De ce poți să cumperi un dinozaur? Piața de lux devorează patrimoniul științific: când meteoriții și fosilele devin clase de active, știința pierde

Casa de licitații Sotheby’s scoate la vânzare, săptămâna asta, la New York, o placă ruginită, cu formă neregulată, ce aduce mai degrabă a lespede de pavaj învechită decât a comoară. Prețul de pornire este de cel puțin două milioane de dolari. Obiectul, botezat NWA 16788, este un meteorit de 25 kg provenit de pe Marte, o bucată de rocă desprinsă de pe Planeta Roșie în urma unui impact cu un asteroid, care a călătorit prin spațiu, s-a izbit de Pământ și a fost găsită, în urmă cu doi ani, într-o zonă izolată a Saharei.

Meteoritul marțian este una dintre piesele centrale ale unei serii de licitații denumite „Geek Week”, un eveniment gândit pentru colecționarii ultra-bogați, cu apetit pentru știință și tehnologie. În ofertă se mai regăsesc: un schelet fosilizat de dinozaur, un exemplar rar de Apple-1 din 1976 și câteva artefacte naturale spectaculoase, precum amoniți irizați, formațiuni cristaline de ametist, turmalină și acvamarin. Toate sunt scoase la vânzare în criptomonedă, transmite Financial Times.

Microsoft va investi 4 miliarde $ într-un nou centru de date

18:46

Chery părăsește Rusia. Producătorul auto, pus pe fugă de sancțiunile internaționale și noile taxe

18:04

Foto: Unsplash

Aceste licitații vin la doar un an după ce scheletul unui stegosaurus, poreclit Apex, a fost vândut la licitație pentru suma record de 44,6 milioane de dolari și expus, ulterior, la Muzeul de Istorie Naturală din New York, în atriul ce poartă numele cumpărătorului: Ken Griffin, fondator de hedge fund. În condițiile în care realitatea ne oferă astfel de exemple, întrebarea revine obsesiv: cine ar trebui să aibă acces prioritar la aceste relicve, cel mai generos ofertant sau cel mai larg public?

Piața de lux devorează patrimoniul științific

Într-o piață tot mai înfierbântată, în care fosilele devin „blue-chip assets”, muzee, universități și institute de cercetare rămân simpli spectatori neputincioși, incapabili să întervină în goana după artefacte. Și asta, într-un moment în care interesul public pentru paleontologie, astronomie și științele naturii ar putea cunoaște un nou val de entuziasm.

Pentru comunitatea științifică, fiecare astfel de exemplar are o valoare unică, irepetabilă, care depășește cu mult potențialul de investiție. De pildă, scheletul de Ceratosaurus scos la licitație miercuri – estimat la minimum 4 milioane de dolari – este singurul exemplar juvenil cunoscut al speciei. Exemplarul fiind tânăr, oasele lui sunt fragile și rareori se fosilizează complet. Fiecare detaliu osteologic poate schimba înțelegerea evoluției acestora.

„Este o formă extremă de monetizare a patrimoniului comun al umanității. Nu vorbim despre artă creată de om, ci despre dovezi ale trecutului Pământului, care aparțin tuturor”, avertizează David Polly, paleontolog la Indiana University și fost președinte al Societății pentru Paleontologia Vertebratelor.

Sotheby’s se apără. Cassandra Hatton, vicepreședintă pentru știință și istorie naturală, subliniază că majoritatea muzeelor s-au dezvoltat, de fapt, din colecții private și că unii colecționari donează sau împrumută exponatele. Dar acest model nu este nici garantat, nici sustenabil.

Foto: Unsplash

Interesul pentru fosile stimulează activitatea arheologică privată

Mai grav este că noul val de interes pentru fosile a inflamat prețurile concesiunilor pentru săpături, în special în state americane precum Montana, unde legea permite vânzarea și exportul fosilelor descoperite pe terenuri private. Au apărut chiar forme de speculație bursieră: o săpătură recentă de stegosaurus în Wyoming a fost finanțată printr-un IPO de 200.000 de acțiuni, cu o capitalizare de 13,75 milioane de dolari.

Neil MacGregor, fost director al British Museum, a numit această febră „momentul Van Gogh al dinozaurilor”: muzeele trebuie acum să împrumute piese pe care înainte le puteau cumpăra. O soluție evidentă, dar improbabilă politic, ar fi adoptarea unor legi care să clasifice fosilele drept bunuri publice, precum în cazul artefactelor arheologice din unele țări europene, comentează Financial Times.

Însă și în absența legislației, logica economică ar trebui să includă responsabilitatea față de cunoaștere. Paradoxul e crunt: tocmai raritatea și valoarea științifică a unui meteorit sau a unei fosile sunt cele care îi ridică prețul. Dar, odată ce aceste piese ajung în seifurile private, ele încetează să mai aducă lumină în trecutul nostru comun.

Ken Griffin și alți colecționari generoși aleg, poate, să-și împărtășească achizițiile cu publicul. Dar nu există nicio garanție. Iar atunci când patrimoniul geologic sau extraterestru este tratat ca activ speculativ, știința devine victima colaterală a unei piețe dezlănțuite, mai scrie sursa citată.