Compromisul dintre Paris și Berlin privind industria auto europeană a deblocat negocierile asupra unor măsuri importante pentru sector, însă riscă să nu rezolve problemele structurale ale producătorilor europeni. Relaxarea obiectivelor de reducere a emisiilor și introducerea unor cerințe stricte privind originea europeană a produselor ar putea oferi un răgaz industriei, dar nu garantează investiții mai mari în tehnologii noi și nici recuperarea decalajului față de producătorii chinezi. În plus, regulile propuse riscă să provoace tensiuni cu partenerii comerciali ai Uniunii Europene.
Acordul încheiat de Franța și Germania în timpul summitului liderilor europeni din 15-16 octombrie a contribuit la depășirea unui blocaj politic în Parlamentul European, unde erau negociate două dosare importante pentru industria comunitară. Înțelegerea prevede că Germania acceptă cerințe mai stricte privind conținutul „Made in Europe” pentru automobile, în cadrul proiectului Legii privind accelerarea industrială, în timp ce Franța este de acord cu relaxarea obiectivelor europene de reducere a emisiilor. Ulterior, eurodeputații au ajuns la un compromis separat privind pachetul auto propus de Comisia Europeană, care prevede, de asemenea, modificarea țintelor de emisii.
Deși înțelegerile reprezintă o încercare a celor mai mari economii ale Uniunii de a răspunde dificultă,ților industriei auto criticii avertizează că măsurile nu abordează suficient problemele de competitivitate și riscă să întârzie adaptarea producătorilor europeni la transformările tehnologice ale pieței.
Presiunea asupra industriei auto europene este tot mai mare. Vânzările de vehicule electrice au ajuns la aproximativ 23% din piața europeană, însă producătorii chinezi sunt printre principalii beneficiari ai creșterii cererii.
Un exemplu este Leapmotor, ale cărui vânzări au crescut cu aproape 400% în primele nouă luni ale anului, comparativ cu aceeași perioadă din 2025, potrivit datelor citate de publicația Politico.
În același timp, industria auto germană trece printr-o perioadă dificilă, marcată de concedieri masive și de închiderea unor fabrici.
Ferdinand Dudenhöffer, fost executiv din industria auto și director al Centrului pentru Cercetare Auto din Bochum, consideră că timpul consumat cu negocierile politice ar fi trebuit folosit pentru îmbunătățirea competitivității automobilelor electrice europene.
În opinia sa, întârzierea unor măsuri concrete riscă să consolideze poziția rivalilor chinezi, într-un moment în care producătorii europeni au nevoie să accelereze dezvoltarea tehnologiilor și să își reducă dezavantajele competitive.
Compromisul franco-german prevede reducerea țintei europene pentru 2035 de la o diminuare de 100% la una de 90% a emisiilor, raportat la nivelurile din 2021.
Spre deosebire de propunerea inițială a Comisiei Europene, în cadrul acestei formule emisiile nu ar urma să fie compensate prin investiții în combustibili alternativi sau în oțel verde.
În paralel, Partidul Popular European (PPE), care a coordonat negocierile pe această temă în Parlamentul European, a intermediat un compromis cu grupurile Socialiștilor și Democraților și Renew.
Formula propusă prevede o reducere a emisiilor de 87,5% față de nivelul din 2021. Producătorii auto ar beneficia de o marjă de 5% necondiționată, în timp ce alte 7,5% ar trebui compensate prin utilizarea oțelului verde.
La 22 octombrie, două comisii parlamentare care au emis opinii asupra dosarului au aprobat compromisul. Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI), responsabilă de dosarul principal, urma să voteze poziția Parlamentului la 4 noiembrie.
Ulterior, după adoptarea pozițiilor de către Consiliul UE și Parlamentul European, cele două instituții ar trebui să negocieze o formulă comună.
Nici acordul franco-german, nici compromisul parlamentar nu au convins pe deplin reprezentanții industriei auto.
Asociația germană a industriei auto, VDA, a apreciat că înțelegerea din Parlament conține îmbunătățiri față de propunerea inițială a Comisiei Europene, dar nu merge suficient de departe pentru a asigura competitivitatea Europei ca centru de producție.
Reprezentanții industriei solicită mai multă flexibilitate pentru producători și o definiție mai largă a conceptului „Made in Europe”, care să includă și alte țări, nu doar statele membre ale Uniunii.
Nemulțumirile nu se limitează la industria auto. Alte sectoare economice au criticat Berlinul pentru că ar fi acceptat obiective mai puțin ambițioase privind emisiile în schimbul unor avantaje legate de accesul la piețele de export.
Una dintre cele mai controversate componente ale acordului este definiția strictă a produselor „Made in Europe”.
Germania a acceptat solicitarea Franței ca, în cadrul prevederilor Legii privind accelerarea industrială aplicabile automobilelor, să fie eligibile cele 27 de state membre ale UE și, în anumite condiții, Regatul Unit.
Măsura urmărește să direcționeze achizițiile publice și alte forme de finanțare către industria europeană. Totuși, limitarea listei țărilor eligibile ar putea genera reacții din partea partenerilor comerciali ai Uniunii.
Organizațiile germane din sectoarele ingineriei și digitalizării au avertizat, într-o scrisoare adresată cancelarului Friedrich Merz, că o astfel de abordare ar putea determina represalii comerciale. Acestea ar afecta companiile europene pe piețele externe și ar risca să slăbească tocmai competitivitatea industrială pe care măsurile urmăresc să o consolideze.
Ignacio García Bercero, cercetător principal la institutul de analiză Bruegel din Bruxelles, a descris poziția franco-germană privind conținutul european drept una extrem de restrictivă.
În opinia sa, abordarea promovată de Franța reflectă mai degrabă o opțiune ideologică decât o strategie construită exclusiv în funcție de necesitățile industriale.
Disputa nu este încă tranșată. În cel mai recent proiect de compromis distribuit de președinția irlandeză a Consiliului UE, statele membre susțin o definiție mai largă a originii europene, care să includă și parteneri comerciali ai Uniunii.
Autoritățile franceze au prezentat acordul drept o reușită diplomatică. Un oficial de la Palatul Élysée a respins ideea că Parisul, unul dintre susținătorii importanți ai interdicției privind automobilele noi cu emisii de CO₂ începând din 2035, ar fi capitulat în fața cererilor germane.
În perspectiva autorităților franceze, un compromis între cele două mari economii europene era necesar pentru a permite avansarea negocierilor la nivel comunitar.
Președintele Emmanuel Macron și cancelarul Friedrich Merz au susținut încă din vară că trebuie găsite înțelegeri franco-germane privind principalele dosare economice ale Uniunii, de la politica industrială până la viitorul buget multianual.
Parisul a obținut o schimbare a poziției Berlinului în privința Legii privind accelerarea industrială. Totuși, cele două guverne vor trebui să convingă și celelalte state membre, ale căror poziții nu coincid în totalitate cu definiția restrictivă a produselor europene.
În plus, nu există garanții că obiectivele privind emisiile vor rămâne în forma negociată. Votul în plenul Parlamentului European asupra pachetului auto a fost amânat pentru decembrie, iar calendarul va depinde de evoluția negocierilor privind Legea privind accelerarea industrială, potrivit unei note distribuite în Parlament și consultate de Politico.
În pofida progreselor diplomatice, rămâne întrebarea dacă măsurile convenite vor ajuta efectiv producătorii europeni să recupereze decalajul tehnologic și comercial față de concurenții din China.
Relaxarea țintelor de emisii poate oferi companiilor mai mult timp pentru adaptare, în timp ce criteriile privind originea produselor ar putea direcționa o parte din cerere către producătorii europeni. Însă aceste instrumente nu garantează, prin ele însele, investiții suficiente în baterii, tehnologii de propulsie, software sau modele electrice competitive ca preț.
În același timp, restricțiile prea stricte privind originea componentelor pot complica lanțurile de aprovizionare și pot provoca reacții comerciale care să afecteze exportatorii europeni.
García Bercero a criticat compromisul, apreciind că acesta favorizează agendele politice interne ale Franței și Germaniei, fără să ofere neapărat cea mai bună soluție pentru întreaga Uniune Europeană.