Din avion, Gaza arată ca un șantier arheologic, ca ruinele unei civilizații antice

Privită din aer, Gaza seamănă cu ruinele unei civilizații antice, readusă la lumină după secole de întuneric. Un mozaic de structuri din beton și ziduri sfărâmate, cartiere presărate cu cratere, moloz și drumuri care nu duc nicăieri. Mai sunt câteva resturi ale orașelor șterse de pe hartă, scriu jurnaliștii The Guardian, care au fost invitați să însoţească o misiune aeriană militară iordaniană, pentru a surprinde Gaza așa cum este astăzi, devastată și înfruntând un nou flagel: foametea. Din cer, scriu jurnaliștii britanici, Gaza pare minusculă — o fâșie minusculă de pământ, dar care găzduiește unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale lumii. Aici au fost uciși peste 60.000 de oameni, conform autorităților sanitare din teritoriu. Alții, cu miile, rămân încă îngropați sub dărâmături.

Cu mai puțin de doi ani în urmă, Gaza era un loc viu, deși locuitorii săi se confruntau deja cu numeroase dificultăți. Piețele erau aglomerate, străzile pline de copii. Acea Gaza a dispărut și nu îngropată sub cenușă vulcanică și nici ștearsă de istorie, ci rasă de pe fața pământului printr-o campanie militară care a transformat teritoriul într-o scenă post-apocaliptică. Fotografiile și filmările The Guardian sunt, într-adevăr, impresionante. Chiar și de la o altitudine de aproximativ 600 de metri, se disting locuri care au marcat cele mai devastatoare capitole ale conflictului, bombardamente și asedii care au lăsat în urmă un peisaj marcat de cicatrici adânci. Peste 230 de reporteri palestinieni sunt îngropați în cimitire improvizate, scrie sursa citată.

Foamete în Gaza

Reporterii Guardian a primit, marți, permisiunea de a călători la bordul unei aeronave militare iordaniene care transportă ajutoare. Israel a anunțat, săptămâna trecută, că va relua lansările aeriene de ajutorare umanitare în Gaza, decizie luată, cel mai probabil, sub presiunea internațională, care semnalează penuria severă de alimente și medicamente. Criză care a ajuns la un nivel de foamete.

Litoralul românesc s-a ieftinit în septembrie. Tarifele sunt cu 21% mai mici decât în august, iar o noapte costă în medie 82 de euro

16:53

Comisia Europeană vrea să simplifice radical achizițiile publice și să favorizeze investițiile strategice în Europa

15:49

Zborul a oferit nu doar posibilitatea de a vedea cele trei tone de ajutoare — departe de a fi suficiente — lansate deasupra zonei afectate de foamete, ci și o șansă rară de a observa, măcar de la distanță, un teritoriu închis până acum aproape complet presei internaționale. Niciun jurnalist nu a mai intrat în zonă din 7 octombrie, momentul în care a început ofensiva israeliană. După atacurile conduse de Hamas în acea zi, Israel le-a interzis jurnaliștilor străini accesul în Gaza — o măsură fără precedent în istoria conflictelor moderne, marcând una dintre rarele situații în care reporterii au fost privați de acces într-o zonă de război activă.

„La aproximativ o oră și jumătate după decolare, avionul survolează ruinele Gaza City și nordul Gaza — acum un deșert de beton sfărâmat și praf. Clădirile sunt reduse la dărâmături, străzile sunt marcate de cratere, cartiere întregi sunt nivelate, făcute una cu pământul. Viața pare absentă — doar prin obiectivul de aproape 400 mm se pot observa câteva persoane în mijlocul peisajului distrus — singurele siluete ale unor oameni într-un loc, altfel, nelocuit”, scriu jurnaliștii The Guardian.

Foto: Unsplash

Ajutoarele parașutate sunt insuficiente

Când avionul se apropie de tabăra de refugiați Nuseirat, ușile din spate se deschid și paleții de ajutoare se rostogolesc. Parasutele se deschid, în timp ce pachetele cad spre pământ. Notele militare iordaniene arată că, de la reluarea misiunilor – pe 27 iulie – Forțele Armate Iordaniene au efectuat 140 de misiuni aeriene proprii și 293 în cooperare cu alte state, livrând 325 de tone de ajutoare către Gaza.

Aceste cantități sunt complet insuficiente. Agențiile umanitare avertizează că foametea se răspândește rapid. Deși lansările aeriene creează impresia de acțiune, ele sunt costisitoare, ineficiente și nu se compară cu debitate mult mai mari care ar putea  fi livrate cu camioane. În primele 21 de luni de război, 104 zile de lansări aeriene au egalat doar patru zile de alimentare fizică în Gaza, arată datele israeliene. Aceste acțiuni pot fi și periculoase: cel puțin 12 oameni s-au înecat anul trecut încercând să recupereze alimente căzute în mare, iar cel puțin 5 au murit sub paleți prabușiți peste ei.

Vom mai vedea vreodată Gaza?

Pe câteva sute de metri mai jos, Malak A Tantesh — jurnalist palestinian, corespondent Guardian și supraviețuitoare a tragediei — trimite un mesaj. Majoritatea colegilor ei încă nu au întâlnit-o din cauza blocadei israeliene, care împiedică ieșirea oamenilor din Gaza. A fost relocată de mai multe ori, trăiește fără acces sigur la hrană sau apă, și și-a pierdut familia și locuința. Este o senzație ciudată și tulburătoare să primești un mesaj de la ea în timp ce avionul survolează înălțimile distruse, scrie The Guardian.

Pe măsură ce avionul se întoarce spre Jordania, un soldat de la bord arată spre orizont, spre sud: „Acolo jos e Rafah”, spune el — zona de sud a Gaza, acum devastată, unde sute de oameni au murit în lupta pentru hrană. La doar câțiva kilometri est, într-un peisaj plin de cratere, se află locul unde pe 23 martie o unitate militară israeliană a lovit un convoi de vehicule medicale palestiniene, incident în cursul căruia au murit 15 paramedici și salvatori – rămași ulterior îngropați într-un mormânt comun.

„În momentul aterizării la baza aeriană King Abdullah II din Ghabawi, întrebarea care planează printre jurnaliști este aceeași: când vom mai vedea Gaza din nou?”, mai scrie The Guardian.