Danemarca, în prima linie a războiului digital: Cum încearcă statul nordic să se desprindă de Silicon Valley

De la blocada media și procese cu giganții Big Tech, la „naționalizarea” software-ului guvernamental și pariul pe suveranitate tehnologică: Danemarca a devenit, aproape fără să își propună, un laborator european al rezistenței împotriva marilor companii tehnologice americane.

Într-o țară recunoscută mult timp drept una dintre cele mai digitalizate din lume, entuziasmul față de soluțiile venite din Silicon Valley a început să fie înlocuit de o atitudine de prudență și, tot mai des, de confruntare. De la presa care refuză acorduri individuale cu Google și Meta, până la instituții publice care încearcă să își construiască propriile infrastructuri digitale, miza este suveranitatea tehnologică. Întrebarea care planează însă este dacă prețul acestei autonomii nu devine prea mare pentru o economie mică și deschisă. Schimbarea de ton a fost alimentată atât de tensiunile geopolitice, cât și de îngrijorările legate de influența politică, economică și culturală a giganților americani. „Eram foarte apropiați de SUA, consumam masiv cultura americană și aveam o deschidere naturală către tehnologia lor, dar lucrurile au început să se schimbe chiar și înainte de epoca Trump”, explică Pernille Tranberg, directoarea think tank-ului Data Ethics, arată Politico.

Presa daneză, unită împotriva marilor platforme

Cel mai vizibil front al confruntării este cel mediatic. În timp ce majoritatea publicațiilor europene au acceptat acorduri de licențiere individuale cu platforme precum Google și Meta, editorii danezi au ales o strategie comună. Aceștia au format Organizația de Management Colectiv al Presei Daneze, care pretinde că reprezintă aproximativ 99% din industrie, de la radiodifuzorul public până la publicații de nișă și start-up-uri digitale.

Statele Unite au realizat prima vânzare majoră de petrol venezuelean: tranzacție de 500 de milioane de dolari

08:40

Dublă povară fiscală în 2026: unele companii vor plăti simultan impozit pe profit, ICAS și taxa pe afiliați

21:59

Scopul este obținerea unui preț mai mare pentru utilizarea conținutului jurnalistic în motoare de căutare, agregatoare și aplicații de inteligență artificială. Strategia urmărește să evite situația în care marile platforme ar negocia separat cu fiecare redacție, slăbind puterea de negociere a întregii piețe. „Știam că suntem o țară mică și că singura noastră șansă este să rămânem uniți”, spune Karen Rønde, directorul organizației.

Miza nu este doar financiară. Editorii vorbesc despre o luptă pentru supraviețuirea presei independente și, implicit, pentru sănătatea democratică a societății. Negocierile cu Google și alte companii sunt însă lente și opace, iar diferențele de viziune asupra valorii economice a conținutului jurnalistic rămân majore.

Negocieri blocate și procese cu firmele de inteligență artificială

Potrivit reprezentanților presei, discuțiile cu marile companii tehnologice seamănă cu o „cutie neagră”, în care datele, algoritmii și criteriile de evaluare sunt inaccesibile. Unii editori reclamă faptul că reprezentanții locali nu au putere reală de decizie, iar deciziile finale sunt luate în sedii din afara Europei.

În acest context, organizația presei daneze a deschis un proces împotriva OpenAI, acuzând încălcarea drepturilor de autor, după ce negocierile au fost abandonate. Cu Google există un acord interimar, semnat în 2023, care permite anumite plăți pentru fragmentele de știri afișate în căutări, însă subiecte sensibile precum antrenarea inteligenței artificiale rămân nerezolvate.

Între timp, industria media daneză se confruntă cu presiuni financiare accentuate. Estimările indică o scădere semnificativă a veniturilor din presă în următorii ani, ceea ce alimentează temerea că unele instituții ar putea ceda și ar semna acorduri individuale, slăbind frontul comun.

Școlile și administrația, dependente de ecosistemele americane

Influența Big Tech nu se oprește la media. În sistemul educațional, platformele Microsoft și Google domină infrastructura digitală, de la Chromebookuri în sălile de clasă până la soluțiile de management al datelor. Criticii vorbesc despre „soldații Google” și „soldații Microsoft”, o generație care se formează direct în ecosistemele tehnologice americane.

Au existat inclusiv litigii privind protecția datelor și confidențialitatea elevilor, însă, în multe cazuri, autoritățile au preferat să mențină soluțiile existente, invocând costurile și dificultatea de a le înlocui. În paralel, rapoarte parlamentare au semnalat influența activităților de lobby ale marilor companii, inclusiv participarea unor reprezentanți ai acestora în grupuri de lucru guvernamentale.

Autoritățile daneze resping ideea că aceste colaborări ar reprezenta un conflict de interese, argumentând că expertiza tehnică este esențială pentru modernizarea sistemelor publice.

Pariul pe alternative suverane și „naționalizarea” software-ului

Spre deosebire de multe alte state europene, Danemarca nu se limitează la criticarea Big Tech, ci încearcă să construiască alternative proprii. Un rol central îl joacă compania daneză Netcompany, care a preluat administrarea unei părți importante din sistemele IT guvernamentale, înlocuind furnizori globali.

Un exemplu emblematic este Poșta Digitală, sistemul prin care aproape întreaga corespondență oficială și comercială este transmisă exclusiv electronic. Practic, comunicarea pe hârtie a fost eliminată, iar statul controlează infrastructura digitală prin care circulă documentele. Susținătorii proiectului afirmă că acest model crește eficiența, reduce costurile și limitează dependența de furnizori externi.

Din perspectiva promotorilor suveranității digitale, autonomia tehnologică nu este doar o chestiune de securitate sau confidențialitate, ci una de competitivitate economică. Ineficiența administrativă și dependența de sisteme fragmentate sunt văzute ca frâne majore pentru productivitatea europeană.

Costul suveranității și dilema unei națiuni mici

Modelul danez ridică însă întrebări dificile. Construirea și întreținerea unor soluții proprii presupune investiții mari, riscuri tehnologice și, uneori, acces mai lent la inovații globale. Pentru o țară cu doar șase milioane de locuitori, capacitatea de a concura cu giganți care investesc zeci de miliarde de dolari anual în cercetare și dezvoltare este limitată.

În același timp, rezistența față de Silicon Valley poate genera pierderi de venituri pentru media, costuri mai mari pentru administrație și o posibilă izolare digitală. Experimentul danez devine astfel un test pentru întreaga Europă: poate un stat mic să își apere suveranitatea tehnologică fără a sacrifica competitivitatea și accesul la inovație sau va fi nevoit, în cele din urmă, să facă compromisuri cu marile platforme globale.

Direcția aleasă de Copenhaga este urmărită atent la nivel european, deoarece rezultatul acestui pariu ar putea influența viitoarele politici digitale ale Uniunii și raportul de forțe dintre state și marile corporații tehnologice.