Industria contrafacerilor de lux ia avans: falsificatorii depășesc brandurile de genți de 10.000 de dolari

În timp ce piața produselor de lux second-hand cunoaște o expansiune fără precedent, cu vânzări ce depășesc 50 de miliarde de dolari la nivel global, un nou inamic prinde teren în culisele modei: falsificatorii de „superfalsuri”. Aceștia reușesc să păcălească nu doar consumatorii, ci și experții în autentificare, punând în pericol credibilitatea industriei și provocând pierderi de miliarde de dolari. 

Piața revânzărilor de lux explodează – și odată cu ea, și sofisticarea falsurilor

Industria produselor de lux la mâna a doua a înregistrat o creștere impresionantă în 2024, depășind pragul de 50 de miliarde de dolari, cu o rată de creștere de 7% – mai rapidă decât cea a pieței de produse noi, potrivit datelor Bain & Co. Platformele de revânzare de lux precum Vestiaire Collective, The RealReal și Vinted au înregistrat creșteri substanțiale. Vestiaire a raportat un avans de 20% în venituri, iar The RealReal a depășit 600 de milioane de dolari în vânzări. Vinted, liderul european al pieței de resale, a lansat o secțiune dedicată produselor de lux în 2023, care deja este considerată un succes.

Însă odată cu această creștere, a crescut și calitatea falsurilor. Dacă în urmă cu câțiva ani doar o treime dintre produsele respinse erau suspectate de contrafacere, astăzi mai bine de jumătate dintre articolele respinse de Vestiaire sunt „superfalsuri” – replici atât de fidele, încât pot păcăli chiar și un expert. Aceste produse contrafăcute nu mai provin din tarabe obscure, ci din ateliere sofisticate, capabile să reproducă până și cele mai fine detalii ale unui Hermès Birkin sau ale unui Chanel Classic Flap.

OMV Petrom avansează cu proiectul de hidrogen verde de la Petrobrazi

20:49

Producția militară în România ar putea ajunge la 4 miliarde de euro prin programul SAFE

19:41

O industrie ilegală de sute de miliarde – și o bătălie legală în plină desfășurare

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică estimează că piața globală a produselor contrafăcute valorează aproximativ 467 de miliarde de dolari. În Statele Unite, autoritățile vamale au confiscat în 2023 articole false în valoare stradală de peste 4,2 miliarde de dolari, cele mai vizate categorii fiind bijuteriile, ceasurile, gențile și portofelele. Cu asemenea cifre, este ușor de înțeles de ce falsificatorii sunt tot mai motivați să investească în tehnologii și metode care le fac produsele aproape imposibil de identificat.

Pentru giganții modei, precum Chanel, Hermès sau Louis Vuitton, această realitate reprezintă o amenințare dublă: nu doar că imaginea exclusivistă este subminată, dar și încrederea consumatorului este pusă la încercare. Deși mult timp au evitat piața second-hand, temându-se că ar putea afecta prestigiul brandului, aceste case de modă sunt cele mai căutate pe platformele de resale. Unele au început chiar să îmbrățișeze fenomenul: Alexander McQueen și Mulberry au încheiat parteneriate cu Vestiaire în 2021, iar grupul Kering SA, care deține Gucci, a investit 178 de milioane de euro pentru a cumpăra 5% din companie.

Autentificarea: o cursă contra falsificatorilor, fără reguli clare

Cea mai mare provocare rămâne lipsa unui standard global de autentificare. Fiecare platformă folosește metode proprii, iar în multe cazuri, limbajul de marketing devine ambiguu. StockX, platforma de sneakers și articole streetwear, promitea inițial produse „verificate și autentificate”. După un proces cu Nike, și-a schimbat formula în „StockX Verified” – o nuanță subtilă, dar semnificativă din punct de vedere legal.

La rândul său, The RealReal a lansat în 2011 cu promisiunea „100% autentic”, dar a trecut la un limbaj mai precaut, vorbind despre „standarde de autentificare” și „garanții de autenticitate”. În esență, platformele nu mai vând doar produse – ele vând încredere în procesul de autentificare, iar această încredere este fragilă.

În lipsa unei reglementări internaționale, singura apărare solidă rămâne detectarea eficientă a falsurilor. Autentificatorii nu mai pot conta doar pe etichete sau cusături – trebuie să recurgă la tehnologii precum analiza spectroscopică, coduri RFID sau baze de date interne cu istoricul articolelor.