Cât ne costă să căutăm viața la 124 de ani-lumină de Pământ? Un studiu asupra exoplanetei K2-18b aduce noi indicii privind posibile biosemnături

Un nou studiu recent publicat ridică semne de întrebare serioase asupra entuziasmului stârnit anul trecut în jurul exoplanetei K2-18b, o lume aflată la 124 de ani-lumină de Pământ. Touși, căutarea vieții extraterestre aduce beneficii majore din punct de vedere tehnologic, social și financiar. Tehnologic, dezvoltarea instrumentelor și misiunilor spațiale stimulează inovația în robotică, inteligență artificială, comunicarea și explorare planetară, cu aplicații care ajung rapid și pe Pământ.

Social, această căutare unește oamenii din diverse domenii științifice și culturale, promovând colaborarea interdisciplinară și o perspectivă globală asupra locului nostru în univers.

Financiar, investițiile în astrobiologie și explorare spațială generează noi industrii, locuri de muncă și potențiale descoperiri care pot transforma sectoare economice cheie, de la energie la biotehnologie. Astfel, chiar fără găsirea imediată a vieții extraterestre, impactul acestei căutări este profund și benefic pentru întreaga societate.

Prețul aurului explodează și atinge un nou maxim istoric

14:27

Andrei Gemeneanu, Morphosis Capital: Antreprenorii români ar putea preda la Harvard

13:10

Semne de întrebare cu privire la exoplaneta K2-18b

Un nou studiu recent publicat ridică semne de întrebare serioase asupra entuziasmului stârnit anul trecut în jurul exoplanetei K2-18b, o lume aflată la 124 de ani-lumină de Pământ. Potrivit Space.com, cercetarea pune sub semnul întrebării afirmațiile formulate în 2023 de o echipă de la Universitatea Cambridge, conform cărora Telescopul Spațial James Webb (JWST) ar fi detectat posibile semne de viață în atmosfera planetei.

Anunțul inițial a făcut vâlvă în comunitatea științifică și în mass-media, după ce cercetătorii britanici au susținut că ar fi identificat semnături chimice ce pot indica existența unui ocean de apă lichidă, dar și prezența sulfurii de dimetil (DMS) — o moleculă produsă pe Pământ exclusiv de organisme marine, în special plancton.

Ipoteza unei lumi „Hycean”

Pe lângă posibila detectare a DMS-ului și a disulfurii de dimetil (DMDS), cercetătorii de la Cambridge au sugerat că planeta ar putea fi de tip „Hycean” — un tip de lume cu un ocean de apă lichidă acoperit de o atmosferă bogată în hidrogen. Această posibilitate a stârnit un interes larg în rândul comunității științifice și al publicului larg.

La mijlocul lunii aprilie 2025, aceeași echipă a anunțat că deține dovezi și mai solide pentru existența acestor posibile biosemnături.

O echipă independentă vine cu o analiză alternativă

Însă un nou studiu, publicat pe platforma de preprint arXiv și coordonat de Rafael Luque, cercetător postdoctoral la University of Chicago, aduce o perspectivă critică. Echipa sa, din care fac parte și cercetătorii Caroline Piaulet-Ghorayeb și Michael Zhang, a reanalizat aceleași date JWST, dar într-o manieră integrativă, care include toate cele trei instrumente ale telescopului spațial: NIRISS, NIRSpec și MIRI.

„Ei au dedus o temperatură mult mai ridicată din datele lor MIRI (infraroşu mediu) decât din datele lor NIRISS şi NIRSpec (infraroşu apropiat). Potrivirea tuturor datelor cu acelaşi model asigură faptul că nu spunem poveşti contradictorii despre aceeaşi planetă”, a explicat Zhang pentru Space.com.

Semnalul nu este atât de „puternic” pe cât s-a crezut

„Am reanalizat aceleaşi date obţinute de la JWST ce au fost folosite în studiul publicat în luna aprilie a acestui an, dar în combinaţie cu alte observaţii ale aceleiaşi planete făcute prin JWST ce au fost publicate în urmă cu doi ani. Am identificat că semnalul puternic clamat în observaţiile din 2025 este de fapt mult mai slab atunci când toate datele sunt combinate”, a explicat Piaulet-Ghorayeb.

Analiza echipei Luque sugerează că semnalul asociat cu DMS se estompează semnificativ în momentul în care datele sunt integrate coerent. Acest lucru contrazice caracterizarea „puternică” din studiul Cambridge din aprilie 2025.

Confuzii spectrale: un atom poate schimba totul

Un alt aspect problematic ține de metodele de identificare a moleculelor în atmosferă. Spectroscopia — metoda utilizată pentru detectarea compoziției atmosferice — poate da naștere la confuzii între molecule cu structuri apropiate.

„Semnătura fiecărei molecule este unică, însă diferite molecule pot avea caracteristici similare din cauza structurilor moleculare apropiate”, a precizat Piaulet-Ghorayeb.

În cazul K2-18b, diferența dintre DMS și etan, o moleculă frecventă în atmosferele planetare, este de doar un atom de sulf — o diferență greu de distins chiar și cu cele mai performante instrumente actuale.

Adevărul în cifre: între 3-sigma și scepticism

Studiul din 2025 susținea că semnalul DMS ar fi atins nivelul de încredere 3-sigma — ceea ce indică o probabilitate rezonabilă, dar nu suficientă pentru confirmarea unei descoperiri. Standardul uzual pentru validarea unei descoperiri științifice este 5-sigma.

„Surprinzător, ultimul studiu a fost folosit pentru a reafirma că sunt prezente molecule DMS sau chiar şi mai complexe. Detectarea, însă, nu este suficient de semnificativă din punct de vedere statistic şi nu este nici robustă, aşa cum arătăm în munca noastră”, susține Rafael Luque.

Și adaugă, evocând celebrul principiu al lui Carl Sagan:

„Aşa cum spunea odată Carl Sagan, ‘afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare”

Între fascinație și rigoare științifică

Exoplaneta K2-18b rămâne un subiect captivant, dar cazul evidențiază și pericolele extrapolării entuziaste din date preliminare. Departe de a invalida complet ipoteza unei lumi locuibile, studiul semnat de Luque și colegii săi cere mai multă rigoare în procesul de interpretare și comunicare științifică.

Într-o epocă în care titlurile despre viață extraterestră pot eclipsa nuanțele metodologice, acest episod reamintește că știința este mai degrabă un exercițiu de răbdare și verificare decât o cursă pentru senzațional.