O privire asupra viitorului groaznic al Fâșiei Gaza. „Disperarea a ajuns la apogeu”

Înghesuită între Israel și Egipt, minuscula fâșie Gaza nu a dus-o niciodată bine. Vecinii săi au impus o blocadă după ce gruparea militantă Hamas a preluat puterea, în 2007. Economia s-a prăbușit. Jumătate din forța de muncă a Fâșiei Gaza era șomeră înainte de evenimentele care au adus haosul total, iar peste 60% din populație depindea de o formă de ajutor extern pentru a supraviețui. ONU acorda asistență financiară, gestiona o rețea de clinici care ofereau 3,5 milioane de consultații pe an și opera școli care educau circa 300.000 de copii. Între timp, totul s-a prăbușit și vorbim deja de o catastrofă umanitară. În ultimele două săptămâni, lumea a pretins că ar colabora pentru a pune capăt foametei generalizate din Gaza. ONU imploră Israelul să permită intrarea mai multor camioane cu ajutoare în teritoriu. Statele arabe și occidentale aruncă alimente din avion, tone de alimente care, din păcate, nu pot acoperi nevoile reale din teritoriu. Pe 5 august, Donald Trump a declarat că America este dispusă să-și asume un rol mai mare în distribuirea ajutoarelor, deși a fost vag în privința detaliilor: „Știu că Israelul ne va ajuta cu distribuția. Și cu banii”, a spus el. În februarie, ONU estima că războiul a provocat 30 de miliarde $ în daune fizice și 19 miliarde $ în pierderi economice – venituri pierdute, costuri suplimentare, muncă întreruptă. Reconstrucția ar necesita 53 de miliarde $ – dar e doar o estimare. Costul real este imposibil de calculat – dar va fi uriaș. 

Locuitorii din Gaza spun că, în ciuda declarațiilor internaționale, puține lucruri s-au schimbat. Nu intră suficientă hrană în teritoriu, iar lipsa ordinii și a legii împiedică distribuirea ei. Ajutoarele parașutate sunt greu de atins. Convoaiele sunt jefuite imediat după ce trec granița. Pentru a găsi hrană este adesea nevoie de o deplasare riscantă către un centru de ajutor – locuri în care sute de palestinieni au fost uciși în ultimele luni. Sau se vând cu sume exorbitante pe piața neagră. Aceasta este o calamitate în sine, una care va avea consecințe pe termen lung pentru mulți locuitori ai Fâșiei Gaza, în special copii. Dar este și o anticipare sumbră a viitorului acestui teritoriu. Chiar și după încheierea războiului, Gaza va rămâne ani la rând la mila altora.

Foamete în Gaza

Deși este o fâșie mică de pământ și un loc tulburat de o istorie tumultoasă, Gaza reușea să-și acopere cel puțin o parte din nevoile de bază. Două cincimi din teritoriu era teren agricol, care furniza suficiente produse lactate, carne de pasăre, ouă, fructe și legume pentru a acoperi mare parte din cererea locală, se arată într-o analiză The Economist. Mici fabrici produceau de toate – de la alimente ambalate la mobilă. Guvernul condus de Hamas era incompetent, dar oferea un minim de ordine publică. După aproape doi ani de război, aproape nimic din toate acestea nu mai există.

Programul Alimentar Mondial al ONU (PAM) afirmă că cei 2 milioane de locuitori ai Gazei au nevoie de 62.000 de tone de hrană pe lună. Este o estimare minimală: ar acoperi alimentele de bază, dar nu carne, fructe, legume sau alte produse perisabile. După propriile date, Israelul a permis intrarea unei cantități mult mai mici.

Trei luni de foamete totală

Între 2 martie și 19 mai, Israelul a impus o stare de asediu total, fără a permite intrarea niciunui aliment către populația calamitate. Apoi, Israelul a permis ONU să reia livrările limitate de ajutor în nordul Gazei. A sprijinit, de asemenea, înființarea Gaza Humanitarian Foundation (GHF), o structură obscură, care distribuie hrană în patru puncte din sudul și centrul Gazei. În peste două luni de activitate, fundația a distribuit mai puțin de 0,7 mese per persoană pe zi – și asta presupunând că fiecare cutie de ajutoare, cu un amestec de conserve și produse uscate, oferă atâtea mese câte susține GHF că ar conține. În total, Israelul a permis intrarea a 98.674 de tone de ajutoare alimentare în cele cinci luni până în iulie – în medie 19.734 de tone pe lună – adică doar 32% din necesarul estimat de PAM. Deși volumul de ajutoare a crescut ușor în ultimele zile, tot nu este suficient.

„Încercăm să introducem 80 până la 100 de camioane în fiecare zi”, spune Valerie Guarnieri de la PAM. „Nu e un obiectiv ambițios, dar este realist”, adaugă el, citat de The Economist. Pe 4 august, însă, Israelul a permis accesul doar a 41 de camioane ONU, iar șoferii au putut ridica doar 29 dintre ele.

Distribuția este un coșmar: disperarea a ajuns la apogeu

Intrarea în Gaza este doar prima provocare. Distribuția e un coșmar. Din 19 mai, ONU a ridicat 2.604 de camioane de ajutoare de la granița Gazei. Doar 300 au ajuns la destinație. Restul au fost interceptate pe drum – fie de civili disperați, fie de bărbați înarmați din diverse bande locale. Lucrătorii umanitari tratează cu detașare raidurile civililor asupra camioanelor de ajutor, pe care le numesc eufemistic „autodistribuire”: se presupune că hrana ajunge tot la oameni care au nevoie. „E o disperare care a atins un apogeu”, spune Guarnieri. „Oamenii nu mai au încredere că mâine va mai veni ceva de mâncare”.

Totuși, piața neagră înfloritoare sugerează că o mare parte din alimente sunt furate. Camera de comerț din Gaza publică periodic un felde mercurial al prețurilor la alimente. Un sac de 25 kg de făină, care costa 35 de șekeli (10 dolari) înainte de război, se vindea cu 625 de șekeli pe 5 august. Un kilogram de roșii ajungea la 100 de șekeli, de 50 de ori mai mult decât înainte de război. Aceste prețuri sunt complet inaccesibile pentru majoritatea oamenilor care trăiesc în Gaza. Cei care mai au ceva bani negociază pentru cantități infime: de exemplu, un cumpărător ar putea merge acasă cu un singur cartof pentru întreaga familie.

Cei mai afectați sunt copiii

Israelul spune că restricționează ajutoarele pentru a împiedica gruparea Hamas să le deturneze. La începutul lunii, Hamas a difuzat un videoclip de propagandă cu Evyatar David, un ostatic israelian încă deținut în Gaza. Era emaciat și petrecea mare parte din clip povestind cât de puțin a mâncat: câteva linte sau fasole într-o zi, nimic în alta. La un moment dat, un luptător îi întinde din afara cadrului o conservă. Mulți telespectatori au remarcat că mâna celui care îl ținea capturat părea… bine hrănită. În timp ce Gaza moare de foame, Hamas reușește, se pare, să-și hrănească luptătorii.

Cei mai afectați de politica Israelului sunt copiii – uneori chiar înainte de naștere. „Un din trei sarcini este acum cu risc crescut. Unul din cinci bebeluși pe care i-am văzut s-a născut prematur sau subponderal”, spune Leila Baker de la agenția ONU pentru planificare familială. Înainte de război, doar 8% dintre copiii din Gaza se nășteau sub greutatea normală (sub 2,5 kg). Între ianuarie și iunie au fost raportate 222 de nașteri de copii morți – de zece ori mai mult decât înainte de război.

20.000 de copii au fost spitalizați pentru malnutriție

Potrivit Integrated Food Security Phase Classification (IPC) – o inițiativă sprijinită de ONU care monitorizează foametea – 20.000 de copii au fost spitalizați pentru malnutriție acută între aprilie și mijlocul lui iulie. Încă dinainte de această fază, sistemul imunitar al copiilor malnutriți se prăbușește. Se îmbolnăvesc mai ușor, fac forme mai grave de boală și pierd rapid în greutate.

Corpul are de suferit atunci când aportul alimentar scade la 70-80% din nivelul normal, explică Marko Kerac, pediatru la London School of Hygiene and Tropical Medicine, care a tratat copii în zone afectate de foamete. Majoritatea copiilor din Gaza mănâncă mult sub acest nivel. În iulie, Organizația Mondială a Sănătății a raportat un focar de sindrom Guillain-Barré, o boală autoimună rară care poate fi asociată cu malnutriția. Ministerul Sănătății din Gaza spune că numărul cazurilor este în creștere – inclusiv la copii.

Pâinea a dispărut, practic, din Gaza

Aportul caloric nu este singura problemă. Deși făina și sarea sunt îmbogățite cu iod și alte vitamine, acestea sunt consumate în cantități mici – mai ales acum, când multe brutării sunt închise de luni întregi, din lipsă de făină și combustibil. În februarie, în timpul încetării focului, Israelul a permis intrarea a 15.000 de tone de fructe și legume și 11.000 de tone de carne și pește. Din martie până acum, a permis intrarea a doar 136 de tone de carne. Rezultatul: o deficiență larg răspândită de nutrienți esențiali pentru dezvoltarea cerebrală a copiilor.

Fiecare copil din Gaza va rămâne expus riscului pe viață al unei sănătăți precare, din cauza malnutriției de astăzi. Studiile din Olanda în al Doilea Război Mondial, din China anilor 1960 și din Etiopia mai recent arată consecințe clare: copii care au suferit de malnutriție severă au, la vârsta adultă, rate mai mari de boli de inimă, diabet și afecțiuni cronice. De asemenea, dezvoltarea lor cognitivă este afectată.

Prima sarcină va fi curățarea molozului

Un val de ajutoare nu poate anula daunele, dar poate preveni agravarea lor, comentează The Economist. Iar ajutorul va trebui să fie susținut pe termen lung. Distrugerile provocate de război au lăsat locuitorii din Gaza fără alternativă – vor depinde de asistență. Prima sarcină va fi curățarea molozului. O evaluare ONU din aprilie, pe baza imaginilor din satelit, arăta că există 53 milioane de tone de dărâmături în Gaza – de 30 de ori mai mult decât au fost îndepărtate în Manhattan după atacurile din 11 septembrie. Ar putea dura decenii. Războiul de șapte săptămâni dintre Israel și Hamas din 2014 – cel mai lung și sângeros înaintea celui actual – a produs 2,5 milioane de tone de moloz. A fost nevoie de doi ani pentru a le curăța.

Reconstruirea unei economii productive va fi la fel de dificilă. Agricultura, de exemplu: 80% din terenurile agricole și 84% din sere au fost avariate. Animalele au fost aproape complet exterminate. O evaluare satelitară de anul trecut arăta că 68% din drumuri fuseseră avariate (procentul este, cu siguranță, mai mare acum). Cele două drumuri principale nord-sud – unul de-a lungul coastei, cealălalt mai în interior – sunt impracticabile pe alocuri. Chiar dacă fermierii pot cultiva recolte mici, transportul va fi extrem de dificil. Imaginea este la fel de sumbră în celelalte sectoare: școli, spitale, fabrici – toate au fost în mare parte reduse la ruină.

43% dintre locuitorii din Gaza sunt dispuși să emigreze

Convențiile de la Geneva sunt clare: civililor li se recunoaște dreptul de a fugi dintr-o zonă de război. Dar în Gaza, acest drept este aproape imposibil de exercitat: palestinienii se tem – justificat – că Israelul nu le va permite niciodată să se întoarcă. Membri influenți ai guvernului lui Binyamin Netanyahu nici nu ascund dorința de a epura etnic teritoriul și de a reconstrui așezările evreiești demolate în 2005. Și totuși, condițiile îngrozitoare i-au făcut pe unii oameni să ia în calcul de neimaginat: un sondaj realizat în mai de un institut palestinian important a arătat că 43% dintre locuitorii din Gaza sunt dispuși să emigreze după război.