Germania trebuie să aleagă următorul avion de luptă. Rivalitatea dintre partenerii europeni complică decizia

Germania analizează două opțiuni pentru dezvoltarea următoarei generații de avioane de luptă: aderarea la programul GCAP, derulat de Marea Britanie, Italia și Japonia, sau lansarea unui proiect nou împreună cu Suedia și Spania. Decizia va influența atât capacitățile militare ale Berlinului, cât și relațiile sale cu principalii parteneri europeni pentru următoarele decenii. În spatele alegerii se află o dilemă strategică: Germania vrea să reducă dependența de tehnologia militară americană, dar nu poate dezvolta singură toate sistemele avansate de care are nevoie.

Discuțiile au devenit mai urgente după ce proiectul Future Combat Air System (FCAS), dezvoltat de Germania, Franța și Spania, a intrat în impas și a fost abandonat în forma sa inițială. Programul trebuia să reprezinte un proiect emblematic al cooperării europene în domeniul apărării și să înlocuiască, printre altele, avioanele Eurofighter ale Germaniei.

În schimb, ani de neînțelegeri industriale între Airbus Defence, din Germania, și compania franceză Dassault au blocat evoluția proiectului. Eșecul a demonstrat cât de mult pot afecta disputele dintre parteneri programele militare complexe, în care sunt implicate investiții publice de miliarde de euro. Acum, Berlinul trebuie să găsească o alternativă care să îi ofere acces la tehnologie avansată, un rol important pentru industria națională și relații solide cu aliații.

CNSP estimează că economia României va scădea cu 0,4% în 2026. Cât e prognozat cursul de schimb?

12:09

Binance investighează un atac cibernetic cu un impact estimat la miliarde de dolari. Compania promite să acopere toate pierderile

10:23

Două variante, două strategii pentru industria de apărare

Prima opțiune este aderarea la Global Combat Air Programme (GCAP), proiect în care Marea Britanie, Italia și Japonia dezvoltă împreună un avion de luptă de generație următoare.

Premierul britanic Andy Burnham i-a transmis cancelarului german Friedrich Merz, în timpul unei vizite la Berlin, că Londra este deschisă participării Germaniei. Pentru britanici, implicarea unei economii mari precum cea germană ar putea contribui la împărțirea costurilor ridicate ale dezvoltării unui avion militar de ultimă generație.

Pentru Berlin, intrarea într-un program deja existent ar putea reprezenta o cale mai rapidă de a obține acces la o nouă platformă de luptă, fără să fie nevoit să organizeze de la zero un proiect multinațional.

Totuși, această variantă ridică întrebări în Ministerul german al Apărării. Responsabilitățile industriale și tehnologice sunt deja împărțite între partenerii GCAP, ceea ce ar putea limita influența Germaniei asupra deciziilor esențiale și asupra producției.

Evaluările interne ale ministerului favorizează, în schimb, dezvoltarea unui program nou împreună cu Suedia și Spania. Oficialii consideră că această variantă ar putea oferi cerințe militare mai compatibile și oportunități mai mari pentru companiile germane.

Alegerea nu este însă exclusiv tehnică sau industrială. Ea implică și o decizie politică privind relațiile pe care Germania dorește să le consolideze în domeniul securității europene.

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a recunoscut în fața parlamentarilor că statele europene se confruntă cu o contradicție dificilă: fiecare vrea să își sprijine industria națională, dar toate au nevoie și de proiecte comune de înarmare. Găsirea unui echilibru între cele două obiective nu este simplă.

Berlinul vrea să reducă dependența de tehnologia americană

Obiectivul mai amplu al Germaniei este să își sporească autonomia militară și să reducă dependența de echipamentele și tehnologiile provenite din Statele Unite.

Această preocupare exista înainte ca relațiile transatlantice să devină mai imprevizibile, însă declarațiile președintelui american Donald Trump și criticile sale la adresa aliaților europeni au accentuat presiunea asupra guvernelor europene.

Trump a amenințat în repetate rânduri că ar putea retrage Statele Unite din NATO și a criticat aliații pentru refuzul de a sprijini campania militară americană împotriva Iranului. În același timp, dificultățile Ucrainei legate de comunicațiile prin satelit furnizate de SpaceX, întârzierile în livrările unor rachete americane de apărare aeriană și problemele privind schimbul de informații au evidențiat vulnerabilitățile asociate dependenței de furnizori externi.

Pentru Germania, autonomia nu înseamnă însă să producă independent fiecare sistem militar. Dezvoltarea unui avion de luptă modern presupune costuri foarte mari, acces la tehnologii specializate și cooperare între companii și state.

Prin urmare, Berlinul trebuie să găsească parteneri care să îi ofere capabilitățile necesare, fără să îi reducă rolul în dezvoltarea și controlul tehnologiilor esențiale. Aceeași strategie se reflectă și în alte proiecte. Germania planifică dezvoltarea unei rețele militare proprii de comunicații prin satelit, estimată la aproximativ 10 miliarde de euro, și colaborează cu Marea Britanie pentru dezvoltarea unor rachete europene cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească ținte aflate la peste 2.000 de kilometri.

Berlinul urmărește, de asemenea, să atingă până în 2029 obiectivul de bază al NATO privind cheltuielile pentru apărare, de 3,5% din PIB.

Relația cu Marea Britanie cântărește în decizia politică

În timp ce Ministerul Apărării analizează avantajele militare și industriale ale unui proiect cu Suedia, conducerea politică de la Berlin pare să acorde o importanță mai mare implicațiilor diplomatice ale unei eventuale aderări la GCAP.

Germania și Marea Britanie și-au consolidat relațiile după Brexit, inclusiv printr-un tratat de prietenie care acordă un rol important cooperării în domeniul securității și apărării. Cele două țări lucrează deja împreună la dezvoltarea unor rachete cu rază lungă de acțiune.

Participarea Germaniei la programul britanic ar aprofunda aceste legături și ar consolida cooperarea dintre două puteri europene importante, într-un moment în care statele continentului sunt presate să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate.

Potrivit unor persoane familiarizate cu discuțiile din industrie și din mediul diplomatic, cancelaria germană este atrasă de această perspectivă geopolitică. O cooperare mai strânsă cu Londra ar putea contribui la menținerea Marii Britanii în centrul arhitecturii europene de securitate, în pofida ieșirii sale din Uniunea Europeană.

În schimb, varianta suedeză ar putea permite Germaniei să negocieze de la început distribuirea responsabilităților industriale și accesul la tehnologiile dezvoltate în cadrul proiectului.

Astfel, alegerea opune două priorități: maximizarea influenței Germaniei asupra viitorului avion de luptă și consolidarea unei relații strategice cu Marea Britanie.

Vizita în Japonia poate deveni decisivă

Discuțiile diplomatice urmau să continue în cadrul vizitei lui Friedrich Merz în Japonia, programată pentru miercuri, la scurt timp după publicarea articolului Politico din 27 octombrie 2026.

Japonia este unul dintre membrii fondatori ai GCAP, astfel că acordul său ar fi esențial pentru o eventuală participare germană. Tokyo are propriile motive pentru a respecta calendarul programului: avioanele sale de luptă F-2, aflate în serviciu de mai mulți ani, urmează să înceapă să fie retrase în jurul anului 2035.

În consecință, orice extindere a parteneriatului trebuie evaluată și în raport cu obiectivul menținerii calendarului de dezvoltare.

În timpul vizitei premierului britanic la Berlin, Merz și Burnham au convenit ca echipele lor din domeniul apărării să analizeze posibilitatea participării Germaniei la program. Oficialii din industrie și diplomație se așteptau ca subiectul să fie abordat și în discuțiile cu partea japoneză.

Pentru Merz și Pistorius, decizia va trebui să împace interesele militare, industriale și diplomatice ale Germaniei. După eșecul proiectului FCAS, Berlinul are de ales între integrarea într-un program internațional deja avansat și construirea unei noi formule de cooperare.

Miza depășește însă achiziția unui avion de luptă. Alegerea va influența capacitatea Germaniei de a controla tehnologii militare esențiale, poziția industriei sale de apărare și relațiile cu partenerii europeni într-o perioadă în care autonomia strategică a Europei a devenit o prioritate.