În Rusia, efectele economice ale războiului se văd tot mai clar în viața de zi cu zi. Prețurile cresc mai rapid decât salariile, consumul scade, iar companiile mari resimt presiuni care nu mai pot fi acoperite doar din bugetul de stat și din exporturile de energie.
În orașele mari și mici, rușii își ajustează comportamentul de consum într-un mod care nu mai lasă loc de îndoială asupra direcției economiei. Familii întregi reduc cheltuielile pentru alimente, evită produsele importate și înlocuiesc brandurile străine cu alternative locale. Fenomenul este susținut de datele colectate de instituții financiare și platforme de analiză economică din Rusia.
În ultimii ani, inflația a devenit una dintre cele mai mari probleme pentru populație. Asta chiar dacă statisticile oficiale arată o anumită încetinire. Prețurile la produse de bază, de la lapte și carne până la orez și legume, au crescut într-un ritm care depășește majorările salariale. O parte dintre consumatori afirmă că valoarea bonului de cumpărături s-a dublat. Iar pe de altă parte, cantitatea de alimente achiziționată a scăzut vizibil.
Oamenii renunță la produse considerate cândva banale și adoptă o disciplină financiară forțată. Acest lucru le limitează confortul zilnic din ce în ce mai mult. Achizițiile de haine sunt amânate sau înlocuite cu articole autohtone mai ieftine. În timp ce vacanțele, ieșirile în oraș și cheltuielile pentru activități recreative devin un lux rar.
Pe hârtie, veniturile rușilor au crescut considerabil în ultimii ani. Acestea au fost influențate de investițiile masive în industria de apărare și de comenzile din domeniul militar. În 2024, salariile medii au înregistrat creșteri importante, alimentate de nevoia statului de a susține producția de echipamente și armament.
Cu toate acestea, aceste majorări nu au reușit să țină pasul cu inflația. Practic, o mare parte din câștigul nominal a fost înghițit de scumpiri succesive, iar puterea reală de cumpărare a populației continuă să scadă. Diferența dintre statistici și realitate este resimțită mai ales în gospodăriile obișnuite, unde fiecare ajustare de buget se reflectă imediat în rafturile frigiderului.
Banca centrală a reacționat prin majorarea agresivă a dobânzilor, care au ajuns la niveluri record. Scopul acestei măsuri a fost temperarea inflației și încetinirea consumului exagerat, însă efectele secundare sunt din ce în ce mai vizibile. Împrumuturile au devenit greu accesibile, iar firmele mici și mijlocii întâmpină dificultăți în obținerea de finanțări. Pentru populație, creditele ipotecare și cele de consum sunt aproape imposibil de contractat, ceea ce blochează investițiile în locuințe și bunuri de folosință îndelungată.
Chiar dacă dobânzile au fost ulterior ușor relaxate, economia arată acum efectele întârziate ale unei politici monetare dure. Rusia încearcă simultan să susțină efortul de război și să mențină un sector civil funcțional, însă această ecuație devine tot mai greu de rezolvat pe termen lung.
Impactul economic nu este resimțit uniform pe întreg teritoriul Rusiei. Capitala și marile centre urbane beneficiază încă de un anumit grad de protecție, prin salarii mai mari și acces la servicii mai bune, însă inclusiv aici se observă o deteriorare a nivelului de trai. Costurile de întreținere, chirii și servicii cresc constant, iar diferențele dintre venituri și cheltuieli se reduc.
În regiunile din afara Moscovei și Sankt Petersburg-ului, situația este și mai dificilă. Zonele industriale, dependente de sectoare precum oțelul, mineritul și energia, se confruntă cu probleme majore. Cererea externă a scăzut, sancțiunile limitează accesul la tehnologii și finanțări, iar piețele tradiționale sunt tot mai greu de menținut.
Lanțurile de retail confirmă această realitate. Deși veniturile cresc pe fondul inflației, profiturile se reduc, ceea ce indică o cerere mai slabă și cheltuieli operaționale mai mari. Dincolo de statistici, mesajul transmis de piață este că populația cumpără mai puțin, mai rar și mai selectiv.
În același timp, regiunile apropiate de zonele afectate direct de conflict resimt și un impact fizic, nu doar economic. Atacurile asupra infrastructurii energetice pun presiune suplimentară asupra rețelelor de distribuție și asupra costurilor de producție. Chiar dacă statul intervine pentru a menține funcțională infrastructura critică, costurile sunt transferate treptat către economie și, inevitabil, către consumatori.
Economia Rusiei rămâne puternic dependentă de exporturile de petrol și gaze, însă și acest pilon începe să fie fragilizată. Presiunea internațională pentru reducerea veniturilor din energie limitează capacitatea Moscovei de a compensa pierderile interne prin încasări externe.
Strategiile de redirecționare a exporturilor către Asia și alte regiuni oferă un respiro temporar, dar nu pot înlocui pe termen lung piețele pierdute. Costurile logistice sunt mai mari, discounturile necesare pentru a atrage cumpărători sunt substanțiale, iar marjele de profit se reduc.