Europa, amenințată cu înghețul în plină încălzire globală. Continentul ar putea traversa ierni devastatoare dacă acest curent oceanic se prăbușește

În ultimele decenii, știința a descoperit o realitate tulburătoare: sistemul oceanic global, esențial pentru stabilitatea climei așa cum o știm, este vulnerabil la schimbările climatice. Circulația Meridională din Atlantic (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC), cunoscută și sub denumirea de „conveyor belt” al oceanului, transportă apă caldă din tropice către nordul Atlanticului, având un rol crucial în menținerea climelor temperate în Europa de Vest. Însă, datorită încălzirii globale și a topirii accelerate a ghețarilor din Groenlanda, AMOC pare că s-ar afla în pragul unui colaps iminent. Studiile recente estimează o probabilitate de 70% ca acest colaps să se producă până în 2300, în cazul în care nu schimbăm nimic din dinamicile care duc la încălzirea globală. Riscul rămâne semnificativ, însă, și în scenariile cu emisii scăzute de CO₂. Dacă AMOC cedează, Europa de Nord ar putea experimenta ierni extrem de reci, cu scăderi de temperatură de până la 15°C în câteva decenii, ceea ce ar afecta grav agricultura și infrastructura. De asemenea, acest fenomen ar putea duce la creșterea nivelului mării și la perturbarea regimurilor de precipitații, esențiale pentru producția de alimente. În fața acestor amenințări, comunitatea științifică subliniază necesitatea reducerii rapide a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a preveni un dezastru climatic iminent. 

Pentru majoritatea oamenilor, adaptarea la schimbările climatice a înseamnat, în ultimii ani, pregătirea pentru temperaturi mai ridicate. Până și Marea Britanie se se așteaptă la o climă caldă, așa că plantează podgorii și școlește cultivatori curajoși, care încearcă să producă ulei din măsline crescute local, în Lincolnshire. Ce s-ar întâmpla, însă, dacă am fi loviți de un alt tip de criza climatică, care ne-ar arunca, de fapt, într-o lume cu ierni înghețate și veri uscate, ceea ce ar face inutile toate investițiile agricole de până acum? O prăbușire a Circulației Meridionale Atlantice (AMOC) ar produce uragane puternice și ierni cu geruri devastatoare în Europa. Acest risc a fost puternic subestimat și comunicat deficitar, dar este foarte probabil și totul depinde de ceea ce se întâmplă în Oceanul Atlantic, scrie Bloomberg.

Sistemul climatic european se bazează pe Circulația Meridională Atlantică (AMOC). Acest sistem vital de curenți oceanici transportă apă caldă spre nord, apoi o aduce înapoi spre sud, ca flux de apă rece, care circulă prin adânc. Transferul de căldură rezultat ajută Europa Occidentală să rămână cu o climă mult mai blândă decât alte regiuni aflate pe aceleași latitudini, cum este, de pildă, Siberia. Circuitul are, în același timp, un rol în tiparele globale de ploi și în distribuția fitoplanctonului (și, implicit, a stocurilor de pește și biodiversității subacvatice).

AMOC / Foto: Climate

La un anumit nivel de încălzire globală, schimbările ar putea fi ireversibile

Prin arderea combustibililor fosili, oamenii au pus în pericol această uriașă „bandă transportoare” marină, scrie Bloomberg. Fiind influențată atât de temperatură, cât și de salinitate, AMOC este pe punctul de a slăbi, iar riscul este mai mare, pe măsură ce oceanele se încălzesc: cantități uriașe de apă dulce, provenite din topirea calotei glaciare din Groenlanda, diluează salinitatea din Atlanticul de Nord. Comunitățile științifice consideră că această situație ar putea fi un „element decisiv, care ar putea marca o cotitură”: am putea ajunge într-un punct în care buclele de feedback preiau controlul și provoacă o schimbare bruscă a sistemului – adică prăbușirea AMOC. Există o doză mare de incertitudine cu privire la acest proces. Comunitățile științifice nu pot spune deocamdată care este nivelul de încălzire globală la care s-ar putea declanșa aceste schimbări ireversibile și nici care este intervalul de timp în care s-ar putea instala o oprire a circulației.

„Bule reci” la sud de Groenlanda

Colectarea datelor a început abia în 2004, așa că este greu să discernem între tendințele pe termen lung și variabilitatea pe termen scurt. Studiile se bat cap în cap: un studiu din ianuarie 2025 spunea că AMOC nu a încetinit în ultimii 60 de ani. Un alt studiu, din 2018, sugera că a încetinit. Aceste studii folosesc, de fapt, modele climatice pentru a umple golurile. Unii cercetători sunt de părere că există dovezi că AMOC a slăbit, cum ar fi apariția unei „bule reci” la sud de Groenlanda. Divergențele dintre studiile publicate până acum fac, însă, mai dificilă cuantificarea riscului.

Oamenii de știință sunt de acord că AMOC se poate prăbuși: circulația în Atlantic a avut schimbări bruște – între moduri slabe și puternice – de mai multe ori în ultimii 70.000 de ani, spun cercetătorii. De asemenea, mediile științifice par unanim de acord că impactul ar fi dezastruos dacă circulația în Atlantic s-ar opri. Rămâne, totuși, ceva mai ușor să ignori o amenințare, atunci când știința pare atât de neconcludentă, comentează Bloomberg, citând câteva concluzii contradictorii ale diferitelor studii apărute doar în ultimul an:

• Octombrie 2024: „Curentele Oceanului Atlantic sunt pe punctul de a se prăbuși”
• Ianuarie 2025: AMOC nu a scăzut în ultimii 60 de ani.
• Februarie 2025: „Prăbușirea totală a curenților vitali ai Atlanticului este improbabilă în acest secol”
• August 2025: „Prăbușirea unui curent atlantic critic nu mai poate fi considerată un eveniment cu probabilitate scăzută”

O astfel de listă face să pară că ideea de consens științific e ceva care se mișcă haotic, de la o extremă la alta. În realitate, fiecare dintre aceste studii adaugă, de fapt, o piesă la ceea ce oceanograful și climatologul Stefan Rahmstorf numește „uriașul puzzle” al înțelegerii științifice, pe blogul RealClimate. Studiul din februarie, publicat în Nature – o cercetare condusă de Jonathan Baker, de la Met Office -, pare să contrazică studiile care avertizează că AMOC se apropie de punctul critic. Dar diferența pare, mai degrabă, una semantică – gradul de slăbire clasificat ca „prăbușire” în cel mai recent studiu, la care Rahmstorf este autor, nu este considerat „chiar o prăbușire” în articolul anterior.

Minime de -20°C la Amsterdam?

Analiza lui Baker asupra a peste 30 de modele climatice a arătat că, chiar și sub emisii extreme de gaze cu efect de seră și cu un aflux de apă dulce, AMOC își va continua parcursul, condus de vânturile din Oceanul de Sud. Totuși, și în viziunea lui Baker, circulația s-ar afla într-o stare extrem de slăbită. Este asta liniștitor? Un AMOC slăbit ar antrena consecințe uriașe pentru planetă. Ar aduce ierni dure în Europa: cum v-ar plăcea o minimă de -20°C la Amsterdam? De asemenea, ar duce la o accelerare a creșterii nivelului mării și la uragane mai puternice. Dar presa s-a concentrat mai degrabă pe veștile bune, respectiv pe declarația lui Baker că sistemul de curenți oceanici este „în siguranță în raport cu o prăbușire climatică”. Au ignorat nuanțele, comentează Bloomberg.

Foto: Unsplash

Ce se va întâmpla în 2500?

Cel mai recent studiu, publicat în Environmental Research Letters, extinde orizontul dincolo de 2100, folosind modele climatice care pot prezice ce s-ar putea întâmpla în diverse scenarii de emisii, până în 2300 și 2500. Dacă emisiile de carbon continuă să crească, 70% din proiecții văd prăbușirea AMOC până în 2300. Dacă ne ținem de promisiunile Acordului de la Paris, o oprire rămâne, totuși, posibilă în 25% din cazuri.

Când oamenii de știință nu sunt siguri sau când riscul pare scăzut, tentația este să nu ne facem griji, comentează Bloomberg. Dar, când impactul potențial este catastrofal, iei măsuri imediat. Dacă avionul în care urci ar avea 25% șanse să se prăbușească, ai zbura? Dacă ar acorda o atenție mai mare proceselor din Oceanul Atlantic, lumea poate că s-ar speria suficient de tare pentru a lua criza climatică mai în serios, mai scrie Bloomberg.