Australia cere un loc la masa științei globale și aderarea la programul UE „Horizon Europe”

Australia se află în fața unei decizii strategice majore: asocierea la „Horizon Europe”, cel mai vast program global de finanțare a cercetării și inovării. Într-un context geopolitic în care știința devine vector de influență internațională, universitățile australiene îndeamnă guvernul federal să valorifice această oportunitate.

Universitățile australiene își intensifică apelurile către Guvernul federal pentru ca Australia să devină membră asociată a programului „Horizon Europe” – inițiativa-fanion a Uniunii Europene în domeniul cercetării și inovării, evaluată la peste 95 de miliarde de euro. Într-un moment geopolitic în care puterea științifică devine un pilon central al influenței globale, decizia de a participa sau nu la acest ecosistem transnațional nu este doar una tehnocrată, ci profund strategică.

Potrivit unui comunicat publicat de Universities Australia, principala voce instituțională a învățământului superior din țară, alăturarea Australiei la „Horizon Europe” nu ar echivala doar cu accesul la fonduri generoase, ci și cu o repoziționare sistemică în arhitectura cunoașterii globale.

Adoptarea euro în Bulgaria, un test major pentru mediul de afaceri. Lecții relevante pentru România

11:47

China cumpără aur din Rusia: vânzările din noiembrie au doborât un record istoric

10:38

Studii in Australia FOTO Shutterstock

Deși gestionat de Uniunea Europeană, programul este deschis țărilor terțe prin mecanisme de asociere. Printre membrii non-UE deja integrați se numără Israelul, Norvegia, Elveția (în anumite domenii), Turcia și, mai recent, Canada și Noua Zeelandă. Aceste parteneriate creează premisele unui nucleu global de cercetare conectată, care transcende granițele politice tradiționale.

Pentru Australia, intrarea în acest ecosistem ar însemna acces la rețele instituționale de elită, la platforme comune de inovație și la infrastructuri de cercetare greu replicabile la nivel național.

În fața intensificării competiției tehnologice internaționale, mai ales între SUA, China și UE, poziția Australiei devine vulnerabilă fără parteneriate solide care să-i amplifice capacitatea de inovare. Economia țării, puternic dependentă de resurse și exporturi, se află în fața unei tranziții inevitabile spre industrii cu valoare adăugată ridicată. În această ecuație, cercetarea avansată nu este un lux, ci o necesitate.

Aderarea la „Horizon Europe” ar putea debloca:

• Acces la infrastructuri europene de cercetare de clasă mondială (ex: CERN, EMBL, ESFRI);
• Mobilitate academică și creșterea vizibilității internaționale a cercetătorilor australieni;
• Parteneriate strategice cu universități, centre de inovație și industrii europene de frontieră;
• Co-finanțări pentru IMM-uri high-tech australiene interesate de piețele europene.

Riscuri politice și obstacole diplomatice

În ciuda beneficiilor evidente, integrarea Australiei în „Horizon Europe” presupune negocieri complexe și ajustări legislative. Asocierea implică o contribuție financiară substanțială din partea statului australian și o armonizare a standardelor de etică, transparență și proprietate intelectuală cu normele UE.

De asemenea, aderarea ar putea pune presiune pe relațiile deja sensibile ale Australiei cu alte mari puteri, în special cu China și SUA, care percep astfel de alianțe ca pe mutări strategice într-o geometrie globală fluidă. Cu toate acestea, faptul că și Canada, un aliat tradițional al Washingtonului, s-a asociat recent cu „Horizon Europe” poate deschide calea pentru o mișcare similară a Canberrei, fără costuri geopolitice excesive.

Apelul lansat de Universities Australia reflectă un trend mai larg în diplomația academică globală: universitățile nu mai sunt doar spații de educație, ci și actori geopolitici cu interese, agende și capacitate de influență. Într-o lume post-pandemică în care încrederea în știință și în soluțiile bazate pe dovezi capătă valoare strategică, alianțele de cercetare devin instrumente de politică externă soft, cu impact direct asupra reputației internaționale a statelor.