Pariul economic riscant al lui Marine Le Pen

Marine Le Pen încearcă să își extindă baza electorală dincolo de extrema dreaptă înaintea alegerilor prezidențiale din Franța, dar strategia sa economică se lovește de o contradicție dificilă: promisiunile care îi mobilizează alegătorii tradiționali pot îndepărta exact electoratul moderat de care ar putea avea nevoie pentru a câștiga în turul al doilea.

Promisiunile populiste, în centrul strategiei

La prima dezbatere prezidențială din perspectiva alegerilor de anul viitor, Le Pen a prezentat un pachet amplu de măsuri prin care susține că poate reduce deficitul bugetar al Franței.

În același timp, candidata Adunării Naționale și-a reafirmat promisiunea de a reveni asupra unei componente importante a reformei pensiilor promovate de Emmanuel Macron, astfel încât muncitorii să se poată pensiona la 62 de ani.

ANAF a stabilit TVA suplimentară de aproximativ 87 de milioane de lei într-un caz privind comerțul cu utilaje agricole

17:25

Autoritatea Vamală Română pune în funcțiune un nou sistem de scanare cu raze X în Portul Constanța

15:46

Le Pen a recunoscut că măsura ar putea fi criticată pentru impactul asupra deficitului, dar a susținut că este o alegere politică pe care societatea franceză trebuie să și-o asume, arată Politico.

Franța are puțin spațiu fiscal

Problema este că finanțele publice franceze sunt deja puternic tensionate. Datoria publică a ajuns la 117,5% din PIB, deficitul se menține mult peste limita europeană, iar costurile de finanțare au crescut.

În acest context, Le Pen susține introducerea unei „reguli de aur” care să mențină deficitul bugetar sub 3% din PIB, după modelul disciplinei fiscale germane. Ea promite, de asemenea, economii de aproximativ 125 de miliarde de euro, prin reducerea unor cheltuieli asociate migrației, eliminarea unor agenții publice considerate inutile și diminuarea contribuției Franței la bugetul Uniunii Europene.

Planul detaliat urmează să fie prezentat în toamnă. Deocamdată, însă, modul concret în care aceste economii ar putea fi realizate rămâne insuficient explicat.

Pensii mai generoase, deficit mai mic?

Aici apare principala problemă a programului. Le Pen încearcă să combine o promisiune costisitoare — pensionarea la 62 de ani — cu obiectivul de a reduce deficitul cu zeci de miliarde de euro.

Pentru electoratul său tradițional, această combinație poate fi atractivă: protecție socială mai mare și reducerea cheltuielilor considerate inutile.

Pentru investitori și pentru alegătorii fiscali-conservatori, însă, matematica bugetară este mult mai greu de convins.

Rivalii politici au început deja să atace această contradicție, susținând că programul economic al lui Le Pen riscă să agraveze problemele financiare ale Franței.

Plecarea unui consilier economic important

Tensiunile au devenit vizibile chiar în interiorul partidului. François Durvye, unul dintre consilierii economici importanți ai lui Le Pen, a părăsit campania. Fost manager de fonduri, Durvye contribuise la apropierea partidului de mediul de afaceri și susținea o disciplină fiscală mai strictă și politici economice mai liberale.

Pozițiile sale intrau însă în contradicție cu o parte a vechii gărzi a partidului, mai atașată de politicile populiste.

Durvye fusese și consilier al lui Jordan Bardella, considerat protejatul lui Le Pen și posibil succesor electoral în cazul în care aceasta nu ar fi putut candida.

Bardella a încercat apropierea de mediul de afaceri

În ultimii ani, Bardella și aliații săi au încercat să mute partidul spre centru în ceea ce privește politica economică.

Una dintre temele sensibile a fost chiar vârsta de pensionare. Bardella a încercat să atenueze poziția inițială a lui Le Pen, în timp ce Durvye susținea intern o abordare mai prudentă fiscal.

Plecarea lui Durvye sugerează că această strategie de apropiere de mediul de afaceri nu este lipsită de tensiuni.

Le Pen conduce sondajele, dar are nevoie de centru

Le Pen pornește din poziția de favorită. Sondajele o plasează la aproximativ 35% în primul tur, iar poziția sa este considerată puternică și în perspectiva turului al doilea. Totuși, câștigarea președinției presupune atragerea unei părți importante a alegătorilor care nu votează Adunarea Națională în primul tur. Aici apare vulnerabilitatea programului economic.

Un sondaj recent realizat de Odoxa arată că 36% dintre respondenți au încredere că Le Pen ar putea implementa o politică economică solidă dacă ar fi aleasă — cel mai bun scor dintre candidații testați.

Dar susținerea este concentrată în rândul alegătorilor Adunării Naționale. În rândul centriștilor, încrederea este semnificativ mai redusă, iar Édouard Philippe are o bază mai largă de susținere pe tema competenței economice.

Mediul de afaceri rămâne sceptic

Liderii de afaceri francezi nu sunt încă convinși că Adunarea Națională poate redresa economia.

Potrivit sondajelor realizate înaintea dezbaterii, apropierea partidului de electoratul liberal economic și de mediul de afaceri a creat o impresie de deschidere mai mare.

Le Pen, însă, are un istoric diferit. Ea a criticat frecvent elitele economice globale și instituțiile internaționale și a construit o parte importantă a mesajului său politic pe nemulțumirile regiunilor afectate de globalizare și dezindustrializare.

Această poziționare îi consolidează baza electorală, dar poate limita capacitatea de a convinge alegătorii de centru-dreapta.

O economie franceză aflată sub presiune

Dimensiunea problemei este amplificată de creșterea costurilor de împrumut și de atenția acordată Franței de agențiile de rating.

Pentru viitorul președinte, reducerea deficitului nu va fi doar o promisiune electorală. Va fi o necesitate fiscală într-o economie cu o datorie publică foarte ridicată și cu costuri de finanțare în creștere.

De aceea, orice program care combină reduceri masive de taxe sau cheltuieli sociale suplimentare cu economii bugetare de amploare va fi analizat în primul rând prin prisma sustenabilității sale financiare.

Pariul lui Le Pen

Le Pen pariază, în esență, pe posibilitatea de a face două lucruri simultan: să își păstreze nucleul populist și să convingă alegătorii moderați că poate administra responsabil finanțele Franței.

Este un echilibru dificil. Promisiunea pensionării la 62 de ani îi poate consolida sprijinul în rândul alegătorilor tradiționali, dar poate alimenta îndoielile privind disciplina fiscală. În schimb, un program mai auster ar putea liniști piețele și o parte a mediului de afaceri, dar ar risca să dezamăgească exact electoratul care a propulsat-o în fruntea sondajelor.

Când își va prezenta platforma economică completă, Le Pen va trebui să demonstreze nu doar că promisiunile sale sunt populare, ci și că cifrele se închid.

Adevărata miză a campaniei economice nu va fi, astfel, doar cât de mult promite Le Pen, ci dacă poate convinge electoratul că poate finanța aceste promisiuni fără să sacrifice credibilitatea fiscală a Franței.