Indicele ROBOR la trei luni, în funcție de care se calculează costul creditelor de consum în lei cu dobândă variabilă, a scăzut, luni, la 6,19% pe an, de la 6,20% pe an în ședința precedentă, conform datelor publicate de Banca Națională a României (BNR).
Scăderea marginală a indicelui ROBOR la trei luni la 6,19% pe an, de la 6,20% în ședința precedentă, arată mai degrabă o stabilizare decât o schimbare de tendință pe piața monetară. Datele publicate de BNR semnalează că, în pofida unor ajustări minore de la o zi la alta, nivelul dobânzilor interbancare rămâne semnificativ peste cel de la începutul anului, când ROBOR 3M era de 5,92%.
Aceeași dinamică se regăsește și la maturitățile mai lungi: ROBOR la șase luni a coborât la 6,33%, iar ROBOR la 12 luni la 6,53%, ambele cu scăderi marginale. În paralel, IRCC, indicele de referință pentru creditele acordate populației după 2019, a urcat la 6,06%, cel mai ridicat nivel de la introducerea sa.
Mișcările recente ale ROBOR reflectă un echilibru fragil între mai mulți factori. Pe de o parte, politica monetară restrictivă a BNR continuă să mențină dobânzile la un nivel ridicat, ca răspuns la presiunile inflaționiste și la dezechilibrele macroeconomice, inclusiv deficitul bugetar. Pe de altă parte, lichiditatea din sistemul bancar a fost gestionată atent, evitându-se episoadele de tensiune accentuată din anii anteriori.
Scăderea de o sutime de punct procentual nu indică încă un ciclu de relaxare monetară, ci mai degrabă o piață care testează un plafon. Nivelurile actuale sugerează că băncile se așteaptă la menținerea dobânzii-cheie la un nivel ridicat pentru o perioadă prelungită.
Pentru debitorii cu credite mai vechi, calculate în funcție de ROBOR, evoluțiile recente aduc un impact aproape insesizabil asupra ratelor lunare. La nivelurile actuale, o variație de 0,01 puncte procentuale se traduce într-o reducere de câțiva lei pe lună pentru un credit de consum mediu.
În schimb, pentru debitorii cu credite legate de IRCC, presiunea rămâne ridicată. IRCC este calculat ca medie a ratelor din trimestrul anterior, ceea ce înseamnă că reacționează cu întârziere la schimbările de pe piață. Nivelul de 6,06% reflectă condițiile din trimestrul al doilea din 2025, perioadă marcată de dobânzi interbancare ridicate, și sugerează că ratele pentru această categorie de debitori vor rămâne mari și în lunile următoare.
Pentru sectorul bancar, stabilizarea ROBOR la niveluri ridicate susține marjele de dobândă, dar vine și cu riscuri. Costul ridicat al creditului limitează cererea de împrumuturi noi, în special pe segmentul creditelor ipotecare și de consum, ceea ce poate tempera creșterea portofoliilor de credite.
La nivel macroeconomic, dobânzile ridicate continuă să acționeze ca un factor de frânare a consumului și investițiilor, într-un context în care economia resimte deja efectele consolidării fiscale și ale incertitudinilor externe. Evoluția ROBOR sugerează că transmisia politicii monetare rămâne eficientă, dar și că spațiul pentru o relaxare rapidă este limitat.
Direcția viitoare a ROBOR va depinde în mare măsură de evoluția inflației, de politica fiscală și de deciziile BNR privind dobânda-cheie și gestionarea lichidității. O scădere sustenabilă a indicilor interbancari ar necesita semnale clare de temperare a inflației și de reducere a presiunilor bugetare.
Până atunci, scăderile marginale observate în ultimele ședințe trebuie privite cu prudență. Mai degrabă decât începutul unui nou ciclu, ele indică faptul că piața monetară se află într-o perioadă de așteptare, în care costul creditului rămâne ridicat, iar ajustările sunt lente și graduale.