Bani și putere în Africa de Sud. De ce a stabilit Trump tarife uriașe

La sfârșitul apartheidului, Africa de Sud a demarat unul dintre cele mai ample programe din lume menite să corecteze inegalitățile rasiale. Cadrul general al acestui efort este Black Economic Empowerment (BEE), un set de politici care, în practică, obligă companiile să vândă active cu discount investitorilor de culoare, să angajeze mai mulți manageri de culoare și să cumpere mai mult de la furnizori de culoare. Însă acest program-fanion al Congresului Național African (ANC) – partidul aflat la putere din 1994 – este acum mai contestat ca niciodată, se arată într-o analiză The Economist.

În mod aparent surprinzător, administrația Trump citează tocmai BEE ca motiv pentru impunerea unor tarife de 30% asupra țării. În interiorul Africii de Sud, tot mai multe voci se întreabă dacă aceste politici, poate necesare la început, își mai ating scopul. BEE a favorizat în principal o elită restrânsă de culoare, dar a frânat creșterea economică și a subminat stabilitatea socială pe care se presupunea că trebuia să o susțină, comentează sursa citată.

Gamificarea corporativă din Africa de Sud

BEE a fost conceput de cele mai mari conglomerate din Africa de Sud. Șase dintre acestea reprezentaau, la începutul anilor 1990, 86% din valoarea Bursei de la Johannesburg (JSE). Pentru a convinge ANC – un organism care, până atunci, a fost dedicat naționalizării economiei – de meritele capitalismului, aceste companii aveau nevoie, în primul rând, de capitaliști de culoare. Așa că au vândut acțiuni sau unități la preț redus unor lideri importanți din ANC, precum Cyril Ramaphosa, actualul președinte al Africii de Sud. Au apărut critici conform cărora politica era un aranjament de elită, iar răspunsul ANC a fost Legea privind Împuternicirea Economică Lărgită a Negrilor (Broad Based Black Economic Empowerment Act), adoptată în 2003. Legea a transformat o formă ad-hoc de „penitență” corporatistă într-un vast sistem de reglementare, comentează The Economist.

Prețurile la locuințe explodează în Europa. Unde au crescut cel mai mult și unde se află România în clasament

13:17

ANALIZĂ

Țările cu cele mai mari rezerve ale băncii centrale. Unde se află România în clasament

12:35

ANALIZĂ

Astăzi, BEE funcționează ca un fel de „gamificare” a acțiunilor. Companiile primesc puncte în funcție de cinci criterii: proprietate (acționari de culoare), management (personal de conducere de culoare), dezvoltare a competențelor, dezvoltare socio-economică (caritate) și dezvoltare de întreprinderi și furnizori (achiziții de la firme deținute de persoane de culoare). O firmă cu scor mic va avea dificultăți în a obține contracte și licențe de stat sau în a atrage parteneri comerciali.

„Clasamentul BEE îți va determina succesul în afaceri în 90% dintre cazuri”, spune Deirdre Mitchell, de la Honeycomb, o firmă de evaluare BEE.

Foto: Unsplash

Africa de Sud, care are una dintre cele mai ridicate rate ale criminalității din lume

Pentru susținători, BEE este o sursă de armonie socială. „Dacă am fi păstrat status quo-ul pre-democratic, Africa de Sud ar fi explodat la un moment dat”, afirmă Tshediso Matona, șeful autorității de reglementare BEE. El susține că politica a contribuit și la creșterea clasei de mijloc de culoare.

Prima afirmație se bazează pe un scenariu contrafactual imposibil de dovedit, comentează sursa citată. Africa de Sud, care are una dintre cele mai ridicate rate ale criminalității din lume și episoade periodice de tulburări, este departe de a fi liniștită. Inegalitatea, măsurată prin coeficientul Gini, este mai mare astăzi decât în 1994, parțial din cauza creșterii inegalității în rândul sud-africanilor de culoare. Un studiu arată că venitul brut al celor mai bogați 10% dintre sud-africanii de culoare s-a triplat între 1993 și 2019, în timp ce venitul celor mai săraci 50% a scăzut. Aceasta reflectă o rată persistent ridicată a șomajului – mai puțin de 40% dintre sud-africanii de culoare apți de muncă au un loc de muncă formal – cauzată de creșterea economică lentă.

100 de persoane au primit active totalizând 56 de miliarde de dolari

Estimările „foarte, foarte conservatoare” ale lui William Gumede, un membru al comunității academice care, în anii 2000, a lucrat la o revizuire a BEE, arată că active de peste 1 trilion de rand (56 miliarde dolari) ar fi fost transferate către mai puțin de 100 de persoane de la începutul programului. Principalii beneficiari au fost, în mare parte, o elită cu conexiuni politice și intermediarii (în mare parte albi), care au luat comisioane substanțiale. Un bancher afirmă că un „transfer pe hârtie” de 25% din capitalul unei firme ajunge să valoreze efectiv doar 8% după ce sunt plătite costurile tranzacției și împrumuturile pentru achiziția activelor. Gumede numește BEE „una dintre cele mai risipitoare, costisitoare și ineficiente strategii de redistribuire create vreodată într-o societate post-colonială”.

A contribuit BEE la crearea unei clase de mijloc de culoare? Numărul firmelor deținute de persoane de culoare s-a dublat între 2002 și 2019, dar acest lucru s-ar fi putut întâmpla oricum. Creșterea angajării persoanelor de culoare în sectorul public a avut o pondere mai mare. Astăzi, 75% dintre managerii de rang înalt din sectorul public sunt de culoare (aproximativ proporțional cu cei 82% din populație), față de 15% în sectorul privat. Acesta din urmă ar putea indica fie rasism persistent, fie efectele persistente ale educației deficitare din perioada apartheidului asupra nivelului de competențe.

Foto: Unsplash

Cursuri care nu sunt niciodată finalizate

În iunie, Free Market Foundation, un think-tank, a estimat că anual costul conformării companiilor cu regulile BEE este de 145–290 miliarde rand, echivalent cu 2–4% din PIB. Chiar dacă metodologia poate fi discutată, este cert că BEE adaugă costuri companiilor și creează stimulente perverse, comentează The Economist.

Companiile își maximizează punctajul cumpărând de la firme deținute de sud-africani de culoare, cu puncte suplimentare dacă acestea sunt deținute de femei. Asta înseamnă adesea „trei persoane în lanțul de aprovizionare, nu două”, spune Mitchell. Statul poate plăti cu 25% mai mult pentru un bun sau serviciu provenit de la un furnizor de culoare, potrivit Institute of Race Relations. Aceste „prime BEE” adaugă presiune pe o datorie publică deja în creștere. Regulile de achiziții publice oferă și un pretext pentru acordarea de contracte pe criterii clientelare.

BEE suferă de „inputitis” – punctele sunt acordate pentru cheltuieli, nu pentru rezultate

Companiile pot obține puncte plătind pentru cursuri care nu sunt niciodată finalizate. Aceasta a creat o mică industrie de persoane care se înscriu, dar nu finalizează multiple programe de formare profesională („learnerships”). Doar firmele cu cel puțin 50 de angajați trebuie să respecte cote rasiale, așa că unele evită creșterea sau se fragmentează în entități mai mici.

Unele companii eludează regulile BEE prin „fronting”. În forma sa cea mai grosieră, aceasta presupune ca o firmă să declare pe hârtie că un angajat de culoare – de pildă, șoferul companiei – este partener BEE, deși beneficiile reale sunt minime. Matona spune că, din 2017, comisia sa a primit peste 1.300 de plângeri privind fronting-ul.

Foto: Unsplash

Microsoft a finanțat start-up-uri locale. Starlink ar face la fel

Companiile străine pot obține scutiri de la cerințele privind proprietatea prin scheme de „echivalență în capital” („equity equivalence”). Microsoft, de exemplu, a finanțat start-up-uri locale. Starlink, compania de internet prin satelit a lui Elon Musk, ar putea încheia un acord similar. Totuși, acestea rămân costuri suplimentare pentru firme care ar putea investi în altă parte, accentuând lipsa de dinamism a Africii de Sud. Rata de intrare și ieșire a firmelor din economie este de trei ori mai mică decât în alte țări cu venituri medii. FMI a plasat țara pe ultimul loc într-un clasament al ușurinței de a face afaceri în 49 de state.

Comentatorul Moeletsi Mbeki afirmă că BEE a creat un „club parazitar” de sud-africani de culoare, care (cu excepții) se mulțumesc să ia o parte din firmele existente, în loc să își construiască propriile afaceri. Combinat cu salariile ridicate din sectorul public – unde cheltuielile cu salariile reprezintă 15% din PIB, față de media OCDE de 10% – acest lucru duce la un nivel scăzut de antreprenoriat în rândul persoanelor de culoare, susține el.

44% dintre sud-africani vor ca BEE să continue

Tshepo Mahloele, unul dintre cei mai bogați oameni din Africa de Sud, sprijină transformarea, dar se teme că BEE poate pune o „steluță” lângă succesul persoanelor de culoare. Antreprenorul de 57 de ani, care a participat la tranzacții BEE, dar a investit cu succes și în afara Africii de Sud, spune că, în ochii unora, „când intru într-o încăpere… nu sunt în primul rând un om de afaceri; sunt un om de afaceri de culoare.”

Un sondaj recent Ipsos a arătat că 44% dintre sud-africani vor ca BEE să continue. Aproximativ 36% spun că ar trebui să înceteze; 20% sunt nehotărâți. Cei care afirmă că încetinește creșterea economică sunt de două ori mai numeroși decât cei care cred că o stimulează. O pluralitate consideră că este „depășit și diviziv”. Un alt sondaj, realizat de Social Research Foundation, arată că aproximativ 80% cred că guvernele ar trebui să angajeze cei mai buni oameni și să cumpere cele mai ieftine bunuri, indiferent de rasă.

BEE „nu este doar o opțiune politică, ci o obligație constituțională”

ANC rămâne ferm atașat de BEE, în pofida presiunilor din partea administrației Trump și a principalului său partener de coaliție, Alianța Democrată (liberală). De fapt, soluția sa la problemele politicii pare a fi mai mult control de stat. Intenționează să creeze un Fond de Transformare condus de stat, finanțat de companii. Modificările adoptate anul acesta au impus cote și mai stricte.

Ramaphosa susține că BEE „nu este doar o opțiune politică, ci o obligație constituțională”. El spune că este o „falsă noțiune că trebuie să alegem între creștere și transformare”. Însă adevărul este că, la peste 30 de ani de la apartheid, țara sa are prea puțin din ambele.