China a dezvoltat un beton inovator, capabil să oprească aeronave de mari dimensiuni în timpul aterizărilor de urgență, funcționând ca o „pernă de aer”, care absoarbe energia impactului.
Această inovație promite să îmbunătățească semnificativ siguranța pistelor de aterizare, fiind deja testată cu succes în mai multe aeroporturi din China.
Cercetătorii chinezi au dezvoltat acest sistem de siguranță dedicat pistelor de aterizare, care utilizează un tip special de beton spumos, foarte ușor, supranumit „beton bezea”. Acest material permite oprirea lină a aeronavelor de mari dimensiuni în timpul aterizărilor de urgență.
Invenția aparține Academiei de Materiale de Construcție din China (CBMA) Co., Ltd., realizată în colaborare cu Academia Chineză de Știință și Tehnologie a Aviației Civile și o firmă tehnologică afiliată acesteia, care are sediul în Beijing. Proiectul a fost recompensat recent cu premiul al doilea pentru inovație de către Federația Chineză a Materialelor de Construcție, potrivit publicației Science and Technology Daily, citată de agenția de presă Xinhua.
Materialul este asemănător betonului clasic, dar cu o porozitate de peste 80% și cu o densitate de doar 200 kg/m³, fiind de zece ori mai ușor decât betonul standard. Acesta funcționează pe principiul „barierei moi”, absorbind energia cinetică a avionului printr-un proces de zdrobire controlată. „Pare solid, dar se sfărâmă la impact, încetinind avionul fără șocuri violente”, explică Fang Jun, inginer cercetător în cadrul CBMA,.
Aterizările și decolările sunt etape critice în aviație, iar pentru a reduce riscul de accidente, Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO) impune existența unor zone de siguranță (RESA) la capătul pistelor, care să aibă o lungime de cel puțin 90 de metri.
În trecut, au fost folosite în aceste zonesoluții clasice, ineficiente, precum bazine cu apă, pășuni, soluri sau nisip, însă toate acestea prezintă limite semnificative.
„Bazinele îngheață iarna și atrag animale, iar solurile sunt instabile din cauza umidității și temperaturii”, explică Fang Jun.
Din acest motiv, cercetătorii chinezi au fost nevoiți să controleze cu mare precizie comportamentul la colaps al betonului spumos, pentru a garanta o absorbție eficientă a energiei.
Spre exemplu, pentru un avion de tip Boeing 747, betonul spumos trebuie să aibă o rezistență foarte precisă la compresiune, situată între 0,30 și 0,35 megapascali.
„La betonul obișnuit, o rezistență mai mare e preferabilă, dar în cazul nostru, eficiența vine din menținerea rezistenței la un nivel mai scăzut și constant”, a precizat cercetătorul.
La nivel internațional, se folosește adesea ciment pe bază de sulfoaluminat de calciu, care se întărește rapid și facilitează formarea materialului. Totuși, costul ridicat al acestuia reprezintă un obstacol pentru aeroporturile mai mici, care au bugete limitate. În plus, acest ciment poate deveni casant în timp. Prin urmare, echipa chineză caută soluții mai accesibile și mai durabile, bazate pe ciment convențional.
Etapa de spumare este esențială în fabricarea betonului ultraușor. Potrivit experților chinezi, practic este vorba despre injectarea de bule de aer în amestecul de beton, iar pentru a stabiliza aceste bule, cercetătorii au folosit un agent special pe bază de maleat de colofoniu (sacâz). Acesta creează o peliculă densă și rezistentă în jurul fiecărei bule, o adevărată „armură” microscopică ce împiedică prăbușirea structurii, informează China Daily.
În plus, a fost dezvoltată o tehnologie de reglare a rezistenței în două etape, care controlează evoluția în timp a durabilității materialului. Acest sistem permite compensarea degradării cauzate de factorii de mediu, asigurând performanță pe termen lung în condiții reale de utilizare.
Până în prezent, sistemul a fost implementat în 14 aeroporturi din China. Monitorizarea realizată timp de un an într-un aeroport din orașul Nyingchi din regiunea autonomă Xizang (Tibet), a arătat o fluctuație de doar 3% a caracteristicilor materialului, o valoare mult sub limita acceptată de 10%. Aceste rezultate confirmă eficiența și stabilitatea betonului spumos în condiții extreme.