De ce resping bulgarii săptămâna de lucru de patru zile, în timp ce în Europa tot mai multe state aprobă acest model

În timp ce în Europa tot mai multe state testează săptămâna de lucru de patru zile, Bulgaria se numără printre țările unde ideea întâmpină o rezistență puternică. Patronatele, sindicatele și chiar o parte dintre angajați privesc cu scepticism acest model, invocând probleme structurale ale pieței muncii, lipsa automatizării și productivitatea redusă. Un sondaj BTA, citat de Novinite, arată că majoritatea organizațiilor patronale resping ferm această reformă, considerând-o incompatibilă cu realitățile economice ale țării.

Context european: Grecia face primul pas, Bulgaria rămâne în urmă

Discuțiile privind scurtarea săptămânii de lucru au fost reaprinse după ce Grecia a introdus un proiect legislativ prin care părinții ar putea lucra doar patru zile pe săptămână, dar cu ture prelungite de 10 ore în locul celor opt obișnuite. Măsura, deși controversată, a pus pe masă o întrebare legitimă: pot țările din sud-estul Europei să adopte acest model, deja testat cu succes în state precum Belgia, Islanda sau Regatul Unit?

În Bulgaria, însă, contextul este mult mai complicat. Legislația actuală prevede o săptămână de lucru clasică, cu 40 de ore împărțite pe cinci zile, iar datele arată că bulgarii lucrează, alături de greci, cele mai multe ore efective din întreaga Uniune Europeană.

Metz (AHK România): pierderea fondurilor PNRR ar deveni un risc economic major pentru România

12:20

Codirlașu (CFA România): relansarea economică depinde de banii lăsați în sectorul privat, nu de taxe mai mari

11:50

Paradoxal, deși orele de muncă sunt mai lungi, productivitatea rămâne la cel mai scăzut nivel din UE, reprezentând doar 56,8% din media europeană. Această discrepanță este adesea invocată ca principal motiv pentru care o trecere la săptămâna scurtă ar fi nerealistă în prezent.

Patronatele trag semnalul de alarmă: „Mai puține ore, mai puțină producție”

Maria Mincheva, vicepreședinta Camerei Industriale Bulgare (BIC), a declarat că țara sa nu este pregătită pentru un model de patru zile. Ea a atras atenția asupra scăderii populației active și a îmbătrânirii demografice, factori care pun deja presiune pe economie. În opinia sa, reducerea zilelor de lucru ar însemna automat o scădere a producției, în condițiile în care Bulgaria nu are nivelurile necesare de automatizare și digitalizare care să compenseze orele lipsă.

O poziție similară a fost exprimată și de Kiril Boshev, vicepreședinte al Asociației Capitalului Industrial (AIKB). Acesta a subliniat că o reducere la patru zile ar însemna o pierdere imediată de productivitate de 20%, un lux pe care companiile bulgare nu și-l pot permite. În plus, spune Boshev, o astfel de măsură ar putea duce la scăderea veniturilor bugetare, la o reducere a locurilor de muncă și la accentuarea instabilității economice.

Acesta a respins și varianta grecească a săptămânii de patru zile cu ture de 10 ore, afirmând tranșant că „oamenii nu sunt roboți”. În viziunea sa, extinderea programului zilnic ar genera doar epuizare în rândul angajaților, ceea ce ar compromite eficiența și calitatea muncii, mai ales în ultimele ore ale unei zile prelungite.

Sindicatele cer prudență: „Angajații nu solicită acest model”

Deși în alte țări sindicatele au fost primele care au cerut scurtarea săptămânii de lucru, în Bulgaria tonul este mult mai rezervat. Alexander Zagorov, secretar confederal al Confederației Sindicatelor Podkrepa, a subliniat că orice reformă în acest sens necesită un dialog amplu cu lucrătorii și o analiză atentă a consecințelor.

El a atras atenția că patronii ar întâmpina provocări serioase în reorganizarea programelor, a sistemelor de raportare și a structurii interne a companiilor. Mai mult, Zagorov a menționat că, spre deosebire de alte țări, angajații bulgari nu solicită în mod activ o săptămână de patru zile, ceea ce arată că problema nu este percepută ca o prioritate reală.

În același timp, Todor Kapitanov, vicepreședinte al Confederației Sindicatelor și Angajatorilor din Bulgaria, a confirmat că există câteva companii izolate care au început să testeze săptămâna de lucru scurtă. În aceste cazuri, salariile au rămas neschimbate, dar succesul depinde puternic de tipul de activitate. În industriile unde angajații trebuie să îndeplinească simultan mai multe roluri, reducerea zilelor de lucru s-a dovedit dificilă.