Bancherii centrali europeni au plecat de la reuniunea anuală de la Jackson Hole cu mai multe îngrijorări decât răspunsuri în privința relației cu Statele Unite. Deși oficialii Rezervei Federale au încercat să transmită că angajamentele instituției rămân neschimbate, omologii europeni se tem că administrația Donald Trump ar putea recurge la noi intervenții neobișnuite pe piețele financiare.
Oficialii europeni prezenți în apropierea Simpozionului Economic de la Jackson Hole au discutat despre riscurile generate de tensiunile tot mai mari dintre Washington și partenerii săi internaționali. Potrivit unor surse citate de Reuters, mai mult de jumătate de duzină de oficiali au exprimat îngrijorări privind posibilitatea unor noi schimbări de politică ale administrației americane. Reprezentanții Fed au încercat să calmeze aceste temeri, subliniind că banca centrală își va respecta angajamentele și că mecanismele sale de stabilitate financiară rămân funcționale. Totuși, europenii nu au primit garanții că administrația americană nu va adopta noi măsuri care să afecteze piețele internaționale.
Una dintre principalele surse de neliniște a fost intervenția recentă a Trezoreriei SUA pe piața yenului japonez. La 1 august, Trezoreria americană a intervenit pentru susținerea monedei japoneze, vânzând euro pentru a cumpăra yeni. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a confirmat ulterior operațiunea și a explicat că aceasta a reprezentat o realocare a resurselor.
Oficialii europeni au fost însă deranjați de faptul că Washingtonul nu a transmis avertismentul prealabil care, în mod obișnuit, însoțește asemenea operațiuni între marile autorități monetare.
„Întotdeauna ridici telefonul și dai un semn dinainte”, a declarat unul dintre oficialii europeni, potrivit Reuters.
Pentru unii dintre participanții la discuții, episodul transmite un mesaj îngrijorător: Statele Unite sunt dispuse să acționeze unilateral atunci când consideră că este necesar. Alți oficiali au adoptat o poziție mai prudentă și au considerat că lipsa notificării ar putea fi pur și simplu o eroare sau o consecință a caracterului neobișnuit al operațiunii.
Washingtonul susține că intervenția a urmărit exclusiv contracararea mișcărilor dezordonate ale yenului și protejarea stabilității financiare globale.
Un al doilea motiv de preocupare este strategia Trezoreriei SUA privind datoria publică. Scott Bessent a anunțat extinderea operațiunilor de răscumpărare a obligațiunilor americane cu maturități mai lungi. Potrivit oficialilor europeni, aceste operațiuni pot fi interpretate ca un semnal că administrația americană este dispusă să intervină pentru a limita creșterea costurilor de finanțare ale SUA.
Un oficial european a avertizat că astfel de intervenții oferă, de regulă, doar un sprijin temporar piețelor și a ridicat întrebarea dacă următorul pas ar putea fi exercitarea unor presiuni asupra Fed pentru a cumpăra obligațiuni direct de pe piață.
Trezoreria respinge această interpretare. Un oficial american a subliniat că operațiunile de răscumpărare sunt destinate îmbunătățirii lichidității pe segmentul obligațiunilor cu maturitate lungă și nu reprezintă o formă de politică monetară sau o încercare de a impune un plafon randamentelor. Totuși, mesajele venite din interiorul Trezoreriei au alimentat speculațiile. Un reprezentant al instituției a declarat recent că administrația este foarte concentrată pe reducerea randamentelor pe termen lung, pe care le consideră prea ridicate în raport cu valoarea lor corectă.
Cea mai sensibilă preocupare exprimată de unii oficiali europeni privește liniile de swap în dolari puse la dispoziție de Rezerva Federală.
Aceste mecanisme reprezintă una dintre principalele plase de siguranță ale sistemului financiar mondial. Ele permit marilor bănci centrale să obțină dolari de la Fed și să asigure, prin intermediul propriilor sisteme bancare, lichiditatea necesară în perioade de stres financiar.
Importanța lor este cu atât mai mare cu cât, în timpul unei crize globale, instituțiile financiare străine pot avea nevoie rapid de dolari și pot fi nevoite să vândă active americane dacă nu îi pot obține din alte surse.
Unele surse europene se tem că tensiunile politice ar putea ajunge, într-un scenariu extrem, să afecteze chiar și aceste mecanisme.
Nu există însă, potrivit Reuters, niciun indiciu concret că liniile de swap sunt în pericol. Acestea sunt autorizate și administrate de Fed și nu intră sub controlul direct al administrației americane. Un oficial al Trezoreriei a reiterat că deciziile privind facilitățile Fed și acordurile de swap aparțin exclusiv Rezervei Federale.
Întreaga situație este legată de o problemă mai largă: relația dintre administrația Trump și Rezerva Federală.
Fed este concepută ca o instituție independentă în ceea ce privește politica monetară. În același timp, administrația Trump a demonstrat că este dispusă să exercite presiuni politice considerabile atunci când consideră că interesele economice ale SUA o cer.
Pentru bancherii centrali europeni, problema nu este neapărat o decizie punctuală, ci riscul ca intervențiile să devină o practică obișnuită.
Dacă piețele ajung să creadă că politica monetară americană este influențată de obiectivele administrației privind dobânzile, cursul dolarului sau costurile de finanțare ale guvernului, consecințele ar putea depăși granițele SUA.
Orice pierdere semnificativă de încredere în mecanismele instituționale americane s-ar putea transmite rapid către piețele globale.
Dolarul, obligațiunile Trezoreriei SUA și mecanismele de lichiditate ale Fed reprezintă elemente centrale ale sistemului financiar internațional. De aceea, schimbările bruște de politică de la Washington pot produce efecte asupra costurilor de finanțare, cursurilor valutare și fluxurilor de capital din întreaga lume.
În acest context, oficialii europeni urmăresc cu atenție atât acțiunile Trezoreriei, cât și relația dintre administrația Trump și Fed.
Pe de altă parte, președintele Fed, Kevin Warsh, a făcut eforturi pentru consolidarea relațiilor cu oficialii europeni și cu ceilalți parteneri internaționali. Vizita sa în Europa, la puțin peste o lună de la preluarea mandatului, a fost percepută pozitiv de interlocutorii europeni.
La Jackson Hole, Warsh a încercat să transmită același mesaj de cooperare. Un gest aparent simbolic a fost fotografia sa alături de guvernatoarea Băncii Canadei, Tiff Macklem, cu atât mai relevantă într-un moment în care relațiile comerciale dintre administrația Trump și Canada sunt puternic tensionate.
Pentru moment, mecanismele esențiale ale cooperării financiare internaționale funcționează în continuare. Însă bancherii centrali europeni se tem că seria de intervenții neobișnuite ale Washingtonului ar putea marca începutul unei perioade în care regulile nescrise ale cooperării monetare globale vor fi puse tot mai des la încercare.