În Burgos, Spania, vinul se păstrează în catedrale moderne și în peșteri medievale. Mâncarea, băutura și poveștile locale transformă această regiune într-un paradis al simțurilor.
Provincia Burgos, situată în nordul Spaniei, face parte din renumita regiune viticolă Ribera del Duero, recunoscută pentru vinurile sale robuste. Zona se întinde pe aproape 115 kilometri de-a lungul râului Duero, traversând provinciile Burgos, Segovia, Soria și Valladolid.
Clima este extremă. Zile toride vara și nopți reci, ceea ce obligă vița-de-vie să dezvolte struguri cu coajă groasă și arome intense. În anii ’80, aici existau doar câteva crame, dar astăzi numărul lor depășește 300.
Turismul viticol a explodat. Vizitatorii pot parcurge „Ruta del Vino”, un traseu cu sate tradiționale, crame ultramoderne, restaurante și muzee dedicate vinului. Totul este presărat cu degustări și povești locale transmise de generații întregi de viticultori.
Una dintre cele mai impresionante opriri este Bodegas Portia, o cramă proiectată de arhitectul Norman Foster. Clădirea are forma unui trifoi futurist și este parțial construită sub pământ pentru a se integra în peisaj și a respecta tradițiile vechi. Localnicii o numesc „catedrala vinului”.
Contrastul este spectaculos atunci când vizitatorii ajung în subteranele satului Gumiel de Izán. Sub case și garaje se ascunde un adevărat labirint de peșteri săpate manual, unde vinul era păstrat în butoaie de lemn. În aceste spații umede și întunecate, temperaturile rămân stabile, perfecte pentru maturarea vinului.
Locuitorii încă păstrează tradiția de a bea din porrón, un ulcior de sticlă cu gura lungă, din care vinul se toarnă direct în gură, fără a atinge buzele. Este o probă de îndemânare, dar și un ritual convivial.
Gumiel de Izán a atras recent turiști datorită asemănării bisericii baroce Iglesia de Santa María cu faimoasa „comoară” din Petra, Iordania. Articolul publicat de National Geographic a pus satul pe harta turismului cultural.
Tot aici, generația tânără reia tradiția vinului. La crama Nabal, Luz Briones, o fostă studentă la traduceri, s-a dedicat enologiei. Ea explică vizitatorilor importanța răbdării: „Timp în vie, timp în butoaie, timp în sticle.” Crama folosește chiar și muzică gregoriană pentru maturarea vinului, un omagiu adus călugărilor care au cultivat vița-de-vie în Evul Mediu.
La câțiva kilometri, satul Moradillo de Roa este renumit pentru colinele sale presărate cu intrări în pivnițe, asemănătoare căsuțelor din universul lui Tolkien. Sub pământ se ascund peste 150 de crame, mai multe decât numărul locuitorilor.
Aici, turiștii pot vizita un mic muzeu al vinului, unde află cât de grea era munca la presarea strugurilor și la transportul butoaielor. Localnicii organizează chiar și „seri de porrón pentru necăsătoriți”, un eveniment menit să aducă împreună comunitatea și să atragă vizitatori.
În capitala zonei, Aranda de Duero, tradițiile și inovațiile se îmbină perfect. În subsolurile magazinului Don Carlos, Cristina López Nuñez le povestește vizitatorilor despre diferențele dintre vițele tinere și cele bătrâne: primele dau energie, celelalte oferă complexitate. „Avem nevoie de ambele”, spune ea.
Seara, atmosfera din oraș se schimbă complet. Terasele și barurile trec de la cafea la vinuri locale, iar mesele se umplu cu specialități spaniole: cod cu bechamel, gilda cu măsline și anșoa, caracatiță cu cartofi și paprika dulce.