Cum ar putea civilizațiile avansate să comunice precum licuricii

Oamenii de știință caută semne ale inteligenței extraterestre, presupunând că civilizațiile avansate ar comunica prin tehnologii similare celor umane.

Dar, dacă, la scară cosmică, mesajele nu sunt transmise prin semnale complexe, ci prin impulsuri simple și eficiente, asemănătoare modului în care licuricii își folosesc lumina pentru a se recunoaște și a se face remarcați?

Licuricii, ca model pentru comunicarea între civilizațiile avansate

Foto: Unsplash

Acordul de liber-schimb UE-Mercosur intră provizoriu în vigoare

15:21

„O singură Europă, o singură piață”. Enrico Letta cere finalizarea pieței unice până în 2028

14:29

Cu mult înainte ca telescoapele moderne să confirme existența planetelor din jurul altor stele, ideea că viața ar putea exista și în alte colțuri ale Universului îi preocupa deja pe oameni.

Pe măsură ce tehnologia a avansat și am început să monitorizăm cerul în mai multe lungimi de undă (unde radio), această curiozitate a devenit o adevărată preocupare științifică, potrivit Universe Today. Astfel, în anii 1960 s-a conturat un domeniu de cercetare dedicat exclusiv identificării inteligenței extraterestre, denumit SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence).

Oamenii de știință au lansat numeroase inițiative menite să descopere „tehnosemnături”. Este vorba despre acele urme detectabile ale unor tehnologii dezvoltate de civilizațiile avansate. Accentul a fost pus în special pe identificarea semnalelor radio artificiale, inclusiv prin programe ample precum Breakthrough Listen.

În paralel, au existat și încercări de a detecta semnale termice neobișnuite, care ar putea indica megastructuri artificiale la scară stelară. În pofida acestor eforturi susținute, până azi nu a fost obținută nici o dovadă clară a existenței unei inteligențe non-umane în afara Pământului.

Un studiu al School of Earth and Space Exploration de la Arizona State University propune o nouă interpretare a acestui aparent eșec. Cercetătorii susțin că problema nu este lipsa semnalelor, dificultatea reală putând fi modul în care sunt căutate. Abordarea SETI ar fi prea restrictivă. Ea este dominată de o perspectivă antropocentrică. Mai exact, se presupune că alte civilizații ar comunica la fel ca oamenii.

Capcana familiarului și limitele comunicării radio

Cercetătorii susțin că majoritatea proiectelor SETI au presupus că inteligențele extraterestre folosesc tehnologii similare celor umane. Primele experimente, precum Project Ozma, mizează pe faptul că, în anii ’60, emisiile radio ale Pământului erau suficient de puternice pentru a fi detectate de la distanțe mari.

Această strategie avea sens, deoarece undele radio călătoresc eficient pe distanțe cosmice. Totuși, evoluția tehnologică a schimbat situația. Odată cu apariția fibrelor optice, a sateliților și a rețelelor digitale avansate, Pământul a devenit mai „tăcut” din punct de vedere radio. Astfel, o civilizație ar putea emite semnale detectabile doar pentru o perioadă scurtă din dezvoltarea sa tehnologică.

De aceea, cercetătorii SETI explorează și alte forme de comunicare, precum impulsurile laser, fluxurile de neutrini, undele gravitaționale sau alte semnale necunoscute. Totuși, problema principală rămâne, și anume că fără un cadru teoretic clar, nu se știe exact ce să cauți.

Estelle Janin, doctorandă la Arizona State University și coautoare a studiului, explică faptul că SETI oscilează între două extreme. Fie caută semnale asemănătoare celor umane, fie se concentrează pe anomalii inexplicabile prin astrofizica actuală. Nici una dintre aceste abordări nu este complet satisfăcătoare. Janin subliniază necesitatea unor modele care să identifice trăsături universale ale comunicării inteligente. Și asta, fără a depinde excesiv de ipoteze antropocentrice sau de absența totală a presupunerilor.

Comunicarea licuricilor, inspirație pentru civilizațiile avansate

Ca alternativă, cercetătorii propun ca SETI să se inspire din comunicarea vieții de pe Pământ, nu doar din tehnologii umane. Ei sugerează studierea principiilor de bază ale semnalizării biologice non-umane.

Un exemplu îl reprezintă comunicarea licuricilor, care emit lumini intermitente în perioada de reproducere. Fiecare specie are propriul tipar, care permite recunoașterea indivizilor compatibili și reduce riscul de a atrage prădători. Pentru oamenii de știință, aceste semnale sunt eficiente, vizibile clar pe fundal și consumă puțină energie.

Pornind de aici, autorii lansează ipoteza că o civilizație extraterestră ar putea transmite semnale optimizate pentru a se evidenția în univers, nu pentru complexitate sau conținut bogat. Ei au construit un model care plasează semnale artificiale pe fundalul emisiilor pulsarilor, stele neutronice foarte dense. Acestea sunt recunoscute pentru impulsurile lor regulate și intense.

De ce au fost aleși pulsarii

Pulsarii au fost aleși deoarece sunt răspândiți în galaxie și oferă un „fundal cosmic” previzibil. Acesta este asemănător mediului vizual în care licuricii își transmit semnalele. Modelul a folosit date despre 158 de pulsari într-o regiune de aproximativ 5 kiloparseci (16.300 de ani-lumină) în jurul Pământului, preluate din baza Australia National Telescope Facility. Pe acest fundal, cercetătorii au introdus semnale artificiale optimizate pentru eficiență energetică și diferențiere față de zgomotul natural.

Rezultatele arată că pulsarii emit semnale cu un „cost energetic” mult mai mare decât cel al semnalelor artificiale simulate. Astfel, un semnal inteligent ar putea fi recunoscut nu prin complexitate, ci prin regularitate, ordine internă și eficiență. Estelle Janin spune că structura acestor semnale ar putea reflecta procese de selecție și de adaptare, indicând prezența unei inteligențe.

Autorii subliniază că această metodă poate ajuta SETI să depășească limitările antropocentrice și să se concentreze pe proprietăți universale ale vieții, deja observabile pe Pământ. Studiul este conceptual, dar sugerează o colaborare mai strânsă între SETI și domenii precum bioacustica, etologia sau studiul comunicării animale. Janin concluzionează că licuricii sunt doar un punct de plecare, însă principiile semnalelor lor pot fi relevante și la scară cosmică.