„Lanțul de aprovizionare era deja problematic, iar stocurile din întreaga lume erau practic epuizate”, spune Will Somerindyke, un fost broker Merrill Lynch. „Toți încercau să pună mâna pe aceleași lucruri. Era foarte asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în perioada Covid, când prețurile pentru măști scăpaseră de sub control”.
În acest context, când Regulus i-a propus lui Oleksiy Petrov, pe atunci director al Spetstechnoexport, să furnizeze zeci de mii de proiectile de 155 mm, ucraineanul a acceptat imediat. O parte dintre aceste muniții proveneau de la un producător de stat dintr-o țară cu legături strânse cu Rusia, precizează sursa citată, țară care nu suferea de aceleași lipsuri în materie de materii prime și componente. Petrov spune că executivii Regulus au dat asigurări că se pot descurca cu orice complicații politice, cu ajutorul contactelor lor din Departamentul de Stat al SUA.
Curând, Regulus a semnat un contract cu compania ucraineană Spetstechnoexport, în valoare de până la 1,7 miliarde de dolari, în funcție de livrări, unul dintre cele mai mari acorduri de achiziții militare din timpul războiului.
Regulus afirmă că toate activitățile sale s-au desfășurat sub supravegherea Direcției pentru Controlul Comerțului cu Tehnologii de Apărare a Departamentului de Stat al SUA, autoritatea care reglementează exporturile americane de tehnologii de apărare și echipamente militare.
Spetstechnoexport susține că a efectuat plăți în avans și depozite în valoare totală de 162,6 milioane de dolari către Regulus pentru a acoperi o parte a contractelor privind obuzele de 155 mm, plus alte plăți în valoare de 14 milioane de euro.
Dar compania de stat ucraineană acuză Regulus că a încălcat termenii contractuali și că nu a returnat banii. Spetstechnoexport susține că, începând din septembrie 2024, Regulus a încetat orice contact și nu a mai răspuns scrisorilor. Oficialii ucraineni cred că Regulus a folosit avansul pentru a investi în fabrici de producție, printre altele. „Au folosit banii pe care le-am trimis… pentru a-și cumpăra active noi”, afirmă Petrov.
Spetstechnoexport încearcă acum să recupereze sumele pretinse prin arbitraj internațional.
Regulus respinge ferm aceste acuzații și susține că a continuat să livreze cantități semnificative de muniție către Ucraina. Compania afirmă că a investit într-o gamă largă de resurse logistice, inclusiv în producție și transport, pentru a putea onora contractele mari.
„Există un singur criteriu al eficienței: să aduci rapid o mare cantitate de arme pe front și să le pui la dispoziția forțelor armate. Nu mă interesează altceva.”
Compania americană susține, de asemenea, că de fapt Spetstechnoexport nu a plătit avansul contractual de aproximativ 500 de milioane de dolari — adică 30% din valoarea totală — achitând doar în jur de 100 de milioane. Regulus mai afirmă că a fost victima disfuncționalităților și a conflictelor interne dintre diferiți actori din sistemul ucrainean de achiziții.
„Sincer, simt că am fost prinși la mijloc între Ministerul Apărării și stat, și că ne-am aflat acolo din simplul motiv că am fost cel mai mare contractor”, spune Somerindyke. „Indiferent de ce se întâmplă în Ucraina, noi am continuat să livrăm.”
Potrivit acestuia, Regulus a fost nevoită să acopere din propriile fonduri diferența de avans pentru a continua livrările către Ucraina. „A fost o sursă majoră de stres financiar pentru compania noastră… ne-am îndatorat destul de mult”.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/05/shutterstock_2176989283-1024x629.jpg)
Shutterstock
Mulți dintre intermediarii de arme care au năvălit în Kiev la începutul războiului nu s-au mai întors pentru a face afaceri cu Ucraina
Activistii anticorupție cred că eliminarea acestor intermediari străini este esențială pentru reducerea prețurilor și pentru evitarea înțelegerilor păguboase. Totuși, într-un moment în care Ucraina se chinuie să-și înarmeze trupele de pe linia frontului, iar administrația Trump amenință că va tăia sprijinul militar pentru țară, unii executivi ucraineni din industria de armament susțin că această abordare va dăuna autosuficienței Kievului.
„Probabil că sunt unul dintre puținii nebuni care încă mai sunt pe aici”, spune Somerindyke de la Regulus, care crede că ceea ce el numește „ineficiență birocratică” a alungat mulți intermediari străini din Ucraina.
Petrov, fost director al Spetstechnoexport, spune că intermediarii străini sunt esențiali pentru continuarea aprovizionării cu arme, deoarece își asumă riscurile financiare și logistice în locul Kievului. Oleksiy Petrov, fostul șef al uneia dintre cele mai mari companii de intermediere în armament de stat din Ucraina, afirmă că oferta companiei Regulus Global de a furniza artilerie a fost „atractivă și foarte serioasă”.
„Producătorii spun… ‘Dacă nu plătești în avans, nu-ți dau nimic’”, explică el. „Sunt mulți intermediari care spun: ‘Vom folosi banii noștri, ne asumăm noi riscurile.’”
Anchetatorii ucraineni care investighează contractele eșuate pentru armament susțin că guvernele aliate ar trebui să exercite mai multă presiune asupra producătorilor pentru a vinde direct Ucrainei, eliminând intermediarii și creând o transparență mai mare a prețurilor.
„Cu cât sunt mai mulți intermediari, cu atât e mai mare prețul”, spune unul dintre anchetatori.
Între timp, Cook, de la OTL, tânărul dealer american de arme de la care Ucraina încearcă să recupereze bani pentru muniție nelivrată, a parcurs un drum lung de la administrarea unui mic magazin de arme din Arizona. Potrivit mai multor documente de înregistrare a firmelor, americanul a înființat mai multe afaceri în străinătate, inclusiv o companie imobiliară în Kosovo și o start-up în Praga.
Cook a suferit și el o pierdere costisitoare legată de o livrare care nu s-a materializat
În iulie 2023, la puțin peste șase luni după semnarea contractului său militar definitoriu cu Ucraina, Cook s-a întâlnit în Las Vegas cu un bărbat care s-a prezentat drept fost bancher, specializat în înțelegeri în medii ostile, relatează sursa citată.
Conform unei plângeri depuse de Cook la poliția kenyană, acesta a zburat apoi în Kenya cu scopul de a cumpăra lingouri de aur în valoare de 1,2 milioane de dolari. A transferat banii vânzătorului african printr-o companie înregistrată în Wyoming. Dar, din nefericire pentru Cook, aurul – la fel ca muniția destinată Ucrainei – nu a mai sosit niciodată.