Extrema-dreaptă amenință economia Europei

Ascensiunea partidelor de extremă-dreapta în Europa ridică temeri uriașe privind viitorul economic al continentului. Dacă aceste formațiuni vor ajunge să guverneze marile economii europene, riscul este dublu. Pe de o parte stagnare pe termen lung și prăbușiri bruște pe piețele de obligațiuni. De la Franța la Germania, Italia și Polonia, valul populist promite măsuri atractive pentru electorat.

Extrema-dreaptă, pe cale să conducă jumătate din PIB-ul Europei

În ultimele luni, partidele de extremă-dreaptă au câștigat teren semnificativ în aproape toate marile economii europene, scrie The Economist.

În Franța, formațiunile conduse de Marine Le Pen și Jordan Bardella conduc în sondaje. În Germania, Alternativa pentru Germania (AfD) se apropie de niveluri record de popularitate. În Marea Britanie, Reform UK contestă deja partidele tradiționale. Iar în Polonia, candidatul lor prezidențial a învins recent reprezentantul centrului politic.

Miliarde de euro pompate de Guvernul lui Viktor Orban în Transilvania. Cum funcționează subvențiile din Ungaria

12:45

ANALIZĂ

Putin a decis să confiște activele companiilor occidentale din Rusia ca răspuns la planul UE pentru rezervele înghețate

12:05

Italia este deja guvernată de Giorgia Meloni, lideră a Fratelli d’Italia, iar în Țările de Jos o coaliție temporară cu influență hard-right a reușit să preia conducerea pentru o perioadă scurtă.

Dacă actuala tendință se menține, până în 2027 extrema-dreaptă ar putea controla guvernele unor economii care, împreună, însumează aproape jumătate din produsul intern brut al Uniunii Europene.

Această posibilitate ridică întrebări serioase despre direcția economică a Europei într-un moment în care creșterea PIB-ului continental este deja fragilă, cu o medie anuală de doar 1%.

Promisiuni populiste: taxe mai mici, subvenții mai mari

Extrema-dreaptă europeană își construiește platforma electorală pe baza unor promisiuni seducătoare dar riscante.

Printre acestea se numără reduceri consistente de taxe, extinderea subvențiilor pentru familii și pensionari și protecția locurilor de muncă împotriva competiției externe.

Exemplele sunt clare:

• Reform UK promite cheltuieli suplimentare de aproape 200 de miliarde de lire, dar economiile estimate abia ajung la jumătate.

• AfD în Germania ar genera un deficit suplimentar de 150–180 de miliarde de euro prin planurile sale fiscale.

• În Polonia, guvernul condus de PiS a extins alocația Family 500+ la 800 zloți lunar, o măsură extrem de costisitoare pentru buget.

Aceste politici pot fi atractive pe termen scurt, dar realitatea arată că piețele financiare penalizează rapid derapajele fiscale. Randamentele obligațiunilor pe termen lung au crescut deja semnificativ în Franța și Marea Britanie, semnalând lipsa de încredere a investitorilor.

De la moderare aparentă la risc fiscal. Extrema-dreaptă duce Europa în haos financiar

Mulți lideri ai extremei drepte încearcă să afișeze o imagine mai moderată atunci când se apropie de guvernare.

Astfel, proiectele radicale privind ieșirea din zona euro sau din Uniunea Europeană sunt rareori puse în practică. Chiar și Giorgia Meloni, cunoscută pentru pozițiile sale dure, a ales să coopereze relativ prudent cu Bruxelles-ul și să gestioneze atent fondurile europene.

Totuși, această „moderație” nu înseamnă reforme. În Italia, Meloni a evitat măsuri structurale care ar fi putut stimula creșterea economică, preferând să mențină un sistem protecționist și să evite conflictele directe cu electoratul.

Piața obligațiunilor, testul suprem pentru populism

Piețele de obligațiuni reacționează prompt la orice semn de indisciplină fiscală.

În septembrie, randamentul obligațiunilor britanice pe 30 de ani a ajuns la 5,7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 25 de ani. În Franța, un anunț politic tensionat a dus la o creștere a randamentului la 4,46%, un maxim nemaivăzut din 2008.

Dacă extrema-dreaptă va prelua guvernarea în economii majore precum Franța sau Germania, investitorii ar putea testa coeziunea zonei euro, punând presiune pe Banca Centrală Europeană.

Un scenariu în care Marine Le Pen sau Jordan Bardella ar conduce Franța ar fi suficient pentru a crea haos pe piețele financiare, riscând o nouă criză a datoriilor în zona euro.

Imigrația și sprijinul social: între retorică și realitate

Deși retorica partidelor de extremă-dreaptă se concentrează pe reducerea imigrației, realitatea arată altfel.

În Polonia, sub conducerea PiS, numărul migranților a crescut de la 86.000 în 2015 la peste 224.000 în 2021. Acest număr a explodat după invazia Ucrainei. În Italia, Giorgia Meloni a aprobat 500.000 de vize de muncă pentru trei ani, deși campania sa electorală promitea restricții severe.

Diferența constă în modul de tratare a migranților. Politicile preferate de extrema-dreaptă nu blochează imigrația, ci fac viața mai dificilă pentru noii veniți, în timp ce favorizează cetățenii autohtoni la accesul la locuințe, servicii publice și locuri de muncă.

În paralel, guvernele oferă stimuli generoși pentru familii și pensionari, cu impact masiv asupra bugetelor naționale.

Consecințe inevitabile: stagnare și pierdere de competitivitate

Chiar și în scenariul în care guvernele de extremă-dreapta adoptă o linie aparent „responsabilă” în primii ani, efectele negative sunt greu de evitat.

Reformele esențiale pentru creșterea productivității sunt amânate sau blocate. Politicile de protecționism și cheltuieli excesive consolidează stagnarea.

Istoricul arată clar că guvernele de extremă-dreaptă reduc PIB-ul per capita cu peste 10% pe termen lung comparativ cu administrațiile moderate, favorizează firmele apropiate politic și reduc competitivitatea economiilor.