Când știi că ești urmărit, creierul nu mai funcționează la fel. Ce spun cercetătorii despre starea de „vigilență forțată” cauzată de supravegherea digitală

Într-o eră în care tehnologia ne monitorizează constant, cercetătorii au început să studieze efectele pe care le are supravegherea digitală asupra creierului uman. Un nou concept, cunoscut sub denumirea de „vigilență forțată”, pune în lumină cum starea de alertă permanentă, generată de știința că suntem urmăriți, afectează funcționarea creierului. Această presiune continuă asupra psihicului nostru are consecințe adânci asupra modului în care percepem realitatea și reacționăm la stimuli, modificându-ne comportamentele, gândirea și chiar nivelurile de stres. Studiile recente dezvăluie cum acest tip de supraveghere ne poate afecta sănătatea mentală, iar efectele nu sunt întotdeauna vizibile la suprafață.

În era digitală, în care fiecare mișcare a noastră poate fi urmărită și analizată, trăim sub o formă modernă a „Panopticonului” imaginat în 1785 de filosoful englez Jeremy Bentham. Acest concept descria o închisoare în care deținuții sunt permanent expuși unei supravegheri invizibile, ceea ce îi determină să se comporte ca și cum ar fi mereu observați.

Astăzi, sentimentul de a fi urmăriți nu mai este o metaforă, ci o realitate cotidiană în care supravegherea tehnologică își face din ce în ce mai mult simțită prezența: camerele de supraveghere, dispozitivele inteligente, recunoașterea facială și monitorizarea online ne înconjoară, iar informații despre viața noastră ajung la terți anonimi.

Singapore va avea propria „Long Island”, un proiect de miliarde de dolari

21:30

Un ziar japonez dă în judecată o companie de inteligență artificială pentru furt de conținut. Lupta pentru clickuri trece la un alt nivel

20:45

Cum ne afectează comportamentul supravegherea tehnologică?

Deși este cunoscut faptul că prezența unui observator ne schimbă comportamentul – devenim mai atenți, mai politicoși sau mai conformiști –, cercetările recente arată că supravegherea afectează și procesele cognitive profunde, inclusiv modul în care gândim și percepem lumea.

Un studiu publicat recent de o echipă condusă de neurocercetătoarea Kiley Seymour de la Universitatea Tehnologică din Sydney a demonstrat că simpla conștientizare că ești urmărit accelerează procesarea inconștientă a fețelor care te privesc. Participanții care știau că sunt supravegheați au identificat mai rapid și mai precis fețele cu privirea îndreptată spre ei, comparativ cu cei care nu erau conștienți de această supraveghere. Acest fenomen indică o hiperactivare a mecanismelor sociale de percepție, care funcționează chiar înainte ca noi să fim conștienți de ceea ce vedem.

Privirea directă a unei persoane este un semnal social extrem de puternic, prezent încă din copilărie și răspândit în regnul animal. Ea ne ajută să înțelegem intențiile celor din jur și să anticipăm comportamentul lor. Această abilitate a evoluat și pentru a detecta prădătorii, ceea ce ar putea explica de ce ideea de a fi observați poate provoca disconfort psihologic și reacții fizice de tip „luptă sau fugi”.

Efectele supravegherii asupra funcțiilor cognitive

Supravegherea nu doar ne schimbă comportamentul, ci poate afecta și funcțiile cognitive esențiale, cum ar fi atenția și memoria de lucru. Studiile arată că prezența unei priviri directe poate distrage atenția și reduce performanța în sarcini complexe. De exemplu, participanții la un experiment au avut rezultate mai slabe la teste de memorie când li s-au arătat imagini cu persoane care îi priveau direct, comparativ cu imagini în care privirile nedorite erau absente.

Aceste efecte nu se limitează la conștient, ci pătrund și în procesele inconștiente ale creierului, afectând modul în care percepem și reacționăm la mediul înconjurător.

Supravegherea tehnologică permanentă și sănătatea mentală

Impactul psihologic al supravegherii continue poate fi profund. Cercetările, citate de Live Science,  sugerează că această stare permanentă de alertă poate conduce la creșterea anxietății sociale și a stresului, afectând în special persoanele cu tulburări precum schizofrenia sau anxietatea socială, care sunt mai sensibile la semnalele sociale.

Astfel, lumea modernă, prin supravegherea sa omniprezentă, ne poate împinge pe toți către o stare de hipervigilență, în care suntem mereu „pe fază”, gata să reacționăm la orice semnal social, ceea ce poate epuiza resursele cognitive și emoționale.

Implicații sociale și culturale

Filosoful Michel Foucault a explicat că puterea unui sistem de supraveghere constă în faptul că cei supravegheați internalizează ideea că pot fi observați oricând, ceea ce îi face să se autocenzureze. Această dinamică este vizibilă și în societatea digitală actuală, unde algoritmii, rețelele sociale și monitorizarea online creează o senzație constantă de expunere.

Această „auto-supraveghere” poate afecta nu doar comportamentul, ci și capacitatea noastră de concentrare și creativitate, fiind o piedică în mediile de lucru sau educaționale care folosesc supravegherea video pentru a monitoriza performanța.