Lecția crudă despre Putin, la 25 de ani de la dezastrul submarinului Kursk: rece, indiferent și lipsit de empatie

În timpul primului său mandat, Vladimir Putin a fost nevoit să gestioneze o serie de provocări politice și economice majore, printre care conflictele din Cecenia, situația tensionată din Irak și influența necontrolată a oligarhilor ruși. Totuși, una dintre cele mai grave crize pe care le-a tratat cu greu și care i-a afectat imaginea de lider puternic a fost catastrofa submarinului nuclear Kursk.

Tragedia din Marea Barents: o zi neagră pentru marina rusă

Pe 12 august 2000, submarinul Kursk s-a scufundat în timpul unor exerciții militare în Marea Barents. Cei 118 marinari aflați la bord au transmis semnale de ajutor către centrul de comandă, însă nu au primit niciun răspuns. Au rămas în întuneric total, cu doar câteva ore de oxigen disponibile. Regatul Unit și Norvegia au oferit asistență chiar în ziua tragediei, însă Rusia nu a reacționat. Operațiunile de salvare au început abia după opt zile, când întreaga echipă era deja decedată.

Angajatorii din România cer tot mai des cunoștințe de AI și analiză de date

09:22

Avionul supersonic silențios al NASA, X-59, a efectuat primul zbor de test VIDEO

08:00

La recuperarea submarinului, a fost găsită o scrisoare tulburătoare scrisă de unul dintre ofițeri:

„Este prea întuneric să scriu, dar voi încerca. Se pare că nu avem nicio șansă de supraviețuire. Doar 10-20%. Să sperăm că măcar cineva va citi asta… Salutări tuturor, nu vă pierdeți speranța – Kolesnikov.”

În timp ce personalul submarinului spera la supraviețuire, președintele proaspăt instalat la putere, Vladimir Putin, se afla în vacanță în orașul Sochi. Nu s-a întors decât pe 17 august, când familiile marinarilor, revoltate și furioase, așteptau să primească vești.

Gestionarea defectuoasă a unei tragedii naționale

Dezastrul a fost intens mediatizat de postul național ORT, controlat de oligarhul Boris Berezovsky, care a criticat dur neglijența autorităților militare și guvernamentale. Problemele semnalate includeau: întreținerea precară a submarinelor, condiții de trai inumane pentru marinari, program de muncă abuziv și salarii derizorii.

Jurnalistul ORT, Sergei Dorenko, a contestat poveștile lui Putin care susțineau că furtuna a împiedicat eforturile de salvare.

„Regret că trebuie să îl contrazic pe președinte… dar miercuri, 17 august, furtuna nu mai exista. În plus, la o adâncime de 100 de metri, locul în care se afla submarinul, furtuna nu poate fi simțită,” a afirmat el.

În timp, s-a dovedit că Kursk nu fusese lovit de o rachetă americană, așa cum sugera Kremlinul, ci scufundarea a fost cauzată de explozia unei torpile interne care a declanșat un incendiu și apoi explozia altor torpile. Valurile acestor explozii au fost detectate de numeroase nave din zonă.

„Furtuna de minciuni” a Kremlinului

La întâlnirea cu familiile, Putin a părut rece și lipsit de empatie. La atacurile presei, a susținut că acestea sunt doar „manevre televizate” menite să denigreze guvernul și să submineze reputația armatei ruse.

Această strategie de a ascunde adevărul și de a arunca vina pe dușmani externi a devenit o constantă în politica sa, scrie TheConversation. În timpul anexării Crimeei din 2014, a acuzat „naționaliștii” și SUA că au provocat revoluția din Ucraina, în timp ce trupele rusești ocupau deja clădiri administrative pe peninsula Crimeea. În invazia Ucrainei din 2022, a repetat prezența „naționaliștilor” ca justificare pentru „operațiunea militară specială”.

Mulți dintre acești termeni nu au o bază logică solidă și se sprijină mai mult pe presupuneri decât pe fapte. Totuși, o parte semnificativă a populației ruse l-a crezut, la fel cum au crezut și în varianta Kremlinului referitoare la atacul american asupra Kurskului.

Christopher Paul și Miriam Matthews au numit această tehnică propagandistică „furtunul de minciuni” („firehose of falsehood”), o strategie bazată pe inundația continuă cu minciuni care, repetate îndelung, ajung să pară adevărate.

Verdictul realității și moartea oligarhului Berezovsky

În lumea noastră, adevărul aparține adesea celor aflați la putere. ORT și chiar oligarhul Berezovsky au ajuns sub controlul statului. Berezovsky a fost hărțuit și, în 2013, a fost găsit mort în circumstanțe suspecte. Adevărul complet despre tragedia Kursk s-a aflat mult mai târziu, mult după ce valul dezinformărilor s-a potolit.