Analfabeții AI: Ce se întâmplă când oamenii nu înțeleg cum funcționează inteligența artificială

În era tehnologiei avansate, inteligența artificială devine tot mai prezentă în viața noastră de zi cu zi, de la asistenții virtuali până la sistemele complexe de luare a deciziilor. Însă, pe măsură ce aceste tehnologii se dezvoltă rapid, apar și provocări legate de înțelegerea și gestionarea lor de către publicul larg. Astfel, „analfabeții AI” evidențiază situația în care oamenii nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege modul în care funcționează și impactează inteligența artificială, ceea ce poate duce la dezinformare, scepticism sau chiar frică față de noile tehnologii.

În ciuda promisiunilor grandioase venite din partea liderilor din tehnologie, modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM) nu sunt inteligente în sensul uman al cuvântului. Această confuzie fundamentală, între ceea ce este și ceea ce nu este AI, are consecințe tot mai vizibile asupra societății, de la relațiile personale până la percepția publică și riscurile sociale emergente.

De la „regatul mecanic” la imperiul AI

Încă din secolul XIX, scriitori precum Samuel Butler avertizau asupra unei „dominații mecanice” care ar putea subjuga omenirea. Astăzi, această viziune pare mai actuală ca oricând, susține jurnalista Karen Hao în cartea sa „Empire of AI: Dreams and Nightmares in Sam Altman’s OpenAI”. Ea documentează nu doar tehnologia, ci și munca invizibilă care stă la baza antrenării modelelor precum ChatGPT, demascând iluzia că AI ar avea cu adevărat capacități cognitive umane.

De ce nu ne putem opri din cumpărături de Black Friday: trucurile psihologice care ne fac să cheltuim fără măsură

22:07

ANALIZĂ

Prima companie „complet anti-woke” din Silicon Valley. CEO-ul Palantir laudă meritocrația, susține „cultura tribală” și atacă corectitudinea politică

21:24

De ce nu „gândesc” modelele lingvistice

Deși companii precum OpenAI, Anthropic sau DeepMind promovează ideea unor sisteme cu „inteligență emoțională” sau „înțelegere a lumii”, realitatea este mult mai prozaică. Modelele lingvistice mari nu înțeleg nimic: ele nu gândesc, nu simt, nu au intenții sau conștiință. Ele funcționează pe baza unor calcule probabilistice, anticipând cuvintele care ar trebui să urmeze într-un text, fără să aibă acces la sensul real al acestora, scrie The Atlantic.

Totuși, mulți oameni nu cunosc aceste limite și ajung să atribuie AI-ului trăsături umane, ceea ce îi face vulnerabili la efecte psihologice neașteptate. Un exemplu recent este fenomenul numit „psihoză indusă de ChatGPT”, descris într-un articol Rolling Stone, unde utilizatorii ajung să creadă că chatbot-ul este un ghid spiritual sau chiar o entitate divină.

„Unii utilizatori au ajuns să creadă că chatbot-ul cu care interacționează este un zeu – ‘ChatGPT Isus’, după cum a spus un bărbat a cărui soție a căzut pradă acestor iluzii generate de LLM – iar alții sunt convinși, încurajați de AI, că ei înșiși sunt în legătură cu structura profundă a vieții și a cosmosului.”

Pericolele analfabetismului AI

Această tendință de a antropomorfiza AI-ul este alimentată de modul în care industria tech își promovează produsele, dar și de lipsa de educație digitală în rândul publicului larg. Oamenii tind să asocieze limbajul coerent generat de AI cu prezența unei minți în spatele textului, când de fapt nu există nicio conștiință acolo.

Această confuzie poate duce la relații toxice cu AI-ul, fie ele intelectuale, spirituale sau chiar romantice. Deja există utilizatori care consideră că ChatGPT sau alte modele le pot oferi terapie, consiliere emoțională sau chiar companie, înlocuind relațiile umane autentice.

„Profesorul de robotică cognitivă Tony Prescott a afirmat: ‘Într-o epocă în care mulți oameni se declară singuri, poate exista valoare în a avea companie AI ca formă de interacțiune socială reciprocă, stimulativă și personalizată.’”

Totuși, această abordare ignoră esența prieteniei: faptul că prietenii sunt oameni cu vieți interioare complexe, nu simple oglinzi pentru propriile noastre dorințe.

Impact social și economic: între promisiune și deziluzie

Deși AI-ul promite progres și eficiență, realitatea este adesea mai complexă. Pe lângă riscurile de alienare socială, există și probleme legate de piața muncii – automatizarea amenință milioane de locuri de muncă, în special în sectoarele cu sarcini repetitive sau slab calificate. În plus, lipsa de transparență, riscul de bias și încălcarea intimității sunt alte motive majore de îngrijorare pentru publicul larg.

Un studiu recent arată că 60% dintre respondenți se tem că AI-ul le-ar putea înlocui locurile de muncă, 47% se tem de bias, iar 52% de invadarea vieții private. Doar 17% dintre adulții americani cred că AI-ul va îmbunătăți societatea, în ciuda optimismului experților.

Exploatare invizibilă și promisiuni nerealiste

O altă problemă ignorată frecvent este munca invizibilă și adesea traumatizantă a celor care antrenează AI-ul. Karen Hao relatează cazul lui Mophat Okinyi, moderator de conținut în Kenya, care a trebuit să sorteze materiale extrem de violente pentru a „curăța” datele folosite la antrenarea ChatGPT.

„Aceste două caracteristici ale revoluțiilor tehnologice – promisiunea de progres și tendința de a inversa acest progres pentru cei lipsiți de putere, în special cei mai vulnerabili – sunt poate mai adevărate ca niciodată în momentul actual al inteligenței artificiale.”

Educație, transparență și reglementare: singurele soluții

Specialiștii și autorii citați subliniază că nu totul este inevitabil. O mai bună înțelegere a limitelor și a funcționării AI-ului, alături de reglementări clare, transparență și standarde etice, pot reduce riscurile și pot crește încrederea publicului.

„Dacă oamenii înțeleg ce sunt și ce nu sunt modelele lingvistice mari; ce pot și ce nu pot face; ce activități și relații ar trebui – și nu ar trebui – să fie înlocuite de AI, pot fi feriți de cele mai grave consecințe ale acesteia.”