Când devenim prea bătrâni ca să sperăm că întinerim?

„Am crezut întotdeauna în ideea de întinerire. Așa că am înlemnit când am citit un studiu medical, publicat de Universitatea Stanford, despre ritmul îmbătrânirii umane. Concluzia? Nu îmbătrânim treptat, ci în două mari salturi: cam pe la 44 de ani și pe la 60 de ani”, scrie, într-un comentariu duminical, Howard Chua-Eoan, editorialist Bloomberg. Populația Europei tocmai trece de cea de-a doua bornă. De fapt, cam asta se întâmplă cu întreaga populație a lumii. Demografia disruptivă a îmbătrânirii globale și economia longevității sunt printre puținele tendințe evidente, care vor remodela piețele, forța de muncă și inovația în următoarea decadă. Sigur, întotdeauna am avut oameni în vârstă și pensionări, dar generația care se pensionează acum ne obligă să scriem o nouă poveste. Mulți adulți în vârstă doresc să muncească în continuare, încearcă să se perfecționeze și să contribuie într-o lume digitalizată, însă se confruntă cu bariere structurale: vârsta este percepută mai mereu ca dezavantaj, mai este și decalajul tehnologic. Conform Raportului privind Forța de Muncă GetSetUp 2024, adulții în vârstă învață cel mai mult, își doresc să se recalifice și să contribuie într-un mod semnificativ în noua lume axată pe digital. Pentru alții, încă de la nivel personal devine mai puternică ideea că vine o vreme în care nu mai are rost să lupți. Natura însăși pare să se fi asigurat că, la un moment dat, reducem ritmul. Mai suntem dispuși să credem că putem să întoarcem clepsidra?

„Nu îmbătrânim treptat, ci în două mari salturi: cam pe la 44 de ani și la 60 de ani. Cercetătorii au ajuns la acest rezultat urmărind probele de sânge ale 108 persoane și analizând profilurile lor „-omice” — un termen generic pentru datele biologice provenite din microbiom, proteom, lipidom, transcriptom și altele. Cu alte cuvinte, activitatea microbiană din organe și intestin, proteinele și lipidele celulare, precum și genele transcrise în molecule de ARN”, spune Howard Chua-Eoan. 

Cercetătorii de la Stanford au analizat mii de tipuri de molecule, de la persoane cu vârste între 25 și 75 de ani, precum și microbiomul acestora – bacteriile, virusurile și ciupercile care trăiesc în interiorul și pe pielea noastră – și au descoperit că abundența majorității moleculelor și microbilor nu se modifică într-un mod gradual și cronologic. Se pare că trecem prin două perioade de schimbări accelerate în timpul vieții, în medie în jurul vârstelor de 44 și 60 de ani. Aceste mari schimbări afectează, cel mai probabil, sănătatea – numărul de molecule asociate cu bolile cardiovasculare înregistrează modificări semnificative în ambele momente, iar cele legate de funcția imunitară se modifică dramatic la persoanele aflate la începutul anilor 60.

Poate că la cei de 60 de ani e mai lesne să anticipezi declinul fizic, însă clusterul mare de modificări din jurul vârstei de 45 de ani a fost o surpriză pentru cercetători. Inițial, au presupus că menopauza sau perimenopauza determină aceste schimbări în cazul femeilor, afectând rezultatele generale. Dar, când au separat grupul pe sexe, au constatat că schimbările aveau loc și la bărbați, tot în jurul vârstei de 45 de ani.

„Aceasta sugerează că, deși menopauza sau perimenopauza pot contribui la schimbările observate la femeile aflate în jurul vârstei de 45 de ani, există probabil și alți factori, mai semnificativi, care influențează aceste modificări atât la bărbați, cât și la femei. Identificarea și studierea acestor factori ar trebui să fie o prioritate pentru cercetările viitoare”, a spus Shen.

Oricât de științifică, această abordare „multiomică” poate să pară autoritară și înfricoșătoare pentru cineva care tocmai se apropie de aniversarea a 66 de ani. La vârsta asta, ar fi, oare, prea târziu să mai fii sănătos și plin de viață?

„În ianuarie 2025, am hotărât să sfidez studiul. La urma urmei, mai reușisem o întinerire cândva, în viață. La 30 de ani, după o copilărie și adolescență cu probleme de greutate și un aspect cu zece ani peste vârsta reală, am slăbit 34 de kilograme în doar două luni — de la 102 kg, la 68. Soluția: am eliminat complet carbohidrații și aproape toate grăsimile și am mâncat doar o dată pe zi. A funcționat atât de bine încât, când am mers să-mi iau sora de la aeroport în New York, a trecut pe lângă mine fără să mă recunoască”, își continuă Eoan povestea.

Longevitatea sănătoasă, noua mantră a lumii

Cum ar fi să întinerim? Până în 2050, o treime din populația globului va avea peste 60 de ani – iar 8 din 10 vor trăi în țări cu venituri mici și medii (LMIC-uri), anunță Banca Mondială. Longevitatea sănătoasă este una dintre cele mai mari povești de succes ale lumii moderne, susținută de creșterile remarcabile ale speranței de viață la nivel global în ultimele decenii. Totuși, pe lângă oportunități, schimbările demografice aduc cu ele o mulțime de provocări în domenii precum protecția socială, sistemele de sănătate, piețele muncii, creșterea economică și altele.

Ritmul îmbătrânirii este extraordinar. În Franța, a fost nevoie de aproape 115 ani pentru ca procentul populației de peste 60 de ani să se dubleze de la 7% la 14%. În Vietnam, aceeași schimbare se va produce în doar 15 ani. Având în vedere că țări cu venituri ridicate, precum Japonia, Coreea sau statele din Europa, se confruntă deja cu provocări complexe legate de îmbătrânire, situația pare cu atât mai dificilă pentru LMIC-urile care se confruntă cu constrângeri de resurse. Dar aceste țări au avantajul timpului și al posibilității de a învăța din experiența altora. Banca Mondială s-a angajat să sprijine țările în adoptarea unei abordări „mature” față de populația lor tot mai îmbătrânită.

Dincolo de cifre, destinele particulare care compun aceste statistici ar putea aduce, ca într-un puzzle, multă înțelepciune de viață. Howard Chua-Eoan, de la Bloomberg, își continuă mărturia, într-o pledoarie pentru intinerire. A fost supraponderal cândva, dar „o viață trăită în foame permanentă nu e nici ideală, nici sustenabilă. Sunt mulți cărora le place să mănânce, să bea și să se bucure de lume, așa că și-ar putea păstra toate aceste plăceri, adăugând unele obișnuințe pentru compensare: de pildă, joggingul. Nu mai practicasem niciun sport până atunci, dar am ajuns să ador traseul de 10 kilometri din jurul Central Park-ului. Am alergat constant până pe la mijlocul decadei a cincea de viață, când un genunchi instabil m-a obligat să reduc ritmul. Când m-am mutat la Londra — odată cu intrarea în deceniul șase de viață — încă adunam kilometri, dar mersul pe jos înlocuise alergarea”, spune el.

„Anii de petreceri și hedonism și-au spus însă cuvântul. Viața de bon vivant a depășit în intensitate toți kilometrii parcurși în penitență. Așa că, în ianuarie, stimulat de studiul de la Stanford și de o doză de orgoliu, am încercat să întorc clepsidra. Mi-am cumpărat pantofi de alergare și un Apple Watch, pentru a-mi monitoriza distanțele și consumul caloric. Am decis să iau o pauză de la alcool — deși mai ținusem posturi înainte, în special cele 40 de zile ale Postului Paștelui. Și, entuziast, mi-am făcut o programare la medic pentru a trata niște afecțiuni minore ale pielii”, continuă el mărturia.

Schimbările fiziologice de la 60 de ani pot explica și “acumularea bruscă de riduri, dureri și senzația generală că ai îmbătrânit peste noapte”. Nu este un proces treptat. Este un șoc. Și, deși studiul celor de la Stanford s-a concentrat pe efectele fizice, unii spun că mai e ceva ce se întâmplă după 60 de ani: pierderea energiei. În cazul persoanelor aflate în jurul vârstei de 40 de ani, echipele de cercetare au observat schimbări semnificative în numărul moleculelor legate de metabolismul alcoolului, cofeinei și lipidelor, precum și de boli cardiovasculare, piele și mușchi. În cazul celor aflați în jurul vârstei de 60 de ani, schimbările au fost legate de metabolismul carbohidraților și cofeinei, de reglarea sistemului imunitar, de funcția renală, boli cardiovasculare, precum și de piele și mușchi.

Este posibil ca unele dintre aceste schimbări să fie influențate de factori de stil de viață sau comportamentali specifici acestor grupe de vârstă, și nu doar de factori biologici, a spus Snyder. De exemplu, disfuncțiile în metabolizarea alcoolului ar putea fi determinate de un consum crescut de alcool în jurul vârstei de 45 de ani, adesea o perioadă stresantă din viață.

Care este anul în care începe „îmbătrânirea periculoasă”?

Un model matematic bazat pe indicele de fragilitate arată că, în jurul vârstei de 75 de ani, capacitatea organismului de reparare și reziliența scad, marcând un punct de cotitură, de la care începe o deteriorarea accelerată a sănătății. Oricum, cei care au trecut de 65 de ani se confruntă deja cu prevalență foarte mare a bolilor cronice (93% au cel puțin o afecțiune, iar 79% au două sau mai multe) — afecțiuni cardiovasculare, diabet, osteoporoză și demență, arată un studiu din iulie 2025 al National Council of Ageing. Vestea că nu mai este totul cum știai ar putea să apară într-o bună zi, pe negândite, așa cum povestește Eoan.

„Am cerut ajutor pentru un furuncul, dar — așa cum este obișnuit în sistemul public de sănătate din Marea Britanie (NHS) — medicul generalist m-a intervievat, m-a examinat și mi-a întocmit un profil de sănătate complet, cu multe analize „omice”. Rezultatele nu au fost încurajatoare. Ador vinul, dar medicul a fost alarmat de cantitățile pe care le consumam. O ecografie a relevat un pancreas gras, iar analizele de sânge au arătat un nivel crescut de feritină (asociat cu consumul de alcool și inflamații). Mi s-a spus că abstinența voluntară trebuia să devină obligatorie. Poate chiar pe viață. Între timp, colesterolul era și el departe de ideal. I-am spus că reiau alergarea, ceea ce ar putea ajuta la scăderea valorilor”.

Se pare că nu toate părțile corpului nostru îmbătrânesc cu aceeași viteză și că există și diferențe individuale în acest proces. Cercetătorii au folosit datele de la 108 persoane, pe care le monitorizează pentru a înțelege mai bine biologia îmbătrânirii. Descoperiri anterioare din acest grup includ identificarea a patru „tipuri de îmbătrânire” distincte (ageotypes), care arată că rinichii, ficatul, metabolismul și sistemul imunitar îmbătrânesc în ritmuri diferite de la o persoană la alta.

Multe cercetări s-au concentrat pe modul în care anumite molecule cresc sau scad odată cu vârsta și pe diferența dintre vârsta biologică și cea cronologică. Foarte puține au analizat ritmul îmbătrânirii biologice. Snyder spune că nu este surprinzător faptul că apar atâtea schimbări dramatice la începutul celei de-a 6-a decade de viață, întrucât multe riscuri de boală și alte fenomene legate de vârstă cresc semnificativ în acea perioadă. Desigur, un organism mai fragil ar putea fi predispus și la accidente.

„Într-o zi, m-am accidentat”, îți continuă Eoan povestea. „Alergam de o lună și ajunsesem la trei mile la două zile. Dar o coborâre prea bruscă mi-a suprasolicitat gamba și coapsa, agravând genunchiul deja problematic. Am șchiopătat două săptămâni, preferând asta inactivității. Crezând că m-am recuperat, am grăbit pasul ca să prind un semafor și m-am accidentat din nou. Era 1 aprilie. Am rămas calm și am continuat să merg, chiar și șchiopătând. Trebuia: sora mea și soțul ei veneau din California pentru trei săptămâni, iar noi plănuisem excursii la Edinburgh (of, dealurile) și Paris. Ea s-a asigurat că folosesc toate scările rulante și lifturile, iar asta a ajutat la vindecare. Dar, la 10 zile după ce au plecat, am simțit o durere abdominală acută și am ajuns de urgență la Royal London Hospital pentru o apendicectomie”.

Dacă apendicita ar fi lovit într-un loc sau într-un moment nepotrivit, consecințele ar fi putut fi dezastruoase – financiar sau… mai rău. Boala este rară la persoanele de peste 60 de ani, motiv pentru care spitalele cer și alte investigații, o colonoscopie post-operatorie, de pildă.

„Am descoperit un studiu care sugera că apendicita la vârstnici poate ascunde tumori. Echipa de endoscopie a decis în cele din urmă că procedura nu era necesară, dar sămânța îndoielii începuse să crească. Puteam, oare, să sfidez vârsta? Privind înapoi, anumite semne capătă o notă sumbră: aveam, oare, pielea palidă înainte de apendicită? Mama a devenit palidă chiar înainte de a dezvolta boala de sânge care a ucis-o în șase luni. Avea doar 68 de ani. Era un semn? Doamne, ce altceva s-ar mai putea întâmpla?”, scrie Eoan.

Pentru că unele derivă din altele, stresul a alimentat o formă de ipohondrie care l-a trimis din nou la medic, de data aceasta suspectând creșteri ale tensiunii arteriale. Medicul l-a pus să poarte un monitor timp de 15 ore. Valorile au ieșit bine, dar aparatul a detectat un ritm cardiac neregulat. O electrocardiogramă? Asistenta s-a uitat peste rezultate. „Totul e normal”, a mormăit, ca și cum și-ar fi pierdut timpul. „Oricum,” a adăugat, forțat veselă, „e bine să verifici din când în când”.

Se poate întâmpla să întinerești

Un periplu de acest tip îți poate zdruncina mintea și încrederea în sine. Luciditatea e supraevaluată: te obligă să contempli declinul fără ochelari de cal. Și toată acea vigoare face somnul greu de atins.

„Am încercat să mă distrag prin lectură. Sfatul meu: nu citi Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar, cum am făcut eu. E o capodoperă, desigur, dar începe cu împăratul roman Hadrian — la doar 60 de ani! — plângându-și de milă pentru sănătate și văzând Moartea, dacă nu chiar la ușă, măcar făcându-i cu mâna de la distanță. A trimis în avans Boala să facă ravagii. Epigraful romanului este poemul său scurt și sumbru „Animula vagula blandula”, în care sufletul, golit de trup, tremură, incapabil să mai glumească sau să se bucure”, își continuă Eoan povestea.

Poate ar fi mai potrivit să citești ceva de Seneca. „A trăi înseamnă a lupta”, spunea Seneca despre natura existenței – chestiune pe care o poți înțelege cum vrei, poate chiar și ca pe un îndemn la exercițiul fizic care până mai ieri te plictisea. Filosofia stoică, cu toată măreția ei austeră, se opune instinctelor epicuriene care ne conduc, cel mai adesea, prin viață. Nu poți da timpul înapoi, dar pot fi conservate multe — în spirit și în trup — pentru ca declinul fizic să fie mai lent și mai plăcut. Poți cultiva gustul, prieteniile, poți descoperi mereu lucruri noi prin artă și călătorii, poți face plimbări lungi și contemplative.

Unde sunt pantofii de sport?

„Obișnuiam să glumesc că aș vrea să port o etichetă cu termen de valabilitate: „De consumat înainte de iulie 2039.” Atunci voi împlini 80 de ani. Gluma nu mă mai amuză. Acest an dificil și suferințele prietenilor mei mai tineri, loviți de boli reale și grele, m-au învățat să-mi număr zilele și să-mi doresc mai multe. Chiar dacă voi fi nevoit să renunț la fanteziile despre vigoarea eternă”.

Mistica engleză din secolul al XIV-lea: Julian de Norwich, într-o viziune, ea L-a auzit pe Dumnezeu spunând că viața va fi mereu o luptă cu necazurile, că niciunul dintre noi nu e scutit de furtuni, suferințe și boli. Dar i s-a transmis și o promisiune divină pentru cei care rezistă: „Nu vei fi învins!”

E greu să stabilești un prag arbitrar care să definească bătrânețea. Mick Jagger are 81 de ani. Bruce Springsteen, 75. Paul McCartney, 82. Toți continuă să cânte în fața a zeci de mii de fani. Tom Cruise, la 62 de ani, încă sare din avioane. Cher, la 78 de ani, a lansat recent un album de Crăciun. Richard Branson, 74, conduce în continuare imperiul Virgin. Spuneți ce vreți despre Trump, dar la 78 de ani încă aleargă ca un om de două ori mai tânăr!

„Știind toate acestea”, mai spune Eoan… „acum rămâne să mă întreb doar unde mi-am pus pantofii de alergat? Ce dacă nu alergi: sunt oricând la fel de buni și pentru mers”.