Foamete catastrofală în Sudan, Yemen și Gaza. Foamea ucide din ce mai mulți oameni în lume, pe măsură ce liderii folosesc hrana ca armă

După decenii în care această realitate se pierduse prin amintirile unor timpuri de teroare, numărul oamenilor care mor de foame este din nou în creștere, pe măsură ce înfometarea se răspândește ca o molimă, pe tot globul. În ultimii zeci de ani, numărul oamenilor care mureau de foame a fost din ce în ce mai mic, redus aproape la zero. Nu mai este cazul. Un comitet sprijinit de ONU a declarat, vineri, stare de foamete în Gaza. Situația este asemănătoare în Sudan, Afganistan sau Yemen, unde experții spun că tot mai mulți oameni mor de foame, în timp ce opinia publică rămâne indiferentă, iar agențiile umanitare își pierd capacitatea de a contracara fenomenul. La polul opus, se înmulțesc liderii dispuși să folosească hrana ca armă, scrie Financial Times.

„Acum aproximativ 10 ani, au început să reapară situațiile de foamete, iar în ultimii ani am văzut cum numărul celor care mor prin înfometare a început să crească într-un mod înspăimântător”, a declarat Alex de Waal, expert în calamități și foamete și director executiv al World Peace Foundation de la Fletcher School of Law and Diplomacy, Universitatea Tufts.

Reapariția acestui flagel, spun experții, este parțial explicată printr-un răspuns umanitar slab, afectat de atât de declinul angajamentului față de multilateralism, cât și de bugete de ajutor tot mai reduse. Mai recent, a fost afectată chiar și capacitatea lumii de a număra morții pe care și-i revendică foametea: în ianuarie, ca parte a reducerilor masive de ajutor american, a fost suspendată și US Famine Early Warning Systems Network, aflată de decenii în prima linie a colectării de date despre foamete.

Foto: opportunity.org

Livrările umanitare în Gaza au fost blocate 10 săptămâni

În Gaza, lumea a asistat neputincioasă la modul în care Israelul a împiedicat agențiile de ajutor să livreze hrană pentru cei 2,1 milioane de locuitori ai enclavei asediate, pentru a preveni înfometarea. În martie, Israelul a impus un asediu total asupra Gazei, blocând toate livrările umanitare timp de 10 săptămâni, cu explicația că aceasta ar fi o strategie de a înfrânge Hamas. În urma unei reacții internaționale puternice, Israelul a relaxat unele restricții privind intrarea alimentelor, dar Programul Alimentar Mondial (PAM) a declarat că acestea rămân doar „o fracțiune” din necesar.

„Condiții catastrofale, caracterizate de înfometare, lipsă totală de resurse și moarte”

Un comitet de monitorizare a securității alimentare sprijinit de ONU, numit IPC, a anunțat, vineri, că o foamete – pe care a descris-o drept „în întregime provocată de om” – s-a instalat în jurul Fâșiei Gaza și a avertizat că s-ar putea răspândi și în alte zone vecine. IPC a precizat că o jumătate de milion de oameni se confruntă deja cu „condiții catastrofale, caracterizate prin înfometare, lipsă totală de resurse și moarte”.

„Israelul a încercat să convingă lumea că nu este vorba de o foamete, dar, de fapt, a împins Gaza în această situație”, a spus De Waal. „Acum consecințele vor fi de multe ori mai îngrozitoare decât dacă ar fi ascultat de cei care avertizau că acest lucru se va întâmpla”.

Criza umanitară din Gaza / Foto: Unsplash

Numeric, tragedia din Sudan e mai mare decât cea din Gaza

Atenția globală a fost cu mult redusă în cazul Sudanului, unde războiul a izbucnit acum mai bine de doi ani între Forțele Armate Sudaneze (SAF) și paramilitarii Rapid Support Forces (RSF). Dar, în termeni numerici, amploarea suferinței din Sudan o depășește pe cea din Gaza. Conflictul a dus la strămutarea a 15 milioane de oameni și a aruncat aproximativ 25 de milioane — aproape jumătate din populație — în insecuritate alimentară acută, potrivit PAM. Aproximativ 638.000 de oameni se confruntă cu „foamete catastrofală”, a adăugat organizația.

Printre milioanele de oameni care fug din calea nenorocirilor se numără și fermierii, forțați să-și abandoneze culturile sau incapabili să semene pentru viitoarele recolte, ceea ce agravează lipsa de hrană și împinge prețurile dincolo de posibilitățile multora.

„Comunitatea internațională a spus că va proteja poporul Sudanului. Poporul Sudanului ar trebui să ne întrebe dacă, când și cum vom începe să ne respectăm acea promisiune”, a spus Tom Fletcher, subsecretar general pentru afaceri umanitare al ONU, care și-a redus obiectivele de strângere de fonduri pentru această destinație.

Plângându-se de lipsa finanțării, el a declarat că Sudanul a devenit „un exemplu sumbru al celor două teme ale acestui moment: indiferența și impunitatea”. Într-o situație cu adevărat disperată se află El Fasher, singurul oraș din Darfur — vestul Sudanului — care nu este controlat de RSF. Aproape 750.000 de oameni au fost încercuiți de milițiile RSF, care blochează intrarea proviziilor în oraș și împiedică majoritatea oamenilor să plece.

ONU a declarat, anul trecut, foamete și în tabăra Zamzam, aflată în apropiere. Humanitarian Research Lab de la Yale, care monitorizează conflictul din Sudan prin imagini satelitare, a declarat luna aceasta că condiții asemănătoare foametei au ajuns acum chiar și în El Fasher.

„Civilii au ajuns să mănânce ambaz, un supliment pentru hrana animalelor făcut din uleiuri din semințe fermentate”, a transmis acesta.

Foto: opportunity.org

Se declară foamete când o cincime dintre gospodării sunt afectate

Definiția strictă a foametei este stabilită de Integrated Food Security Phase Classification (IPC) și se măsoară pe o scară de la unu la cinci. O foamete — nivelul cinci pe scara IPC — este atinsă atunci când cel puțin o cincime din gospodăriile dintre-o zonă se confruntă cu lipsă extremă de hrană, cel puțin 30% dintre copii au malnutriție acută și două persoane din 10.000 mor zilnic, fie din cauza înfometării, fie din cauza bolilor cauzate de malnutriție.

Universitatea Tufts a realizat o bază de date cu toate marile perioade de foamete înregistrate din 1876 încoace. Aceasta a constatat că decesele provocate de înfometare au atins apogeul în 1960, în timpul Marelui Salt Înainte al lui Mao Zedong în China: 36 de milioane de oameni au murit între 1958 și 1962, în mare parte din cauza cenzurii și a unei încercări catastrofale de colectivizare și industrializare.

Nigeria, Cambodgia și Etiopia, printre tristele exemple

Situațiile de foamete au continuat să apară regulat în diverse puncte nevralgice ale globului. A fost foamete în Nigeria, între 1968-1970, în timpul războiului din Biafra, în Cambodgia – în timpul regimului Pol Pot, între 1975-1979, și în Etiopia – între 1983-1985. Mai apoi, numărul celor care mureau de foame în acest secol scăzuse „aproape de eradicare”, înainte de această reapariție recentă.

Foto: opportunity.org

Între 2008-2010 nu a fost înregistrat niciun deces din foamete

Probabil estomparea din decadele trecute s-a datorat răspândirii democrației în acea perioadă, spun experții. Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a scris că situațiile de foamete nu pot apărea atunci când informația circulă liber și când guvernele răspund societății civile. Între 1870 și 1970, o medie de 928.000 de oameni mureau anual din cauza foametei, potrivit bazei de date de la Tufts. După 1980, bilanțul anual al morților a scăzut la doar 75.000, iar între 2008-2010 nu a fost înregistrat niciun deces din foamete.

Dar Tufts estimează că între 200.000 și 300.000 de oameni au murit anual din 2020 încoace, mulți în Yemen și Etiopia, ambele implicate în războaie civile. Experții atribuie revenirea foametei mai multor factori, inclusiv creșterii numărului de lideri autoritari, mai puțin responsabili în fața mecanismelor democratice de control.

Israelul a încercat să înlocuiască sistemul de distribuție al ONU, care are decenii de experiență, cu Gaza Humanitarian Foundation (GHF), o organizație controversată sprijinită de SUA, care operează centre de distribuție în zone militare păzite de mercenari americani și de armata israeliană. De la lansarea GHF, în mai, sute de palestinieni care încercau să colecteze provizii din aceste centre haotice au fost uciși de soldați israelieni, iar experți ONU au cerut desființarea imediată a GHF.

Din avion, Gaza arată ca un șantier / Captură din filmările The Guardian

Lideri care ignoră apelurile internaționale

Cel mai recent exemplu este cel al premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a negat existența stării de foamete în Gaza, acuzând ONU că răspândește „minciuni”. În Sudan, liderii ambelor facțiuni principale au ignorat dovezile privind foametea și au restricționat activ livrările de alimente, în special către populația din zonele controlate de tabăra adversă, potrivit relatărilor unor lucrători umanitari.

În decembrie anul trecut, generalul Abdel Fattah al-Burhan, liderul SAF și președinte de facto al Sudanului, a negat și el existența foametei generalizate.

„Ceea ce se vehiculează despre foamete este o pură fabricație, o invenție menită să se amestece în afacerile Sudanului”, a spus el într-o transmisiune TV.

Trupele controlate de fostul comandant de război Mohamed Hamdan Dagalo, liderul RSF, au împiedicat, de asemenea, hrana să ajungă la civili, potrivit oficialilor umanitari. Deși armele au trecut în flux constant granița dinspre Ciad către regiunile controlate de RSF, proviziile alimentare au ajuns cu mare greutate, cu transporturi care au avut nevoie de săptămâni pentru a obține permisiunea de trecere.

Francesco Checchi, profesor la London School of Hygiene & Tropical Medicine, a spus că reversarea situațiilor de foamete, odată ce acestea au fost declanșate, „devine o misiune extrem de grea, ca și cum ai încerca să manevrezi un supertanker, care are nevoie de mult timp pentru a schimba direcția sau a încetini”.

„Dacă nu îmbunătățești securitatea alimentară imediat ce apare o creștere exponențială a malnutriției infantile, te poți aștepta la ceea ce am văzut și în alte situații, adică o mortalitate infantilă de până la 50 sau chiar 100 de ori mai mare decât înainte”.

Foto: World Vision Canda

Efectele unei perioade de foamete se simt vreme de mai multe generații

Cea mai crudă lecție a foametelor înregistrate în trecut, spun experții, este că ele adesea lasă cicatrici adânci în societăți, și asta pentru mai multe generații. Nu doar că omoară copii sau le afectează dezvoltarea, dar pot polariza societățile, pe măsură ce comunitățile concurează pentru hrană. Istoricii Bengalului au legat revoltele intercomunitare violente din 1947, în timpul partiției Indiei, de fracturile apărute în timpul unei foamete petrecute cu patru ani mai devreme.

De Waal, de la Tufts, a spus că jafurile asupra ajutoarelor umanitare din Gaza, atacuri date de oameni absolut disperați și de bande, precum și revânzarea proviziilor furate, sunt semne că foamea rupe țesătura societății palestiniene.

„Israelul nu ignoră acest lucru”, a adăugat el. „Ei împing o societate până în punctul de rupere, în care oamenii se întorc unii împotriva altora”.