada AvtoVAZ s-ar confrunta cu costuri enorme pentru a respecta standardele SUA. Chiar dacă iconicul off-roader Niva ar trece ca prin magie testele de impact, standardele de emisii sau regulile de siguranță, sancțiunile economice impuse Rusiei fac imposibilă o revenire pe piața din SUA.

Deși americanii tânjesc după automobile ieftine și performante, costurile de adaptare la cerințele federale și protecționismul fac ca orice propunere de valoare să devină scumpă și necompetitivă.