Coreea de Sud sacrifică știința și educația în favoarea populismului electoral

Cu doar câteva zile înaintea alegerilor prezidențiale anticipate din Coreea de Sud, candidații principali se întrec în promisiuni fără prea multă susținere. Campania electorală, precipitată de demiterea fostului președinte, pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât un proiect serios pentru viitorul națiunii Coreene. Iar printre marile sacrificate ale acestei goane electorale se numără tocmai domeniile care ar trebui să stea la baza competitivității Coreei: știința și educația. Ambele necesită investiții substanțiale, dacă s-ar dori reforme comparabile cu ceea ce s-a întâmplat în anii ’80, când au fost puse bazele industriei grele și infrastructurii IT. Fără acea viziune, poziția economică a națiunii de astăzi ar fi arătat cu totul altfel. 

Populismul eclipsează știința și educația în alegerile prezidențiale din Coreea de Sud

Se discută mult despre mult despre reformarea instituțiilor statului și despre modificarea Constituției. Dar aceste subiecte, oricât de spectaculoase ar fi pentru presă și pentru public, nu trebuie să facă uitate temele majore importante pentru cetățeni. Îmbunătățirea vieții cetățenilor depinde, în mod fundamental, de investițiile în educație și în știință. Într-o eră în care inteligența artificială și noile tehnologii redesenează ordinea mondială, Coreea are nevoie de o strategie clară și ambițioasă. Din păcate, ceea ce vedem acum sunt doar sloganuri electorale goale, aruncate la întâmplare fără planuri solide.

Promisiuni mari dar fără bază cu privire la AI, semiconductori și „eroii științei”

Lee Jae-myung promite o eră a investițiilor de 100.000 miliarde de woni în AI, iar Kim Moon-soo vrea să formeze 200.000 de specialiști în acest domeniu. Frumos pe hârtie, dar lipsit de detalii. De unde vin banii? Cum vor fi implementate aceste planuri? Nicio explicație clară. Între timp, domenii esențiale precum ingineria semiconductorilor nu reușesc să atragă studenți, semn clar că e nevoie de măsuri curajoase și nu de promisiuni fără conținut.

Industria României intră în a doua treaptă a recesiunii: declinul s-a dublat ca ritm, iar comenzile arată că urmează mai rău

15:57

Grâul depășește 230 euro/tonă pe fondul secetei și al tensiunilor din Marea Neagră

14:40

Pe acest fond, Lee Jun-seok încearcă să vină cu idei mai curajoase – de la pensii bazate pe performanță pentru cercetători, la programe naționale pentru „eroi ai științei”.

Dar rămâne întrebarea pe care mulți coreeni și-o pun, respectiv dacă astfel de măsuri vor fi vor suficiente pentru a opri exodul celor mai buni studenți către facultățile de medicină și pentru a revitaliza domeniile STEM?

Seul FOTO: Shutterstock

Domeniul educației este marele absent din dezbaterile electorale

Poate cel mai grav aspect al acestor alegeri este lipsa completă de interes pentru educație. În trei dezbateri televizate de nivel național, niciun candidat nu a adus măcar vorba despre reformarea învățământului. Poate pentru că promisiunile privind reducerea costurilor educației private, atât de populare altădată, și-au pierdut orice putere de seducție electorală.

Și totuși, două inițiative au reușit să iasă în evidență. Lee Jae-myung propune crearea a „10 universități la nivelul Universității Naționale din Seul”, în timp ce Kim Moon-soo vine cu ideea unor programe comune de diplomă între Seul și universitățile regionale. Ambele idei sună bine, dar suferă de aceeași boală cronică a promisiunilor electorale: lipsa fezabilității.

Transformarea unor universități regionale în echivalentele Universității Naționale din Seul ar presupune investiții colosale și o schimbare de mentalitate. Și, mai grav, rămâne neclar de ce doar instituțiile publice ar beneficia de astfel de sprijin, ignorând universitățile private cu potențial. Doar banii nu vor transforma aceste școli în centre de excelență. E nevoie de o reformă profundă a sistemului universitar și de mecanisme care să încurajeze competiția academică reală.

Dubla specializare o posibilă soluție, cu aplicabilitate minimă

Programele comune de diplomă propuse de Kim Moon-soo ar putea oferi o „a doua șansă” studenților respinși la admitere. Dar impactul real ar fi limitat, afectând doar un număr mic de studenți și fără a reduce semnificativ presiunea admiterii. În plus, astfel de proiecte sunt greu de implementat, din cauza rezistenței interne o realitate bine cunoscută celor care au încercat astfel de inițiative în trecut.

Candidații trebuie să-și amintească un lucru esențial: în societatea coreeană, știința și educația nu sunt teme secundare și nu pot fi ignorate. Ele reprezintă fundamentul solid al națiunii. Politica industrială, dezvoltarea științei și tehnologiei și reforma educației – deși nu întotdeauna convenabile din punct de vedere politic – sunt vitale pentru viitorul unei țări. În anii ’80, Coreea de Sud ar fi putut alege să se concentreze exclusiv pe democratizare. În schimb, a pus și bazele industriei grele și infrastructurii IT. Fără acea viziune, poziția economică a națiunii de astăzi ar fi arătat cu totul altfel.

Noul președinte va prelua mandatul fără o perioadă de tranziție formală și va trebui să înceapă guvernarea imediat. De aceea, este momentul ca echipele de campanie să clarifice și să consolideze promisiunile. Este timpul ca știința și educația să fie aduse în centrul atenției, acolo unde le este locul.