„Fără animale, fără oaspeți, fără muzică și fără muncă de acasă”: de ce anunțurile pentru închirieri de locuințe devin tot mai stricte

Piața închirierilor trece prin schimbări vizibile, iar anunțurile pentru locuințe comune sunt în măsură să sublinieze acest trend: nu mai vorbesc doar despre chirii și locație, ci și despre reguli tot mai stricte de conviețuire. Fenomenul, deja foarte vizibil în Marea Britanie, unde mulți chiriași își filtrează colegii prin interdicții precum „fără musafiri” sau „fără muncă de acasă”, începe să reflecte tensiunea generală dintre costurile tot mai mari și lipsa de control asupra condițiilor de locuire. Bine ai venit pe o piață a chiriilor unde ai privilegiul de a plăti pentru o cameră pe care, în mod ideal, n-ar trebui să o folosești pentru nimic altceva în afară de somn, scrie The Guardian. Explozia de reguli ciudate de pe site-urile de închirieri, scrie sursa citată, nu a apărut din senin. Este un simptom al unei maladii mai largi – o stare generală de nemulțumire și neputință, care se intensifică pe măsură ce locuințele devin inaccesibile. Este o reflectare a nesiguranței financiare și răzbunarea etapelor de viață pe care generație după generație le amână perpetuu. 

O avalanșă de anunțuri pe site-urile britanice de închirieri de locuințe, cum ar fi SpareRoom, sună mai degrabă ca regulamentele unui internat decât ca niște invitații prietenoase la împărțirea unei locuințe. „Vă rugăm să rețineți – fără oaspeți surpriză, fără muzică și fără utilizarea sufrageriei, pentru că servește drept dormitor”, scrie un „actual coleg de apartament”, citat într-un material The Guardian. Poate că există și o oră de stingere. Tendința unor proprietari de a-și controla strict chiriașii este deja destul de bine documentată, cu reguli care variază de la cele acceptate cu jumătate de gură, precum interdicția de a avea animale, la tot felul de reguli absurde: spicuind din anunțuri, un aspirant ar putea da peste solicitări cum ar fi să nu folosești bucătăria pe timp de noapte, ideal ar fi să fii plecat în weekend sau să fie, practic, interzisă folosirea toaletei, din cauza unei interdicții de zgomot după ora 20.30, care se extinde la orice fel de zgomot, inclusiv sunetul pașilor.

Limitările privind munca de acasă au devenit cele mai restrictive

O persoană, scrie sursa citată, precizează că își dorește ca noul chiriaș să nu fie „un mare utilizator al bucătăriei”. „Eu intru și ies din bucătărie în 10 minute”, clarifică ea. „Ideal ar fi să găsesc pe cineva asemănător”. Rămâne o întrebare ce se poate găti în doar 10 minute – dar poate că acesta e și sensul acestui anunț.

O țară vecină României a făcut exporturi de arme în valoare de 6,65 miliarde de euro

19:02

Chemtrails și rețele obscure: ne transformăm într-o lume de consumatori conspiraționiști?

18:12

Dintre noile reguli impuse, limitările privind munca de acasă au devenit cele mai restrictive. Din cele 30 de anunțuri pentru împărțirea unei locuințe, mai mult de jumătate precizează că un coleg de apartament potrivit este cel care, „ideal, ar lucra cu normă întreagă în afara casei”. Sperăm că ești amabil, prietenos și atent – dar, ideal, să nu fii efectiv prezent.

Foto: Unsplash

Chiriașii din Anglia cheltui, în medie 36%, din câștiguri pe locuință

Pe de o parte, tabăra „fără Work From Home (WFH)” susține că aceste reguli țin pur și simplu de menținerea casei ca spațiu de odihnă, recreere și ordine domestică, nu de transformarea ei într-un birou: nimeni nu vrea să se strecoare pe lângă cineva prins într-o conversație pe Teams în sufragerie sau să asculte un apel de șase ore despre „sinergii”. Dar, pentru marea majoritate a celor care lucrează din dormitor și nu din spațiile comune, e greu de înțeles de ce munca de acasă a devenit un factor de respingere.

Mult din această dispută, desigur, se reduce la bani. Chiria continuă să ia mare parte din venituri: chiriașii din Anglia cheltuie, în medie, 36% din câștiguri pe locuință – procent ce urcă la 42% în Londra. Chiria e deja suficient de scumpă, iar argumentul este că, dacă petreci mai mult timp acasă, probabil consumi mai multe utilități și contribui disproporționat la facturi. Iată un scenariu din serie: un coleg de apartament, exasperat de faptul că „ceainicul era mereu pe foc”, a început să numere câte ceaiuri bea zilnic colegul său care lucra de acasă (opt, dacă ești curios!).

Dar dacă ajungem să fragmentăm totul în proporții facturabile, unde tragem linia?

Ce se întâmplă când partenerul cuiva stă câteva nopți în vizită? Ce se întâmplă cu persoana care adoră să gătească pentru câteva săptămâni? Poate că nu ar fi vorba despre ostilitate sau despre lipsă de considerație față de colegi: problema e că e greu să scapi de senzația persistentă că ești la un comutator de lumină distanță de o factură uluitoare, într-o vreme în care costul a tot ce există este mereu în creștere.

Nimeni, se pare, nu s-a împăcat pe deplin cu viața în comun: un sondaj recent realizat pe 2.000 de chiriași cu vârste între 20 și 40 de ani, de către brandul de co-living Ark, a arătat că 74% au avut probleme, de la colegi care monopolizează dușul, la alții care cresc facturile de energie.

Poate că, în aceste condiții, devine mai ușor de înțeles că oamenii încearcă să se agațe de puținele lucruri pe care le pot controla în legătură cu locuința lor – așa că își filtrează potențialii colegi pentru a elimina pe oricine lucrează „flexibil” sau insistă să preîncălzească cuptorul. Nu poți negocia cu piața imobiliară și nici să repari mucegaiul din apartament fără să fii prins într-un lanț de emailuri umilitor, care durează șase luni, cu un proprietar nepăsător. Dar poți să stabilești reguli care să-ți ofere un sentiment de control, mai scrie sursa citată.