Într-o țară unde lipsa banilor publici este mereu invocată ca scuză pentru lipsa investițiilor, statul român a „uitat” timp de aproape două decenii că deține o clădire de 1.500 de metri pătrați, ocupată integral de firme private care nu au plătit niciun leu chirie. Deși clădirea aparține Ministerului Economiei și găzduiește 54 de birouri funcționale, acesta a fost folosită gratuit de diverse entități comerciale încă din 2005, fără niciun contract valabil și fără ca statul să încaseze vreun venit. Descoperirea a fost făcută abia acum, iar detaliile cazului scot la iveală nu doar nepăsare instituțională, ci și o complicitate tăcută care a menținut această „conductă de bani lipsă” deschisă ani la rând.
Cazul uluitor de gestionare defectuoasă a patrimoniului statului a fost adus în atenția publicului luni, după ce ministrul Economiei, Radu Miruță, a făcut descoperirea șocantă.
„Am descoperit, cu mare stupoare, că Ministerul Economiei deţine în Bucureşti o clădire de 1.500 mp, cu 54 de birouri în care funcţionează mai multe firme, dar de 18 ani Ministerul nu încasează niciun leu chirie, chiar dacă ele sunt închiriate și subînchiriate. Da, aţi citit bine: ZERO lei timp de aproape două decenii în timp ce alţii încasau bani frumoşi. Cum a fost posibil? Simplu: pentru că li s-a permis. Dar lucrurile nu mai pot continua aşa”, a transmis ministrul într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Clădirea în cauză este amplasată pe strada Olteniței 225, are trei etaje, fiecare cu câte aproximativ 500 mp și găzduiește 54 de birouri. Acesta este complet ocupată de diverse firme care nu au plătit nici măcar un leu pentru închiriere pe toată perioada aceea. Ministrul Miruță a decis ca firmele care ocupau spațiile să fie evacuate și a sesizat instituțiile competente pentru a rectifica situația.
Ministrul Economiei a relatat într-un interviu televizat cum a dat peste această situație după ce mai mulți angajați i-au semnalat lipsa unor spații de birouri pentru desfășurarea activității. Căutările au condus la această clădire despre care angajații ministerului susțineau că nu cunosc nimic. Mai mult, directorii unor direcții ale ministerului au evitat să își asume responsabilitatea sau să ofere informații despre clădire, deși aceasta era chiar în fața ministrului.
În documentele oficiale, ultima înțelegere privind închirierea clădirii datează din 2004, când acolo a funcționat un incubator de afaceri. Contractul a fost prelungit în 2005 pentru un an, conform clauzelor inițiale, însă de atunci statul nu a încasat niciun ban. Această lacună a permis desfășurarea unor activități bizare, cu multiple firme care au ocupat spațiul fără nicio plată.
În contextul acestei situații, ministrul a reacționat rapid și decisiv.
„Poate aţi mai auzit de furat cu sacul, cu remorca sau cu portbagajul…Dar cu clădirea întreagă?! Asta sigur e nouă. Mi s-a spus să nu sparg buba, să-i las și eu cum i-au lăsat şi alţii până acum. Transmit un singur mesaj: exclus”, a scris ministrul Radu Miruță pe Facebook, arătându-și hotărârea în a nu permite ca astfel de situații să persiste.
Această situație reflectă o problemă largă și resentimentară legată de modul în care resursele publice sunt administrate în România. Se adună tot mai multe semnale și cazuri în care patrimoniul statului este folosit fără o administrare riguroasă, generând pierderi financiare greu de închipuit pentru o instituție publică.
Radu Miruță pare hotărât să ducă acest caz până la capăt. El a cerut evacuarea clădirii și recuperarea prejudiciului, iar în paralel a înaintat sesizări către instituțiile de control, pentru a clarifica cine a permis această situație și de ce nimeni nu a intervenit timp de aproape două decenii.
Lipsa dobândirii unor venituri dintr-o clădire cu 54 de chiriași care operează neplătind chirie timp de 18 ani arată că problemele de administrare din sectorul public se întind pe multiple niveluri, de la managementul direct la lipsa unui control eficient și la posibile interese obscure care au permis menținerea acestei situații.
Dinamica evenimentelor începute prin intervenția ministrului Economiei ar putea deschide o nouă etapă în modul în care statul gestionează patrimoniul și va trebui să răspundă nu doar la pierderile financiare, ci și la nevoia unei transparențe reale în gestionarea bunurilor publice.