O alianță între conservatori religioși din mișcarea natalistă MAGA și magnați ai tehnologiei din Silicon Valley transformă creșterea natalității în America într-o misiune ideologică și economică. Unii dintre miliardari – precum Elon Musk și Peter Thiel – finanțează inițiative de „optimizare” a reproducerii. Aceste start-up-uri testează utere artificiale, selecția embrionară genetică și „bănci de ADN” destinate „optimizării” viitorilor copii ai Americii. Fondurile de investiții apropiate de miliardarii MAGA cumpără clinici, lanțuri de spitale și platforme digitale pentru „optimizarea fertilității”. La rândul lor, liderii republicani – ca J.D. Vance și Donald Trump – amplifică efectul, promovând ideea că nașterea de copii este o datorie patriotică. Criticii spun că acest „natalism” reînvie idei eugenice și patriarhale. Imperativul absolut al nașterii de copii pune presiune asupra femeilor și glorifică maternitatea ca instrument de stat. În esență, se arată într-o amplă analiză publicată de The Economist, mișcarea propune o soluție simplistă la o problemă complexă: în loc de politici sociale reale, oferă o nouă ideologie a nașterii ca salvare națională.
Natalismul MAGA e mai mult decât o reacție la scăderea evidentă a natalității: e, mai degrabă, un simptom al anxietății civilizației americane, scrie The Economist. Sub retorica „pro-viață” se amestecă, de fapt, trei frici profunde. Una este de natură economică, anume că sistemul nu va mai putea susține generațiile vârstnice. Se adaugă o temere culturală, și anume că valorile progresiste vor dizolva identitatea națională. Nu în ultimul rând, presează frica demografică, groaza că imigrația va „înlocui” majoritatea albă. În acest amestec de temeri, a avea copii devine un act de rezistență simbolică, o dovadă de loialitate față de trib, nu o alegere personală.
Analiza publicată de The Economist începe cu un scenariu aparent desprins dintr-o distopie. Într-o seară caldă de martie, camionagiul Tim Adkinson a renunțat la cabina în care dormea și s-a cazat la un hotel din Austin, Texas. Purta o cămașă de in albă, pantaloni chino și o brățară galbenă din hârtie. Brățara e un simbol în măsură să-i anunțe pe ceilalți participanți că e singur, disponibil pentru întâlniri și, mai ales, dornic să procreeze. La 32 de ani, fără copii, Adkinson a simțit, dintr-o dată, că a contribuit, fără voie, la criza demografică a Americii. „Am realizat că e o problemă – nu doar la mine, ci peste tot”, spune el, cu o umbră de regret pe chip.
La masa din auditoriul Muzeului de Istorie al Statului Texas, înconjurat de 200 de pro-nataliști, mânca pui fript și broccoli. Cam aceasta a fost deschiderea NatalCon, o conferință de două zile dedicată găsirii unor „soluții inovatoare” pentru declinul natalității globale. Pentru Adkinson, întâlnirea a fost și o șansă personală: completase un formular în care își scrisese o serie de date, vârsta, religia și numărul de copii pe care-i dorește – între unu și șapte sau chiar mai mulți. Când a privit, însă, sala, a înțeles că ceva ar putea să meargă prost: „Opt bărbați la o femeie. Nu-mi fac mari speranțe”.
Adkinson a votat cu Donald Trump și se considera „de dreapta dură”. La conferință a adunat în jurul lui ingineri libertarieni și conservatori religioși, adică așa-numita alianță „tech-trad”, care a pus umărul la al doilea mandat Trump. Pentru ei, scăderea natalității reprezintă o amenințare existențială, critică pentru economia americană, pentru securitatea națională și chiar pentru însuși proiectul MAGA. Miliardari precum Elon Musk, Peter Thiel sau Marc Andreessen finanțează companii și programe de cercetare în domeniul reproducerii. În paralel, fundații conservatoare, ca Heritage Foundation, cer interzicerea avortului și limitarea accesului la contraceptive.
Vicepreședintele J.D. Vance, protejatul lui Thiel – convertit la catolicism, a transformat natalismul într-un punct-cheie al dreptei trumpiste. A atacat democrații fără copii biologici, pe care i-a descris drept „femei cu pisici”, și a declarat solemn: „Vreau mai mulți bebeluși în Statele Unite”. Trump însuși, scrie The Economist, s-a autointitulat „președinte al fertilizării”, lansând planul TrumpRx, un program guvernamental care va vinde tratamente de fertilitate la preț redus. Pentru participanții la NatalCon, momentul părea prielnic: „Naționalismul natalist” devenea o cauză de stat.
În fața muzeului, o mulțime de protestatari mascați strigau „Naziștii, afară de pe campus!” și fluturau pancarte pe care scria „Eugeniști”. Cuvântul „Natalists” era tăiat cu roșu. Pentru detractorii conferinței, mișcarea pro-natalistă pare o fațadă pentru ideea unei Americi mai albe, comentează sursa citată. Adkinson, obișnuit cu insultele, a ridicat din umeri: „Mi s-a spus că aș fi nazist de sute de ori. Mesajul e simplu: faceți copii. Cum zici asta, cum stânga o ia razna!”. Scăderea natalității, o realitate globală, e prezentată de pro-nataliști ca o urgență civilizațională.
Datele confirmă, de fapt, tendința: dacă ritmul actual continuă, populația mondială va atinge vârful în 2065, la 9,6 miliarde, apoi va scădea accelerat. În SUA, rata fertilității e de 1,6 copii pe femeie, sub nivelul de înlocuire de 2,1, dar peste Europa sau Asia de Est. În teorie, declinul reflectă emanciparea femeilor și controlul asupra propriei vieți, dar efectele economice sunt incerte. Mai puțini oameni activi înseamnă o povară mai mare pe generațiile viitoare și riscuri pentru sustenabilitatea datoriei publice.
Multe guverne încearcă să „cumpere” bebeluși. Coreea de Sud, cu o rată a fertilității de 0,72, cea mai mică din lume, a cheltuit 270 de miliarde de dolari în două decenii pe programe pro-nataliste. Au implementat diverse măsuri, de la transport gratuit pentru gravide, la subvenții pentru fertilizare in vitro și locuințe gratuite pentru mame. În Ungaria, guvernul lui Viktor Orbán alocă 6% din PIB pentru stimularea natalității, inclusiv prin scutiri de impozit pe viață pentru mamele cu doi copii sau mai mulți. Rezultatele rămân însă slabe: natalitatea abia dacă s-a mișcat.
Economista Catherine Pakaluk, profesoară la Universitatea Catolică din America, a spus, la NatalCon, că „a avea un copil seamănă mai mult cu înrolarea în armată decât cu o cină romantică”. Explică eșecul stimulentelor financiare prin simplul fapt că maternitatea a devenit o alegere, nu o obligație. În cercetările ei, pe grupuri de femei americane care au cinci copii sau mai mulți, a descoperit că dorința de a avea o familie numeroasă se formează prin experiență directă. „Am crescut printre frați. Știam cum e să fii înconjurată de copii”, spune ea.
Pro-nataliștii se tem că femeile din societățile moderne, tot mai rupte de contactul cu copiii, vor privi maternitatea ca pe o povară. Astfel, populația „nativă” ar intra într-un cerc vicios al declinului. În America, ideea prinde rădăcini într-un climat politic tot mai nativist. Administrația Trump a înăsprit regulile de imigrație, iar deportările au devenit spectacol public. Pentru dreapta radicală, singura soluție rămâne creșterea internă. „Nu e doar un război cultural, e un război pentru civilizație. Natalismul este sabia și scutul nostru”, a declarat influencerul Jack Posobiec în deschiderea NatalCon.
În centrul alianței „tech-trad”, libertarienii din Silicon Valley și conservatorii creștini împărtășesc același diagnostic: declinul natalității e semnul decadenței liberale. Unii invocă Biblia – „mergeți și înmulțiți-vă”. Alții, logica productivității: familiile inteligente creează societăți inovatoare. În ambele cazuri, discursul e despre renașterea Americii. În sala în care s-a desfășurat conferința, contrastul era vizibil, comentează The Economist: tricouri cu logo-uri tech lângă cămăși apretate, mame cu câte zece copii printre bărbați care vorbeau despre „viitorul familiei”.
În cercurile tech, ideea procreării nu mai e legată doar de credință, ci și de inginerie. Start-up-uri finanțate de miliardari pro-nataliști testează uterele artificiale, selecția embrionară genetică și „bănci de ADN” destinate „optimizării” viitorilor copii. Compania Conception, fondată de fostul cercetător Google Matt Krisiloff, vrea să creeze ovule din celule stem, deschizând posibilitatea „nașterii fără femei”. În conferințele sale, Krisiloff vorbește despre „extinderea vieții prin reproducere nelimitată” – un concept care îmbină eugenia cu transumanismul.
În același timp, Elon Musk postează obsesiv pe X mesaje despre „criza demografică iminentă”, declarând că „nimic nu e mai important decât a avea copii”. Peter Thiel a finanțat institute care promovează ideea „reproducției strategice”, iar Marc Andreessen a scris, în „Techno-Optimist Manifesto”, că omenirea are datoria morală de a se multiplica. Aceste idei, cândva marginale, au devenit un curent principal în cultura MAGA–tech. În logica lor, natalitatea e o formă de patriotism.
În America anului 2025, noul conservatorism combină simboluri biblice cu retorica Silicon Valley. Nașterea nu e doar un act privat, ci o contribuție la salvarea națiunii. În discursul de închidere al NatalCon, pastorul calvinist Joe Rigney a spus-o clar: „Fiecare copil e o lovitură dată nihilismului.” Sala a izbucnit în aplauze. Adkinson, bărbatul cu camionul, s-a ridicat și a aplaudat frenetic, plin de emoție. „Simți că faci parte din ceva mare. Că viitorul te cheamă”, spunea el după conferință.
Pentru mulți, natalismul oferă un sens într-o epocă de fragmentare. Pandemia, automatizarea, declinul comunităților tradiționale și polarizarea politică au lăsat un gol spiritual. Pro-nataliștii îl umplu cu o misiune colectivă: să salveze civilizația prin reproducere. Dincolo de retorică, mulți dintre ei caută, de fapt, apartenență, comentează The Economist.
Deși imaginea publică a natalismului e dominată de bărbați, femeile joacă un rol central. Influencere – precum Hannah Neeleman („Ballerina Farm”) – promovează maternitatea ca stil de viață. Atr fi un stil de viață luxos, cu ferme curate și excelent utilate și copii blonzi, care se joacă printre animale grăsuțe, îmbrăcați în hăinuțe pastel, din bumbac. Astefel de vorbitori, comentează sursa citată, transformă sacrificiul în estetică și atrag milioane de urmăritori. Dar în spatele filtrelor vintage, multe dintre acestea creatoare de trned recunosc că ideea de a fi mame perfecte înseamnă o presiune uriașă.
Socioloaga Mary Harrington, una dintre vocile mișcării, afirmă că feminismul a „dezrădăcinat” femeile de biologia lor. Criticii o acuză, însă, de nostalgie patriarhală. În timp ce o parte dintre femei se regăsesc în mesajul ei, altele îl consideră o reîntoarcere forțată la secolul XIX. „Ne vinde iluzia alegerii, dar e tot o constrângere”, spune o activistă pro-choice prezentă la protestele din Austin.
Natalismul de dreapta american este o alianță paradoxală între piață și religie, comentează The Economist. Silicon Valley îl justifică prin economie: o populație mai tânără înseamnă creștere, consum, inovație. Conservatorii îl sacralizează: o națiune care nu mai naște, moare. În punctul de întâlnire dintre cele două viziuni, nașterea devine un act economic cu valoare morală.
Companiile de fertilitate profită. În ultimele 12 luni, acțiunile firmelor care oferă tratamente IVF și testare genetică au crescut cu peste 40%. Fondurile de investiții apropiate de miliardarii MAGA cumpără clinici, lanțuri de spitale și platforme digitale pentru „optimizarea fertilității”. Sub discursul pro-familie, se ascunde o nouă frontieră de business, comentează sursa citată.
Pentru unii observatori, retorica natalistă amintește de alte epoci. Sociologii au remarcat ecouri ale propagandei din anii ’30, când regimurile autoritare glorificau maternitatea ca datorie patriotică. În America anului 2025, lozinca „Make America Procreate Again” nu e departe de acea logică. „Când statul îți spune câți copii să faci, fie direct, fie prin presiune morală, libertatea devine o iluzie”, avertizează profesorul de etică Michael Sandel.
Totuși, mișcarea natalistă nu e monolitică. Există și voci moderate, care cer politici de sprijin real pentru părinți. Adică locuințe accesibile, creșe, concedii plătite. Aceste cereri pragmatice, însă, sunt adesea eclipsate de discursul moralizator al extremei drepte. Acolo, femeia e glorificată doar atâta timp cât naște.
La încheierea conferinței, Adkinson și-a luat brățara galbenă și a ieșit în noapte. Nu întâlnise pe nimeni, dar părea împăcat. „Poate că misiunea mea e să cred că viitorul merită copii, chiar dacă nu sunt ai mei”, a spus el, zâmbind. Pentru un moment, părea că patriotismul și singurătatea pot coexista.
În hol, o tânără cu un tricou alb pe care scria simplu: Go have babies. În jurul ei, oameni cu telefoane, bărbi, cărți religioase și startup pitch-uri vorbeau despre viitor. America natalistă prindea contur – între profeție, tehnologie și nostalgie.
Din punct de vedere economic, natalismul politic oferă o soluție simplistă la o problemă complexă. Populațiile nu cresc prin morală, ci prin infrastructură: locuințe accesibile, educație de calitate, stabilitate economică, concedii plătite. Țările cu cele mai ridicate rate ale fertilității din Occident – Franța și Suedia – nu sunt cele mai religioase, ci cele mai egalitare. În schimb, acolo unde maternitatea e glorificată dar nefinanțată, femeile aleg să nu nască.
Cultural, mișcarea natalistă reintroduce ideea că valoarea unei femei derivă din capacitatea ei reproductivă. În era inteligenței artificiale și a economiei digitale, această întoarcere la biologie ca destin produce un contrast brutal. Pentru generațiile tinere, care amână căsătoria și caută sens în afara familiei tradiționale, apelul natalist sună, adesea, ca o mustrare. Totuși, pentru alții – mai ales pentru bărbați tineri – el oferă un cadru moral clar și o comunitate.
Politic, natalismul e o punte între libertarismul tehnologic și autoritarismul religios. El permite alianța dintre elitele digitale, care văd omul ca resursă reproductivă, și conservatorii tradiționali, care văd familia ca templu moral. În ambele cazuri, corpul femeii devine un teritoriu politic. „Fă copii pentru țară” e o frază care ascunde o formă modernă de control social.
În final, avem un paradox: în numele „vieții”, mișcarea natalistă ignoră tocmai condițiile care o fac posibilă – libertatea, egalitatea și demnitatea, comentează sursa citată. Poate că adevărata întrebare nu e de ce nu mai fac oamenii copii, ci ce fel de lume li se oferă celor care ar putea să-i aducă pe lume, mai scrie sursa citată.